Commission contract delay penalties: litigation cost allocation and appellate deadline bar

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 21 iulie 2005 reclamanta SC D. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta D.S. Reşiţa pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să-i plătească:

- 38.044,59 euro echivalentul a 136.961 lei penalităţi de neexecutare în termen a contractului din 11 iulie 2001 respectiv a comenzilor 933, 1196, 1197, 1775, 2037, 2182, 2191 şi 2311 (în procent de 0,25% pe zi de întârziere conform contractului);

- 12.765,68 euro echivalentul a 45.956 lei penalităţi pentru neexecutarea în termen a contractului din 29 decembrie 2001 respectiv a comenzilor 97, 125, 805, 1045, 1103, 1325, 1664 şi 1859 (în procent de 0,15% pe zi de întârziere conform acestui din urmă contract).

Pârâta a invocat excepţiile lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a prescrierii dreptului la acţiune al reclamantei în raport de prevederile art. 3 din Decretul 167/1958.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei întrucât aceasta a desfăşurat activitate comercială.

Prin sentinţa comercială nr. 1260 din 1 februarie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a comercială, a admis excepţia prescrierii dreptului material la acţiune aferentă perioadei 20 iulie 2001 - 21 iulie 2002 şi pe cale de consecinţă pretenţiile reclamantei pentru această perioadă au fost respinse ca prescrise.

Acţiunea reclamantei a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata sumei de 9.466,38 euro în echivalent lei la data plăţii efective, cu titlu de penalităţi de întârziere.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între părţile în proces s-au încheiat contracte de comision cu clauză penală, partea de obligaţie de livrare a pârâtei nefiind îndeplinită în cadrul termenului contractual.

Împotriva sentinţei de mai sus au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâta.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 317 din 15 iunie 2007, a respins, ca nefondat apelul declarat de SC D. SRL Bucureşti, reţinând că nu a dovedit un plus de 7.039,86 lei cheltuieli de judecată şi, a respins apelul declarat de D.S. Reşiţa, reţinând că a fost tardiv declarat.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel pe care a criticat-o, pe motivul că nu a analizat aspectul privind cheltuielile de judecată.

Împotriva aceleiaşi decizii din apel a declarat recurs şi pârâta, care a adus critici acestei hotărâri, ca şi în apelul său de altfel, pe aspectele privind respingerea excepţiei pe care a invocat-o referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a criticat greşita sa obligare la plata sumei de 9.466,38 euro. Nu a formulat nici o critică pe aspectul privitor la respingere apelului său ca tardiv declarat.

I. Cu privire la recursul reclamantei

Acest recurs este întemeiat şi se va admite.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta a plătit cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 9.039,86 lei din care 4.839,86 lei taxe de timbru şi 4.200 lei onorariu de avocat.

Rezultă de asemenea că pârâta a achitat cu titlu de onorariu de expertiză suma de 2.000 lei.

Instanţa de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, dispoziţie menţinută şi în apel.

Cum însă pârâta a căzut în pretenţii, prevederile art. 274 C. proc. civ. nu au fost corect aplicate prin compensarea cheltuielilor, încât, recursul reclamantei se va admite hotărârea recurată se va modifica în parte în sensul că se va admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei instanţei de fond şi se va obliga pârâta la 4.891 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

II. Cu privire la recursul pârâtei.

Apelul pârâtei a fost tardiv declarat.

Sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost comunicată pârâtei la data de 23 februarie 2007 (fila 304 din dosarul tribunalului).

Apelul pârâtei s-a înregistrat la data de 13 martie 2007 (filele 2 şi 19 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti).

În aceste împrejurări, instanţa de apel făcând aplicarea prevederilor art. 284 alin. (1) raportat la art. 101 alin. (1) C. proc. civ. a respins ca tardiv declarat apelul pârâtei, întrucât nerespectarea termenului de declarare a apelului atrage decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale de atac, excepţia de tardivitate putând fi invocată de orice parte interesată, precum şi de instanţă din oficiu.

Faţă de cele ce precede urmează ca recursul pârâtei în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 317 din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 1260 din 1 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în aspectul privind cheltuielile de judecată. Obligă pârâta la 4.891 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.S. Reşiţa împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.