Complainant's abuse-of-office challenge rejected for lack of evidence; judicial costs awarded to state.

Asupra cauzei penale de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 1 iulie 2009, petentul P.I. a formulat plângere penală, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 1445/P/2008 la 28 aprilie 2009 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.V.E. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii, petentul a susţinut că deşi a contactat o boală psihică în timpul activităţii desfăşurate în perioada de 17-31 decembrie 1989, când în calitate de şef de stat major şi prim locţiitor al unui regiment mecanizat care a participat cu forţe la acţiunile desfăşurate la Televiziunea Română, făptuitorul C.V.E. în calitate de deputat în Parlamentul României şi de preşedinte al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu a respectat decizia Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie nr. 4647/2006 şi a refuzat să semneze certificatul emis pe numele P.I. de Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989.

Sub acest aspect sunt incidente dispoziţiile art. 246 C. pen. faţă de făptuitorul C.E.V., iar rezoluţiile prin care s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale, cât şi cea prin care a fost menţinută această soluţie de procurorul şef sunt nelegale şi netemeinice fiind în contradicţie cu actele cauzei şi constatările Camerei a III-a a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, în raport de aceste susţineri şi de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., se constată următoarele:

Prin rezoluţia nr. 1445/9/2008 din 28 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 228 alin. (4) şi (10) lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.V.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

S-a reţinut în motivare că nu sunt indicii de săvârşire a infracţiunii reclamate nici sub aspect obiectiv în sensul neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu, nici a laturii subiective, respectiv al relei credinţe, întrucât, neeliberarea certificatului solicitat de petent nu este consecinţa unor acţiuni ale intimatului în calitatea sa de Preşedinte al Comisiei Parlamentare pentru Victoria Revoluţiei din 1989.

Pentru aceleaşi considerente, prin rezoluţia nr. 5799/2735/II//2/2009 din 11 iunie 2009, în baza art. 278 C. proc. pen., procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.

Procedând la soluţionarea plângerii în raport de prevederile art. 2781 C. proc. pen. şi de actele de cercetare penală efectuate în cauză se constată că soluţia dispusă de procurorul de caz este conformă atât dispoziţiilor legale cât şi probelor administrate în cauză.

Răspunderea penală este incidentă şi o persoană poate fi sancţionată penal pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., atunci când desfăşoară acţiuni prin care încalcă cu ştiinţă atribuţii de serviciu sau le îndeplineşte defectuos cauzând astfel prejudicii sau vătămarea unor interese.

Astfel, neeliberarea certificatului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - rănit - solicitat de petent, nu este consecinţa unei conduite abuzive a intimatului C.V.E. în dubla sa calitate de deputat şi Preşedinte al Comisiei Parlamentare pentru Victoria Revoluţiei din 1989, de natură a conduce la antrenarea răspunderii penale ci s-a datorat faptului că dosarul petentului nu a conţinut actele la care se referă Legea nr. 341/2004.

În acest sens, petentului i s-a comunicat procedurile pe care trebuie să le urmeze pentru obţinerea actelor necesare, precum şi de acordare a avizului pentru preschimbarea certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar pentru a fi respectate dispoziţiile Legii nr. 341/2004.

Desigur, în acest context de fapt şi de drept nu se constată indicii de săvârşire a faptei penale reclamate de către intimat, situaţie în care, soluţia dispusă de procuror se va menţine ca legală şi temeinică, prin respingerea plângerii formulate de petent, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Cât priveşte necompetenţa după persoană a acestei instanţe în soluţionarea plângerii dedusă judecăţii, susţinută de procurorul de şedinţă, se constată a fi neîntemeiată în raport de prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, potrivit acestor dispoziţii procesual penale de strictă aplicare - când competenţa unei instanţe este determinată de calitatea făptuitorului, instanţa rămâne competentă chiar dacă acesta nu mai are calitatea, dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului, ori în speţă, s-a pretins de petent că fapta de abuz în serviciu reclamată s-a comis de intimat în calitatea sa de parlamentar, Preşedinte al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor, ceea ce determină competenţa Înaltei Curţi chiar dacă, la acest moment făptuitorul nu mai are această calitate de parlamentar.

Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.I. împotriva rezoluţiei din 28 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dată în Dosarul nr. 1445/P/2008, pe care o menţine.

Obligă petiţionarul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.