Challenge to Court-Cost Enforcement Title Dismissed as Inadmissible; Costs Reaffirmed

Asupra cauzei penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 327 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul Ţăruş Ion împotriva rezoluţiei nr. 1743/II-2/2008 din 27 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul.

Prin decizia nr. 1424 din 15 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins ca nefondat recursul formulat de către petiţionar.

A fost obligat recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

La data de 26 octombrie 2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe contestaţia petiţionarului împotriva titlului executoriu din 8 octombrie 2009 emis de A.N.A.F. - D.G.F.P. Municipiul Bucureşti-A.F.P. a sectorului 4,cu referire la suma totală de 260 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

În motivarea acesteia,petiţionarul contestă obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat,stabilită prin decizia sus-menţionată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,arătând totodată că aceste cheltuieli nu au fost determinate de el.

Curtea reţine că legea procesual penală reglementează contestaţia la executare ca un mijloc de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii rămase definitive;pe această cale nu pot fi puse în discuţie aspecte de nelegalitate sau netemeinicie în legătură cu această hotărâre,fiind aşadar inadmisibilă contestaţia la executare prin care se tinde a se soluţiona o problemă de fond, soluţionată cu autoritate de lucru judecat.

Or lato sensu,o asemenea problemă este şi cea a suportării cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei penale deduse judecăţii,problemă se îşi găseşte rezolvare în Titlul V capitolul IV din partea generală a Codului de Procedură Penală.

Astfel,potrivit art. 192 alin. (2),în cazul introducerii oricărei cereri la instanţa penală,cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins cererea respectivă.

Din actele şi lucrările dosarului,rezultă că obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare,în cuantum total de 260 lei (fond şi recurs),a fost justificată de respingerea de către prima instanţă a plângerii sale întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen.,urmată de respingerea de către instanţa de control judiciar a recursului exercitat împotriva soluţiei instanţei de fond.

Contestaţia formulată de către petiţionar nu pune în discuţie vreun incident ivit în cursul executării dispoziţiei de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare,nu este îndreptată împotriva actelor de executare,ci are în vedere însăşi stabilirea de către instanţa de recurs a acestei obligaţii în sarcina lui,aspect ce ţine în sens larg de soluţionarea fondului cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 6805/2/2008.

Având în vedere cele expuse anterior,Înalta Curte constată că aspectele invocate de către petiţionar nu pot forma obiectul unei contestaţii la executare,astfel încât aceasta este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare,cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul Ţ.I. împotriva deciziei penale nr. 1424 din 15 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6805/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică,azi 17 decembrie 2009.