Police officers’ abuse-of-office complaint against prosecutor rejected as unfounded; each ordered to pay 200 lei costs

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 24 aprilie 2008, N.S.F. şi S.C.V., agenţi de poliţie în cadrul I.P.J. Argeş - biroul de circulaţie, au formulat plângere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului R.N.O., procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În esenţă, petenţii au arătat că procurorul, cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 85/P/2006 în care au avut calitatea de inculpaţi, le-a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât la dosarul instanţei nu a fost depus originalul înregistrării discuţiei purtate între ei şi denunţătorul P.I., iar pe parcursul urmăririi penale, le-a respins probele pe care le-au propus în apărare.

Actele premergătoare efectuate, nu au identificat existenţa unor date certe din care să rezulte săvârşirea infracţiunii sesizate prin plângere, aşa încât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin rezoluţia nr. 506/P/2008 din 22 septembrie 2008, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie contestată de petenţi în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen. şi menţinută prin rezoluţia din 6 februarie 2009 - dată de procurorul şef secţie urmărire penală şi criminalistică din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet - Dosar nr. 2522/621/II/2009.

Astfel s-a reţinut că la data de 9 februarie 2006 petenţii în calitate de agenţi de poliţie la I.P.J. Argeş - biroul circulaţie, au pretins şi primit de la P.I., o sumă de bani, pentru a nu-l sancţiona contravenţional.

Prin încheierea din data de 10 februarie 2006 a Tribunalului Argeş, secţia penală, Dosar nr. 478/2006, a fost confirmată ordonanţa procurorului, dată cu titlu provizoriu, de interceptare a convorbirilor purtate în mediu ambiental între denunţător şi petenţi.

Tribunalul Satu-Mare, instanţă investită cu judecarea cauzei după strămutare, a încuviinţat solicitarea inculpaţilor N.S.F. şi S.C.V., petenţi în acest dosar audierea CD-ului pe care sunt înregistrate convorbirile.

Cu prilejul audierii, în camera de consiliu din 31 octombrie 2007, inculpaţii au precizat că nu au obiecţiuni în privinţa discuţiilor înregistrate. Totodată au învederat instanţei de fond, că deşi au dubii în sensul că suportul magnetic ar reprezenta originalul înregistrării, nu solicită expertizarea în acest sens.

Urmare interpretării probatoriului administrat Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa penală nr. 585 din 28 noiembrie 2007 a reţinut vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

În termen legal, petenţii N.S.F. şi S.C.V., au formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de magistratul procuror.

În motivarea plângerii, petenţii susţin că „actele de cercetare penală” din dosar sunt incomplete, nu a fost stabilită situaţia de fapt, rezoluţia nefiind motivată sub aspectul tuturor sesizărilor cuprinse de plângere. În plus, potrivit susţinerilor petenţilor, efectuarea unei expertize care să se pronunţe asupra autenticităţii înregistrărilor ambientale nu a mai fost posibilă, deoarece înregistrarea originală a fost ştearsă.

Verificând rezoluţia sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în acord cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, Înalta Curte constată nefondată plângerea petenţilor.

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen., constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Actele premergătoare efectuate, în această fază nepublică, a căror suficienţă şi necesitate poate fi apreciată exclusiv de procuror, au avut drept scop verificarea situaţiei faptice prezentate de petiţionari în plângerea adresată organului de urmărire penală, ca mod de sesizare cu săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Contrar susţinerilor invocate în plângere, înregistrările de pe suportul magnetic realizate în mediu ambiental, autorizate legal, sub aspectul conţinutului au fost recunoscute de petenţi, valorificarea acestui mijloc de probă - fiind atributul exclusiv al instanţei investită să judece în fond cauza penală în care au avut calitatea de inculpaţi.

De observat că Tribunalul Satu Mare, în considerentele sentinţei penale nr. 588 din 28 noiembrie 2007 (pag.3) menţionează atitudinea inculpaţilor care deşi au susţinut că suportul magnetic nu ar fi cel original, în final au învederat că nu doresc expertizarea înregistrării, situaţie contestată cu prilejul formulării plângerii adresate Înaltei Curţi.

Cât priveşte susţinerile petenţilor în sensul că nu au beneficiat de un proces echitabil întrucât la urmărirea penală li s-au respins toate probele solicitate în apărare, Înalta Curte constată că aceste nemulţumiri puteau constitui doar cereri pe care să le formuleze în cursul cercetării judecătoreşti, sau eventuale critici în exercitarea căilor ordinare de atac.

Împrejurarea că magistratul procuror în cursul urmăririi penale, prin ordonanţele din 22 februarie 2006, 10 aprilie 2006 a respins motivat cererea de probatorii formulată de învinuiţi, nu este de natură să pună la îndoială modul în care şi-a îndeplinit eventualele atribuţii de serviciu, buna sa credinţă şi să motiveze tragerea sa la răspundere penală.

Concluzionând, rezoluţia atacată prin plângerea adresată instanţei este legală, temeiul de drept invocat, dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. fiind corect indicat.

În raport de cele expuse, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiţionarului va fi respinsă ca nefondată, menţinându-se rezoluţia atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii N.S.F. şi S.C.V. împotriva rezoluţiei din 22 septembrie 2008 dată în Dosarul nr. 506/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, rezoluţie pe care o menţine.

Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2009.