Judicial refusal of temporary prison suspension for lack of "special circumstances" under Romanian Code of Criminal Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the convicted prisoner’s appeal as unfounded, upholding the lower courts’ decisions to refuse his request to suspend the execution of a five-year prison sentence. The dispute concerned a motion for temporary suspension of imprisonment based on claimed severe social hardship, specifically precarious living conditions in an unsanitary family home occupied by the spouse’s parents and three children. Applying Articles 453(c) and 455 of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the alleged circumstances did not constitute "special circumstances" that would result in grave consequences for the prisoner or his family if the sentence were immediately executed, thereby failing to meet the statutory requirements for a one-time suspension of up to three months. The Court also found no grounds for cassation ex officio and ordered the appellant to bear the judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Judicial refusal of temporary prison suspension for lack of "special circumstances" under Romanian Code of Criminal Procedure: Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în care își găsește temeiul cererea condamnatului, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă numai o singură dată, pe o perioadă de cel mult 3 luni, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei, ar avea consecințe grave asupra condamnatului sau familiei sale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința penală nr. 163 din 18 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul T.V., privind întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 431 din 9 august 2001 a Tribunalului Iași.
S-a reținut că prin cererea formulată, condamnatul a susținut că familia sa se confruntă cu greutăți materiale deosebite, iar ancheta socială confirmă existența acestor dificultăți materiale, dar acestea nu au caracterul unor împrejurări speciale datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave, asupra condamnatului sau familiei sale.
Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat împotriva sentinței, reținând că în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Condamnatul a declarat recurs arătând că familia sa se află într-o situație deosebită întrucât locuiește în condiții precare la părinții soției sale.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în care își găsește temeiul cererea condamnatului, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă numai o singură dată, pe o perioadă de cel mult 3 luni, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei, ar avea consecințe grave asupra condamnatului sau familiei sale.
Din actele dosarului rezultă că soția inculpatului lucrează ocazional și locuiește împreună cu cei trei copii ai săi în casa proprietatea părinților care are patru camere, ocupând împreună cu copii și mama sa două dintre acestea.
Mai rezultă că imobilul este insalubru și deteriorat din cauza deselor scandaluri provocate de tatăl și fratele soției inculpatului.
Aceste împrejurări nu au însă un caracter special în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen. și nu sunt de natură a avea consecințe deosebit de grave în cazul continuării executării pedepsei, astfel încât just s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un motiv de casare, care să poată fi luată în considerare din oficiu.
În consecință, recursul va fi respins ca nefundat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.V., împotriva deciziei penale nr. 194 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.