Supplier's obligation to retrieve unsold inventory under commercial sale of goods and applicable civil liability provisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that rejected the claimant’s lawsuit; consequently, the supplier is not obligated to retrieve the difficult-to-sell goods from the distributor’s premises, and the distributor bears litigation costs. The dispute arose from a commercial sale-of-goods transaction where the distributor, having signed and accepted the invoices, later failed to sell a portion of the inventory for approximately three years and sought to compel the supplier to pick up these unsold items based on an implied lack of agreement regarding such goods. The Court held that the supplier’s liability does not extend to the distributor’s failure to sell the inventory, noting that the parties had established a simplified contractual relationship through the acceptance of goods and invoices. The decision relied on Civil Code Article 969 (general principles of civil liability), read in conjunction with Articles 1073 (sale of goods) and 1362 (contractual obligation), to determine that the distributor’s unilateral attempt to transfer the risk of unsold inventory back to the supplier lacked legal basis.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 969 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Supplier's obligation to retrieve unsold inventory under commercial sale of goods and applicable civil liability provisions: Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs susţinând că este netemeinică şi nelegală, dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cauza în apel fiind soluţionată fără a se intra în cercetarea fondului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Primind spre soluţionare prin declinare de competenţă de la Judecătoria Mediaş acţiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Mediaş împotriva pârâtei SC A.Y. SRL Constanţa, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi în consecinţă a obligat-o pe pârâtă prin sentinţa civilă nr. 2739/C din 4 decembrie 2006 să ridice de la sediul reclamantei mărfurile cuprinse în anexa la acţiune - şi care s-a precizat că face parte integrantă din sentinţă - cu cheltuieli de judecată de 158 lei.
La pronunţarea hotărârii de mai sus, instanţa de fond a reţinut că în urma vânzării unor mărfuri de la pârâtă, reclamanta a rămas cu unele produse greu vandabile, înscrise în lista anexă la acţiune, cu privire la care nu a ajuns la nici o înţelegere cu furnizorul mărfii, astfel că s-a impus soluţia obligării pârâtei la ridicarea acelor mărfuri de la reclamantă.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care, prin Decizia nr. 37/A din 16 martie 2007 a modificat în tot sentinţa instanţei de fond în sensul că a respins acţiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată la fond şi în apel către pârâtă, reţinând că reclamanta nu a avut nici un temei legal care să îi permită să solicite obligarea pârâtei de a ridica de la sediul său mărfurile greu vandabile preluate spre vânzare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs susţinând că este netemeinică şi nelegală, dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cauza în apel fiind soluţionată fără a se intra în cercetarea fondului.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din analiza actelor din dosar rezultă că părţile în proces au statornicit raporturi comerciale de vânzare-cumpărare. În acest context reclamanta a primit de la pârâtă, fără obiecţiuni, mărfuri la vânzare, facturile emise de pârâtă au fost semnate şi însuşite la plată de reclamantă, ceea ce echivalează cu un contract în formă simplificată.
Deşi reclamanta, a constatat după aproximativ 3 ani de la preluarea mărfurilor respective că unele dintre acestea sunt greu vandabile, aspect ce nu a fost reglementat de părţi la data preluării de către reclamantă a acestor mărfuri, nu o poate ţine răspunzătoare pe pârâtă, respectiv furnizorul mărfii astfel cum corect a reţinut instanţa de apel.
În hotărârea recurată au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 969 C. civ. coroborate cu prevederile art. 1073 şi 1362 C. civ. astfel că prin admiterea apelului pârâtei acţiunea reclamantei în mod corect a fost respinsă pentru obligaţia de a face, încât recursul reclamantei, care este nefondat, se va respinge în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Mediaş împotriva Deciziei nr. 37/A din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.