Statute of limitations for debt collection agency claims: start date under assignment of receivables
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the debt recovery agency and quashed the lower court's judgment, remanding the case for retrial. The dispute involved a challenge to forced execution proceedings (public auction of a residential apartment) initiated based on a non-paid loan guaranteed by mortgage, where the first-instance court had previously ruled in favor of the debtors by invoking the seven-year statute of limitations. The decisive legal basis was the misapplication of Article 13 of Government Emergency Ordinance No. 51/1998 (as amended), which the Supreme Court interpreted to mean that the limitation period for creditor claims acquired through assignment begins to run from the date of the assignment contract (December 1999) rather than the original loan maturity date (August 1998); because the limitation period had not yet expired at the time the enforcement title was issued, the lower court's dismissal of the appeal on limitation grounds was erroneous, necessitating a reexamination of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, art. 405 alin. (3) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 13 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 9 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998; Statute of limitations for debt collection agency claims: start date under assignment of receivables: Cum intimata A.V.A.S. a început executarea silită prin emiterea titlului executoriu la 01 septembrie 2005 când se împlinise prescripţia, aplicând dispoziţiile art. 405 alin. (3) C. proc. civ., se constată că titlul executoriu şi-a pierdut puterea executorie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii U.V. şi U.G. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. să se dispună anularea formelor de executare prin scoaterea la vânzare prin licitaţie publică a unui apartament cu 4 camere, în suprafaţă de 77m2 situat în Corabia, proprietatea reclamanţilor şi să se dispună radierea ipotecii constituită asupra acestui apartament.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii arată că au primit somaţia nr. 50819 din 14 decembrie 2005 prin care li se aducea la cunoştinţă că apartamentul proprietatea reclamanţilor va fi scos la vânzare prin licitaţie ca urmare a neachitării creditului de 8.200.000 lei acordat de B.A., sucursala Olt, societăţii comerciale Imperial SRL Corabia care a fost şi garantat prin ipotecă.
Se arată că împrumutul a fost restituit integral; de asemenea contractul de garanţie era pentru un împrumut de 16.000.000 lei ce urma a fi contractat de reclamanţi ca persoane fizice dar creditul nu a mai fost acordat.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 137 din 21 iunie 2007, a respins excepţia tardivităţii, a admis excepţia prescripţiei şi a anulat formele de executare silită. A fost respinsă cererea privind radierea ipotecii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că s-a respectat termenul de 15 zile de la data când reclamanţii au luat cunoştinţă de somaţia emisă astfel încât contestaţia a fost introdusă în termen.
În ce priveşte excepţia prescripţiei s-au aplicat dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 modificată prin Legea nr. 409/2001 care stabileşte un termen de 7 ani pentru creanţele preluate de A.V.A.S. constatate prin acte ce constituie titlu executoriu.
Dreptul de a cere executarea silită împotriva reclamanţilor se reţine că s-a născut la 30 august 1998, când a devenit exigibilă creanţa rezultată din contractul de credit nr. 2727 din 23 aprilie 1993 şi prin urmare termenul de prescripţie de 7 ani s-a împlinit la 30 august 2005.
Cum intimata A.V.A.S. a început executarea silită prin emiterea titlului executoriu la 01 septembrie 2005 când se împlinise prescripţia, aplicând dispoziţiile art. 405 alin. (3) C. proc. civ., se constată că titlul executoriu şi-a pierdut puterea executorie.
Referitor la cererea de radiere a ipotecii s-a apreciat că aceasta se referă la un alt credit decât cel pentru care s-a început executarea silită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata A.V.A.S. Bucureşti invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că, în mod greşit instanţa nu a aplicat dispoziţiile art. 13 din O.U.G. nr. 51/1998 privind termenul de prescripţie de 7 ani.
Se arată că termenul trebuia calculat din momentul cesiunii de creanţă şi nu de la data scadenţei.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 9 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, modificat prin O.U.G. nr. 64/1999, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S. este de 7 ani, termen care nu se aplică însă creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.
Acest termen se calculează de la data cesiunii de creanţă respectiv 2 decembrie 1999 când s-a încheiat contractul de cesiune nr. 9397/1999.
La acea dată dreptul de a cere executarea nu era prescris.
Cum instanţa de fond a considerat în mod greşit că s-a împlinit termenul de prescripţie şi a soluţionat cauza bazându-se pe această excepţie şi nesoluţionând fondul, urmează ca, potrivit art. 304 pct. 9 şi 312 pct. 3 C. proc. civ., să se admită recursul şi casându-se sentinţa să se trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti.
Casează sentinţa nr. 137 din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, decţia a VI-a comercială şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.