Sufficiency of maximum statutory penalty for official document forgery negating need for aggravating factors based on defendant's conduct

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 874 din 12 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, a fost condamnat, printre alții, inculpatul D.V.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 20 iunie 2001, la zi.

S-a dispus anularea documentelor falsificate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpații B.I., M.V. și L.O., în prima decadă a lunii iunie 2001, lăsând să se înțeleagă că au influență asupra unui funcționar din cadrul Ambasadei Canadei, au pretins și încasat suma de 10.000 dolari S.U.A. de la B.R. și B.C. în scopul obținerii unor vize turistice pentru Canada, vizele aplicate dovedindu-se ulterior a fi false.

Activitatea infracțională a inculpatului D.V.M. constând în contrafacerea a două vize turistice pentru Canada pe pașapoartele primite de la inculpați.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 443 din 1 august 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, printre care și D.V.M., admițând numai apelul declarat de procuror, apel care a vizat individualizarea pedepselor aplicate inculpaților B.I., L.O. și M.V.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpații L.O., M.V., D.V.M. și martorii B.C. și B.R.C.

La termenul din 23 mai 2003, inculpatul D.V.M. a solicitat să se ia act de declarația sa de retragere a recursului, declarația fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată.

Prin încheierea de ședință din 4 iulie 2003 s-a disjuns judecarea recursului declarat de procuror cu privire la inculpatul D.V.M., judecarea celorlalte recursuri declarate în cauză fiind amânată la 17 octombrie 2003.

Examinând recursul declarat de procuror, referitor la inculpatul D.V.M., prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate acestuia, se constată că este nefondat.

În ce privește pe acest inculpat, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția sa, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea pe care a săvârșit-o.

Pentru fapta comisă inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, respectiv maximul prevăzut de dispozițiile art. 288 alin. (1) C. pen.

Față de comportarea sinceră pe care inculpatul a avut-o pe tot parcursul procesului penal se apreciază că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în temeiul art. 42 sau al art. 39 alin. (4) C. pen., maximul special fiind îndestulător pentru realizarea dublului scop, preventiv, educativ, al pedepsei.

Ca atare, recursul parchetului privind pe acest inculpat va fi respins ca nefondat.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București referitor de inculpatul D.M.V.

Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 443 din 1 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul D.M.V.

Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2003.