Validity of undercover investigator reports and environmental audio-video interceptions in corruption investigations

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată iniţial Curţii de Apel Bucureşti petiţionarul I.G. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 758/2008 privind pe S.E., procuror în cadrul D.N.A. - Structura centrală şi M.E.E. - investigator sub acoperire.

Prin sentinţa penală nr. 173 din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, magistratul S.E. având grad profesional de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind incidente dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În plângerea adresată, petiţionarul critică soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în Dosarul nr. 758/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât nu au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului ori au fost interpretate greşit.

Din examinarea actelor dosarului, rezultă următoarea situaţie de fapt.

Petiţionarul I.G. a solicitat efectuarea cercetărilor penale cu privire la S.E. - procuror la D.N.A. şi M.E.E. „investigator sub acoperire” care au întocmit acte nelegale în Dosarul nr. 1/P/1006 al D.N.A. prin care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită; de asemenea, a susţinut că i-a fost violată corespondenţa constând în interceptări şi înregistrări audio-video ilegale a convorbirilor sale.

Din actele premergătoare efectuate de procuror a rezultat că în ordonanţa 1/P/2006 petiţionarul I.G. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (445 acte materiale).

Prin ordonanţa din 9 februarie 2006, procurorul a dispus autorizarea folosirii unui investigator sub acoperire în vederea descoperirii actelor de corupţie săvârşite la Biroul Vamal Otopeni, solicitând şi ce anume activităţi urmau a fi desfăşurate în scopul identificării făptuitorilor şi obţinerii mijloacelor de probă, precum şi identitatea investigatorului sub acoperire, în persoana intimatului M.E.E.

Autorizaţia a fost valabilă, după prelungiri succesive, până la 15 mai 2006 inclusiv.

În timpul desfăşurării activităţii M.E.E. a surprins activităţi contrare legii, pe care le-a consemnat în procese verbale, întocmite în unul din ele fiind menţionată şi activitatea infracţională a petiţionarului.

În cursul urmăririi penale, procurorul a solicitat Tribunalului Bucureşti interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de M.E.E. cu lucrătorii vamali, cerere admisă prin încheierea nr. 136/A.1./2006 din 3 martie 2006 cu valabilitate până la 31 iunie 2006, fiind prelungită prin încheiere de Tribunalul Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen.

Procurorul a constatat că procesul verbal contestat este conform cu realitatea şi că nu au fost sustrase sau distruse acte din dosar, iar intimaţii cu acţionat în baza atribuţiilor conferite de lege.

Prin rezoluţia nr. 758/P/2008 din 27 martie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 195, 242, 272 şi 291 C. proc. pen. - întrucât faptele nu există.

Plângerea formulată de petiţionar în temeiul dispoziţiilor art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul şef al Secţiei urmărire penală şi criminalistică prin rezoluţia nr. 4391/2135/II/2/ din 24 aprilie 2009.

Examinând plângerea formulată de petiţionarul I.G. în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată, examinând actele dosarului, că aceasta este nefondată.

Susţinerea petiţionarului în sensul că procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire este fals, recunoscut ca atare de intimatul procuror S.E. nu corespunde realităţii.

Prin ordonanţa D.N.A. nr. 1/P/2006 din 9 februarie 2006, procurorul S.E. a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire în scopul descoperirii faptelor de corupţie săvârşite la Biroul Vamal Otopeni, stabilind şi activităţile ce urmau a fi desfăşurate, consemnând toate acestea în procesele verbale aşa cum prevăd dispoziţiile art. 261 din Legea nr. 78/2000.

În procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire - intimatul M.E.E. a consemnat lucruri conforme cu realitatea, iniţial în acestea menţionând ca neidentificat o persoană cu privire la care a constatat fapte ce puteau constitui infracţiuni, menţionarea ulterioară identificării acelei persoane neconstituind infracţiune de fals în înscrisuri oficiale.

De altfel, consemnările din procesele verbale au fost confirmate şi de martorii audiaţi în dosarul nr. 1/P/2006 al D.N.A. în care petiţionarul I.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (filele 248, 266, 256 rechizitoriu) un argument în plus al realităţii consemnărilor făcute de intimatul M.E.E.

Nefondat este şi motivul vizând ilegalitatea interceptărilor audio şi video în mediul ambiental, petiţionarul susţinând că aceste dispoziţii nu erau în vigoare la data emiterii autorizaţiei din 3 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, întrucât acest mijloc de probă a fost introdus în codul de procedură penală prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006, cu intrarea în vigoare la 6 septembrie 2006.

Prin Legea nr. 141/1996, pentru modificarea şi completarea C. proc. pen. a fost introdusă în cod o nouă secţiune - art. 911 - 916, sub denumirea de „Înregistrări audio sau video”, după ce, prin art. 64, s-au adăugat ca mijloace de probă şi înregistrările audio sau video, autorizarea fiind dată de procuror.

Textul a fost modificat succesiv prin Legea nr. 281/2003 şi nr. 356/2006, întărindu-se cadrul legal în care pot fi folosite.

Art. 911 C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 281/2003 - în condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor pe bandă magnetică sau unui alt tip de suport, iar art. 944 C. proc. pen. reglementează „alte înregistrări” fără a indica expres tipul acesteia.

Împrejurarea că, prin Legea nr. 556/2006 s-a introdus, în art. 914 - prevederea potrivit căreia dispoziţiilor art. 911 - 913 se aplică în mod corespunzător şi în cadrul înregistrărilor în mediul ambiental, localizări sau urmăriri prin G.P.S. ori alte mijloace electronice de supraveghere - nu este altceva decât o explicare a naturii de „alte înregistrări” în accepţiunea art. 914, în vigoare la data autorizării de către instanţă.

Ar fi fost absurd să se excludă, din textul iniţial şi înregistrarea convorbirilor în orice situaţie - inclusiv mediul ambiental, locuinţelor cu respectarea drepturilor persoanei la viaţă privată şi acestea numai pentru situaţiile în care există date sau indicii temeinice privind prejudicii sau săvârşirea unei infracţiuni, iar interceptarea şi înregistrarea se impune pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru identificarea autorilor, când aceasta nu poate fi făcută prin alt mijloc de probă.

Faţă de aceste considerente, plângerea petiţionarului I.G. va fi respinsă ca nefondată, conform dispoziţiilor art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., menţinând rezoluţia nr. 758/P/2008 din 27 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul I.G., împotriva rezoluţiei nr. 758/P/2008 din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică azi 16 noiembrie 2009.