Admissibility of appeal against preliminary jurisdictional transfer order; requirement to appeal interlocutory orders together with the final judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, leaving in force the lower court’s order to transfer the case from the Commercial Section to the Administrative and Tax Section for random allocation. The dispute concerned a jurisdictional conflict over a challenge to execution filed by a private limited company, with the appellant arguing that its status in privatization activities and the nature of the underlying concession contract placed the matter within the exclusive competence of commercial courts, contending that specific administrative laws did not apply due to their subsequent entry into force. The court held that the challenged ruling was a preliminary order that did not interrupt the course of proceedings; therefore, under Article 299(1) and Article 282(2) of the Code of Civil Procedure, such procedural orders could not be appealed in isolation but only together with the final judgment on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 72010 C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, Art. 282 alin. (2) C. proc. civ; Admissibility of appeal against preliminary jurisdictional transfer order; requirement to appeal interlocutory orders together with the final judgment: S-a mai arătat că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 72010 C. proc. civ. care stabilesc că „litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate” în activităţile desfăşurate „în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri” din patrimoniul societăţilor cu capital de stat, se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea pronunţată la data de 21 februarie 2008 a scos cauza de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi a înaintat-o la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea repartizării aleatorii.
Împotriva încheierii anterior menţionată reclamanta SC A.S. SRL Olteniţa a declarat recurs, situaţie în care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de la 25 martie 2008 a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o, secţiei a V-a comercială, a aceleiaşi curţi de apel.
Prin recursul declarat împotriva încheierii de scoatere de pe rolul secţiei comerciale a curţii de apel, reclamanta a arătat că prin hotărârea recurată instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, în sensul că, secţia a V-a comercială, a apreciat în mod greşit că cererea sa şi anume contestaţia la executare, ar fi de competenţa funcţională, secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind deci incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recurenta menţionează că în mod greşit s-a reţinut că la baza raporturilor juridice dintre A.D.S. şi SC A.S. SRL ar sta un contract administrativ şi anume contractul de concesiune din 17 noiembrie 2003 şi chiar dacă acesta ar fi un contract administrativ nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 deoarece această lege a intrat în vigoare la peste un an după încheierea contractului menţionat.
S-a mai arătat că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 72010 C. proc. civ. care stabilesc că „litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate” în activităţile desfăşurate „în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri” din patrimoniul societăţilor cu capital de stat, se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială.
Recurenta pentru motivele invocate a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare secţiei comerciale a aceleiaşi instanţe.
Recursul declarat de reclamantă este inadmisibil pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Art. 282 alin. (2) C. proc. civ. dispune: „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii”.
Având în vedere dispoziţiile legale anterioare citate şi constatând că prin încheierea atacată nu s-a întrerupt judecata, Înalta Curte apreciază că această încheiere premergătoare poate fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea ce urmează să se pronunţe în dosar.
În concluzie, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC A.S. SRL Olteniţa împotriva încheierii din 21 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.