Non-prosecution for complicity in blackmail and failure to report crimes upheld; objection dismissed for lack of criminal element and statute of limitations

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele :

Petentul B.N. a formulat în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei nr. 320/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Petentul a motivat că în calitate de comisar şef la Poliţia judiciară din I.P.J. Argeş este victima unor acte materiale infracţionale comise împotriva lui în mod organizat şi premeditat. A mai motivat că cercetările prealabile efectuate de procuror ca urmare a plângerii sale au fost superficiale şi că se refuză constatarea încălcării procedurilor interne şi a prevederilor art. 6 din CEDO cu privire la dreptul la un proces echitabil.

Din examinarea dosarului cauzei rezultă că prin rezoluţia nr. 320/P/2008 din 10 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.Ţ.J. - chestor de poliţie, director în cadrul M.I.R.A. - I.G.P.R. - Direcţia de inspecţie internă, cercetat pentru infracţiunile de complicitate la şantaj prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 C. pen. şi infracţiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 C. pen.

În motivarea rezoluţiei procurorul reţine că petentul B.N. a formulat plângere penală împotriva chestorului de poliţie A.Ţ.J. pentru comiterea infracţiunilor menţionate constând în aceea că prin funcţia pe care o deţinea acesta din urmă a acoperit toate abuzurile şi neregulile comise de către ofiţerii de poliţie din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş şi din Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva petentului şi nu şi-a îndeplinit sarcinile conform prevederilor legale.

Se mai reţine în motivarea rezoluţiei că persoana vătămată B.N. a formulat plângeri la instituţiile statului în mod repetat reclamând sancţionarea sa disciplinară.

În fapt prin dispoziţia din 17 februarie 2003 petentul a fost sancţionat cu retrogradarea din funcţie până la nivelul de bază al gradului profesional deţinut pentru imixtiune în activitatea altui poliţist şi intervenţie pentru influenţarea soluţionării ilegale a unor cereri privind satisfacerea intereselor unor persoane.

La 1 martie 2003 s-a emis dispoziţia dată de I.P.J. Argeş prin care s-a dispus retrogradarea din funcţia de şef birou în funcţia de ofiţer operativ principal III a petentului.

În cursul actelor premergătoare partea vătămată B.N. a susţinut că A.Ţ.J. nu şi-a îndeplinit atribuţiile legale acoperind abuzurile comise de ofiţerii de poliţie de la I.G.P. judeţul Argeş şi I.G.P.R. împotriva sa.

Din actele premergătoare efectuate de procuror mai rezultă că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai soluţionat dosare penale în care s-au efectuat cercetări la cererea persoanei vătămate faţă de ofiţerii care au cercetat activitatea acesteia soldate cu sancţionarea sa. În acest sens este ordonanţa nr. 349/P/2007 din 30 iunie 2008 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de chestorul de poliţie S.I. şi faţă de comisarul de poliţie P.A., făcându-se aplicarea art. 10 lit. a) şi j) C. proc. pen.

De asemenea, prin rezoluţia nr. 862/P/2008 din 12 martie 2009 - prin aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen. - s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de chestorul de poliţie S.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 C. pen.

În rezoluţia atacată procurorul a constatat că infracţiunea de complicitate la şantaj pentru care este reclamat chestorul A.Ţ.J. este raportată la infracţiunea pentru care a fost cercetat în calitate de autor chestorul S.I.

Or, în cauză, după epuizarea căilor de atac pe care le-a folosit partea vătămată, aceasta a formulat o plângere la Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de inspecţie internă. Chestorul de poliţie A.Ţ.J. - şef de direcţie la Inspecţia internă a semnat un răspuns adresat persoanei vătămate B.N. la 11 martie 2008 prin care i s-a comunicat că sesizările adresate Guvernului României au fost înaintate spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Mai motivează procurorul în rezoluţia nr. 320/P/2008 că potrivit atribuţiunilor sale chestorul A.Ţ.J. nu avea competenţă de cercetare penală, astfel că a procedat potrivit normelor legale în vigoare trimiţând plângerea la organul competent.

Aşa fiind, conchide procurorul în rezoluţia atacată, aceste aspecte nu relevă date privind comiterea de fapte penale de către chestorul de poliţie A.Ţ.J., iar pe de altă parte, răspunderea penală pentru faptele reclamate s-a prescris conform art. 122 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând rezoluţia atacată şi actele prealabile din dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că nu există motive pentru admiterea plângerii petentului împotriva rezoluţiei atacate.

Potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. în situaţia admiterii unei plângeri împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care trimite cauza procurorului indicând faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că nu există motive pentru a trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Actele premergătoare efectuate în cauză sunt suficiente pentru rezolvarea plângerii petentului îndreptată împotriva intimatului A.Ţ.J.

Se mai observă că rezoluţia de neurmărire penală este amplu argumentată în fapt şi în drept, nerezultând că persoana împotriva căreia se plânge petentul ar fi comis infracţiuni.

Aşa fiind, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea petentului ca nefondată şi va menţine rezoluţia atacată, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.N. împotriva rezoluţiei nr. 320/P/2008 din 10 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Menţine rezoluţia atacată.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2009.