Late appeal over abandonment ruling fails as peremptory 5-day deadline missed.

Asupra recursului de faţă.

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta A.F.I. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC O. SRL la plata sumei totale de 117.274,76 lei, reprezentând contravaloarea folosinţă spaţiu, daune şi T.V.A..

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta a deţinut spaţiul în baza contractului de închiriere nr. 5/1973 însă datorită faptului că pârâta a dat dovadă de rea credinţă, fiind o rea platnică, prin sentinţa nr. 1539 din 6 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a dispus rezilierea contractului.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998, 999, 1073, 1081 1084, 1086 şi 1453 C. civ., precum şi art. 7201 C. proc. civ.

Prin sentinţa comercială nr. 5680 din 26 iunie 2006 Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele aferente perioadei 1-29 ianuarie 2003, în cuantum de 108.600197 lei, a respins cererea formulată de reclamantă sub aspectul sumei menţionată ca fiind prescrisă şi a respins ca neîntemeiată cererea pentru sumele aferente perioadei 30 ianuarie 2003-29 februarie 2004 în cuantum de 1.064.147.351 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, prin criticile formulate arătând că în mod greşit instanţa a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fără a se ţine seama că obiectul cererii îl reprezintă pretenţii de natură bugetară şi fiscală, cărora li se aplică termenul de prescripţie de 5 ani.

Prin Decizia comercială nr. 226 din 24 aprilie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a constatat perimat apelul declarat de reclamantă, ca urmare a admiterii excepţiei perimării.

Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel, a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată, în sensul respingerii excepţiei perimării apelului şi rejudecarea cauzei. Înalta Curte,a luat în examinare, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. coroborate cu art. 253 alin. (2) C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării recursului şi a reţinut:

Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ.:,, Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare”

Rezultă că textul sus menţionat, reprezintă o excepţie de la regula instituită de art. 301 C. proc. civ., care reprezintă un termen imperativ, peremptoriu şi absolut care afectează însăşi validitatea căii de atac promovată.

În lumina acestei dispoziţii, se constată că, termenul de recurs a început să curgă de la data pronunţării hotărârii, această dată fiind 24 aprilie 2008 . Întrucât recursul a fost declarat la data de 23 mai 2008, (fila 2 dosar recurs), termenul de recurs de 5 zile prevăzut pentru declararea recursului a fost depăşit, aşa încât excepţia tardivităţii declarării recursului va fi admisă şi va fi respins recursul ca tardiv declarat, cu consecinţa neanalizării motivelor de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.I. Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 226 din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.