Complainant's untimely challenge forfeits judicial review; non-indictment order upheld, costs awarded

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin ordonanţa nr. 847/P/2008 din 9 februarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcând aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.E. şi Ş.D. - procuror general, respectiv procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, D.C., I.C. şi I.A. - judecători la Curtea de Apel Craiova, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 249, 264 C. pen., întrucât faptele nu există.

Împotriva ordonanţei petentul S.E.C. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior - respectiv procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Examinând plângerea petentului în raport de dispoziţiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., procurorul şef a constatat că aceasta este formulată tardiv, motiv pentru care a respins-o prin rezoluţia nr. 545/C/1597/II/2/2009.

Petentul s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu plângere împotriva ordonanţei.

Plângerea este formulată în termeni generali, solicită introducerea în cauză a unui număr mare de persoane, fără a indica temeiurile legale şi „infirmarea” ordonanţei.

Plângerea mai conţine o serie de alegaţii potrivit cărora România este ţară sălbatică, politicienii ar trebui închişi în lagăre, „aleşii n-au nicio lege” etc.

Curtea observă că plângerea este în primul rând inadmisibilă dar şi nefondată.

Procedura prevăzută la art. 2781 C. proc. pen. este asimilată unei căi de control dată în competenţa judecătorului în ce priveşte activitatea procurorului referitoare la actele de netrimitere în judecată.

Ca în orice activitate jurisdicţională legiuitorul a fixat termene de exercitare a plângerilor în cursul procedurii.

Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen. în cazul rezoluţiei sau ordonanţei de neînceperea urmăririi penale plângerea împotriva acestora se face de persoana vătămată sau interesată în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie. Acest termen este un termen procesual.

Conform art. 185 C. proc. pen. - referitor la consecinţele nerespectării termenului - când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Pe de altă parte Curtea observă că procedura de la art. 278 alin. (3) C. proc. pen. este prealabilă dar şi obligatorie în aplicarea dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.

Prin urmare, pentru a putea sesiza judecătorul în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. părţile interesate trebuie să parcurgă procedura prevăzută la art. 278 C. proc. pen. referitoare la plângerea contra actelor procurorului. Această procedură nu se realizează însă oricum ci în termenul de 20 de zile prevăzut de lege.

În cazul nerespectării acestui termen partea interesată decade, conform art. 185 C. proc. pen. - mai sus citat - din exerciţiul dreptului, în prezenta cauză din exerciţiul dreptului prevăzut la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.

Or, în cauză, soluţia neînceperii urmăririi penale i-a fost comunicată petentului la 18 februarie 2009, iar acesta a formulat plângerea la procurorul ierarhic superior la 17 martie 2009, adică peste termenul de 20 de zile prevăzut în lege.

În raport de nerespectarea termenului petentul a pierdut dreptul de a investi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a intimaţilor din cauză.

De altfel, chiar dacă prin absurd s-ar trece peste acest raţionament din examinarea rezoluţiei atacate şi a actelor prealabile rezultă că plângerea este nefondată. Magistraţii nu pot fi traşi la răspundere penală pentru modul în care îşi exercită atribuţiile decât în situaţiile în care o fac cu rea-credinţă sau în cauzele în care se constată infracţiuni de serviciu, în legătură cu serviciu sau infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei.

Or, în prezenta cauză nu există elemente de fapt care să îndreptăţească această concluzie.

Prin urmare, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge plângerea petentului S.E.C. şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul S.E.C. împotriva ordonanţei nr. 847/P/2008 din 9 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Menţine ordonanţa atacată.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2009.