Challenge to prosecutor’s refusal to initiate criminal proceedings for abuse of office: judicial discretion and bad-faith requirement

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 171/P din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 2781 alin. (1) cu referire la art. 29 lit. f) şi art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petiţionarul G.G., împotriva rezoluţiei nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se că prin Ordinul nr. 1901/C din 31 iulie 2000 intimatul S.T. a fost promovat pe loc în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi începând cu data de 1 august 2000 a avut gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă curtea de apel. Faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. competenţa de soluţionare în primă instanţă a infracţiunilor săvârşite de procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele considerente:

Prin plângerea sa, petiţionarul G.G. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen. desfiinţarea rezoluţiei nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi trimiterea cauzei procurorului, pentru tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate, respectiv a procurorului S.T.

Prin rezoluţia nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de S.T., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, cercetat sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., apreciindu-se că fapta reclamată de petiţionarul G.G. nu există.

Prin rezoluţia din 14 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Procurorul şef al secţiei, a respins plângerea, ca neîntemeiată.

În plângerea sa, petentul G.G. a solicitat cercetarea procurorului S.T., deoarece, acesta nu a dat curs adresei nr. 993/VIII-1/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, adresă la care era anexată plângerea sa, împotriva agentului de poliţie N.G., de la Poliţia municipiului Tecuci.

Petentul a fost nemulţumit de soluţiile date de organele de urmărire penală în această cauză.

Plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este întemeiată pentru considerentele ce succed.

Instanţele judecătoreşti ca şi parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauză cât şi textele de lege care sunt aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluţiile pronunţate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii magistraţilor şi prin urmare nu pot conduce, prin ele însele, la reţinerea unor infracţiuni de abuz în serviciu.

Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie, cu referire la infracţiunea analizată, numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului care a soluţionat cauza.

În temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va fi respinsă plângerea petentului ca nefondată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.G. împotriva rezoluţiei nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Menţine rezoluţia atacată.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2009.