Criminal complaint for bribery and abuse of power based on unfavorable civil judgments dismissed as unsubstantiated

1. La data de 27 octombrie 2008, persoana vătămată N.L. (domiciliată în municipiul Satu Mare, str. Careiului, judeţul Satu Mare) a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva fostului procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Rusu Ioan, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, favorizarea infractorului şi instigare la omor; a tuturor procurorilor din judeţul Satu Mare şi a procurorilor din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; a notarului public C.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită; a procurorului B.D.V. - din cadrul C.S.M., sub aspectul infracţiunii de ameninţare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi luare de mită; a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fostului preşedinte al CSM din anul 2008; a judecătorilor care au făcut parte din Completul de 9 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în perioada 2006-2008, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor¸a tuturor judecătorilor din Satu Mare şi Oradea care i-au soluţionat diferite cauze aflate pe rolul acestor instanţe; a judecătorilor N.P.T. şi C.G. din cadrul Tribunalului Satu Mare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin Ordonanţa nr. 347/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.N.A., în considerarea calităţii persoanelor faţă de care s-a depus plângerea şi a infracţiunilor reclamate.

În cuprinsul plângerii, persoana vătămată a arătat că la data de 5 noiembrie 2002 a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu stipulaţie în favoarea unui terţ cu M.M., pentru fiica acesteia M.A.C., având ca obiect apartamentul nr. 15 din Satu Mare, Micro 14, act încheiat de notarul public C.I.C.

În aceeaşi zi, N.L. a mai solicitat notarului public redactarea şi autentificarea unui testament în favoarea A.C.M. şi a unei procuri prin care o împuternicea pe M.M. să-i încaseze pensia lunară.

La scurt timp după semnarea actului de vânzare-cumpărare, persoana vătămată s-a prezentat la notar unde a afirmat că doreşte rezilierea contractului.

Întrucât acest lucru nu era posibil, persoana vătămată a introdus mai multe acţiuni civile la instanţele judecătoreşti, în care a cerut desfiinţarea actului, cu motivarea că în momentul semnării nu avea discernământ.

Persoana vătămată a imputat M.M. săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, dare de mită şi tentativă de omor, iar notarului public C.I.C. săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune. Urmare a rezoluţiei nr. 148/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cele două făptuitoare, petiţionara a formulat plângere împotriva mai multor magistraţi care au soluţionat diferite cauze introduse de petentă, având ca obiect săvârşirea unor infracţiuni.

2. Prin Ordonanţa nr. 303/P/2008 din 11 februarie 2009 - D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei a dispus:

a) Neînceperea urmăririi penale faţă de Rusu Ioan, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită;

b) Neînceperea urmăririi penale faţă de B.D.V., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită;

c) Neînceperea urmăririi penale faţă de C.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită;

d) Neînceperea urmăririi penale faţă de M.M. şi M.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită;

e) Disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 246, 193, 25 raportat la art. 174, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la ceilalţi intimaţi.

În motivarea acestei rezoluţii procurorul a menţionat că în urma cercetărilor efectuate nu a rezultat niciun indiciu că R.I. şi B.D.V. ar fi primit bani sau alte foloase de la M.M. sau M.Ş., pentru a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu. Pentru identitate de raţiune faţă de M.M. şi M.Ş. s-a dat aceeaşi soluţie, iar cu privire la notarul public C.I.C. s-a reţinut că acesta nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită, întrucât nu are calitatea de funcţionar public, situaţie în care infracţiunii îi lipseşte unul din elementele constitutive.

3. Împotriva acestei ordonanţe, persoana vătămată a formulat plângere în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., iar procurorul şef de secţie, prin rezoluţia din 26 februarie 2009, dată în Dosarul nr. 109/II/2/2009 a respins ca neîntemeiată plângerea.

În motivarea rezoluţiei procurorul şef de secţie învederează că petiţionara a făcut doar afirmaţii generale, nesusţinute probator, iar procurorul de caz, în virtutea rolului activ, a strâns probe atât în defavoarea cât şi în favoarea prezumtivilor făptuitori şi a conchis justificat că aspectele semnalate de petentă nu au corespondent în realitatea faptică.

4. Împotriva ordonanţei, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionara a formulat plângere în instanţă, învederând că nu este de acord cu neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, că este bolnavă psihic, iar actele încheiate de notarul public sunt lovite de nulitate absolută, solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale.

Plângerea nu este fondată.

Aşa cum rezultă din actele aflate în dosar, după semnarea actului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 15 din Satu Mare, Micro 14, persoana vătămată, invocând o boală psihică, a introdus mai multe acţiuni civile la instanţele judecătoreşti, în care a cerut desfiinţarea actului respectiv. Toate acţiunile civile au fost respinse, întrucât actele medicale prezentate de persoana vătămată erau ulterioare transferului de proprietate şi nu a fost identificat vreun motiv care să atragă nulitatea absolută a contractului în discuţie.

Fiind nemulţumită de soluţiile pronunţate, persoana vătămată a formulat plângere penală imputând fostului procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, R.I., că ar fi intervenit pe lângă magistraţii care aveau spre soluţionare dosarele în care se judeca cu familia M. pentru a împiedica finalizarea lor, a instigat copiii străzii să o omoare. Referitor la notarul public C.I.C. petenta a susţinut că ar fi primit o sumă de bani şi un porc de la familia M. pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, iar cu privire la B.D.V. a afirmat că acesta a ameninţat-o şi ar fi primit bani de la M. pentru a-i transmite petiţiile înaintate la C.S.M.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi procurori şi judecători, persoana vătămată a pretins că au pronunţat soluţii „inexplicabile”.

Din actele premergătoare rezultă că nu există niciun indiciu că R.I. şi B.D.V. ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, iar M.M. şi M.Ş. infracţiunea de dare de mită, aspectele imputate celor doi magistraţi, precum şi notarului public C.I.C. fiind simple afirmaţii, nesusţinute de niciun mijloc de probă.

În sfârşit, criticile care se referă la modul de soluţionare a diferitelor cauze de către ceilalţi intimaţi magistraţi nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate de petentă.

Persoanele care îndeplinesc o activitate jurisdicţională în cadrul parchetelor sau instanţelor de judecată îşi desfăşoară activitatea în temeiul legii, având obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile ce le revin, prin pronunţarea unor soluţii temeinice şi legale în raport de probele administrate în cauzele respective, soluţii ce pot fi verificate prin intermediul căilor legale de atac.

Petenta a uzat de toate căile de legale prevăzute de Codul de procedură penală şi Codul de procedură civilă, hotărârile judecătoreşti rămânând definitive şi/ sau irevocabile, astfel că prin pronunţarea unor sentinţe sau decizii nu se poate reţine comiterea unor infracţiuni.

Ca atare, în raport de considerentele expuse, plângerea formulată de petentă este nefondată, şi va fi respinsă, menţinându-se ordonanţa atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara N.L. împotriva ordonanţei nr. 303/P/2008 din 11 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei.

Menţine ordonanţa atacată.

Obligă petiţionara la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2009.