Unwritten legal service contract: validity of informal hourly rate reductions and expert recalculation of fees

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 15 iunie 2005 la Tribunalul Bucureşti, reclamanta SC SC K.P.M.G.R. SRL Bucureşti a chemat în judecată pârâta SC R. SA Bucureşti pentru obligarea la plata următoarelor sume

- 976.691.615 lei, contravaloare servicii de asistenţă juridică conform facturii din 25 iunie 2002;

- 597.815.544 lei, dobândă legală pe perioada 10 iulie 2002 - 15 iunie 2005

Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 4646 din 15 noiembrie 2005 a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată, cu 43.305.344 lei cheltuieli de judecată.

În pronunţarea hotărârii s-a reţinut că între părţi nu a existat un contract în formă scrisă prin care să se determine tarifele pentru serviciile prestate de reclamantă, astfel că refuzul pârâtei pentru plata facturii nu este întemeiat.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta a declarat apel prin care a contestat tarifele aplicate de reclamantă.

Instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize contabile din oficiu, pentru a se stabili suma negociată de părţi, pentru prestaţiile reclamantei.

Prin Decizia nr. 63 din 6 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 636.760.451 lei, contravaloare servicii, la plata sumei de 395.162.923 lei dobânzi legale, cu 25.520.000 lei, cheltuieli de judecată, aferente pretenţiilor admise, precum şi 18.710.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că preţul prestaţiilor a fost negociat de părţi, conform corespondenţei din dosar astfel că, valoarea iniţial facturată a fost diminuată la 15.986 euro, la care se adaugă T.V.A. şi cheltuieli suplimentare, astfel că în echivalent lei, pârâta datorează 636.760.451 lei, cu dobânzile aferente pentru întârzierea plăţii.

Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 şi art. 312 c.p.civ., formulând următoarele critici:

- nu era de competenţa expertului, ci a instanţei de a stabili consimţământul părţilor asupra elementelor de facturare.

- greşit s-a reţinut că părţile au fost de acord atât cu reducerea proporţională a tarifelor cât şi cu reducerea ratelor orare.

- soluţia pronunţată, de acordare şi a sumei de 8.770 euro care reprezintă o reducere a tarifelor orare este în contradicţie cu reţinerile din motivarea deciziei. Astfel, instanţa a reţinut că prin faptul că apelanta pârâtă nu a răspuns la faxul reclamantei din 21 iunie 2002, nu a existat acordul părţilor sub acest aspect.

Recursul este nefondat şi urmează să fie respins cu următoarea motivare:

Prestaţiile de asistenţă juridică s-au efectuat de reclamantă în beneficiu pârâtei fără a exista un contract scris între părţi prin care să se stabilească elementele ce urmează a fi avute în vedere la facturare.

Neînţelegerile ivite între părţi urmare facturilor emise de reclamantă pentru prestaţiile din perioada ianuarie-aprilie 2002, au încercat să fie conciliate de acestea.

Din corespondenţa ce a urmat, s-a realizat un acord privind reducerea procentuală a prestaţiilor cât şi o reducere a tarifelor orare.

Susţinerea recurentei în sensul că expertiza şi-a depăşit competenţele nu poate fi primită, întrucât expertul stabileşte valoarea prestaţiilor ţinând seama de sumele facturate şi reducerile acceptate de prestatoare.

În ce priveşte tariful orar aplicabil, susţinerile recurentei sunt contrare propunerilor făcute de aceasta prin faxul din 21 iunie 2002.

Din cuprinsul acestuia rezultă că, reclamanta recurentă şi-a dat acordul pentru reducerea facturilor cu 2.920 euro.

Prin acelaşi fax, s-a propus alte rate orare (tarife) mai mici decât cele aplicate la facturare.

Susţinerea recurentei în sensul că nu a existat un acord al părţilor privind reducerea tarifelor nu poate fi primită.

Acest acord s-a realizat prin adresa pârâtei beneficiare din 12 iunie 2002 prin care propune modificarea tarifelor orare (150 euro în loc de 250 euro şi 80 euro şi 60 euro pentru alte categorii, precum şi adresa de răspuns a reclamantei prestatoare, din 21 iunie 2002, care acceptă aceste reduceri).

Ca urmare, întemeiat expertiza a recalculat valoarea prestaţiilor având în vedere tarifele reduse.

Reţinerea instanţei de apel, în sensul că era necesar un răspuns al pârâtei la faxul reclamantei din 21 iunie 2002, nu-şi are temei, întrucât acordul de voinţă era realizat, acest fax din 21 iunie 2002 constituind acceptul la propunerile pârâtei din 12 iunie 2002. De altfel, această motivare nu este susţinută de restul considerentelor şi de soluţia pronunţată în apel.

Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC K.P.M.G.R. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 63 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.