Litigation costs allocation in remand proceedings for defective equipment installation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to annul the first-instance judgment and remand the case for retrial. The dispute arose from a 2003 sale-purchase contract for dairy processing equipment, where the plaintiff initially sought rescission and return of a 1.084 billion lei advance payment, a claim the first-instance court granted. The Court of Appeal reversed this, finding the trial court failed to properly establish the specific breach of the defendant's defective installation obligations under Civil Code provisions on non-conformity and violated procedural rules regarding security measures. The Supreme Court rejected the defendant's argument that the appellate court erred by not awarding litigation costs, holding that under Article 274(1) of the Civil Procedure Code, costs can only be imposed on the party failing in claims; since the outcome of the underlying contract dispute was undecided due to the remand, it was legally correct not to allocate costs at the appeal stage.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 591 alin. (1) C. proc. civ, art. 592 C. proc. civ, art. 274 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Litigation costs allocation in remand proceedings for defective equipment installation: Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs invocând dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. şi criticând instanţa de control judiciar pentru a fi omis să se pronunţe asupra cererii sale, formulată în apel, cu privire la obligarea reclamantei şi la plata cheltuielilor de judecată în fond şi în apel în sumă de 10.950 lei, în condiţiile în care sentinţa atacată cu apel a fost desfiinţată de drept.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 februarie 2006 şi precizată la 22 iunie 2006 reclamanta SC P. SRL (fostă SC C. SRL) Topliţa cheamă în judecată pe pârâta SC S. SRL Miercurea Ciuc solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare încheiat între părţi la data de 17 iulie 2003 şi, pe cale de consecinţă, repunerea părţilor în situaţia anterioară semnării înscrisului sub semnătură privată, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.084.258.510 lei reprezentând avansul dat de reclamantă pârâtei în vederea derulării contractului de vânzare cumpărare pentru achiziţionarea unor utilaje de procesare a laptelui, instituirea unui sechestru asigurator constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului, până la concurenţa sumelor avansate cu titlu de pretenţie, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4234 din 28 decembrie 2006 Tribunalul Harghita respinge excepţiile invocate de pârâtă, admite acţiunea reclamantei, dispune rezilierea contractului de vânzare cumpărare din 17 iulie 2003 încheiat de părţi şi repunerea acestora în situaţia anterioară încheierii contractului, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 102.425,85 lei cu titlu de pretenţii, dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtei până la concurenţa sumei menţionate anterior, cu 7.300,7 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă este nefondată, reclamanta fiind succesoarea SC C. SRL cu care a fost încheiat contractul în litigiu, că excepţia netimbrării acţiunii este neîntemeiată întrucât reclamanta a timbrat acţiunea la valoarea precizată la 22 iunie 2006, că nici excepţia prematurităţii acţiunii nu este întemeiată faţă de dovezile invitării la conciliere a pârâtei care nu s-a prezentat însă. Cu privire la fondul cauzei instanţa reţine că pârâta - care recunoaşte primirea sumei pretinse de reclamantă - nu şi-a îndeplinit obligaţia de a pune în funcţiune utilajele livrate, obligaţia de plată fiind însă îndeplinită de către reclamantă.
Prin Decizia nr. 44/A din 22 iunie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, reţinând - în acest sens - că instanţa fondului a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nestabilind cu acurateţe împrejurările pricinii în virtutea rolului activ, ignorând că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de montare a utilajelor dar defectuos, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 1073 şi urm. C. civ., precum şi că, dispunând rezoluţiunea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, stabileşte în sarcina pârâtei - fără a motiva - şi obligaţia la plata despăgubirilor în cuantum de 102.425,85 lei, sumă ce reprezintă tocmai prestaţia reclamantei în cadrul contractului, cu privire la care s-a dispus deja prin dispoziţia de repunere în situaţia anterioară; mai reţine instanţa de control judiciar că, deşi s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii pe temeiul dispoziţiilor art. 591 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de fond a omis însă să respecte şi procedura stabilită în acest sens de art. 592 C. proc. civ.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs invocând dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. şi criticând instanţa de control judiciar pentru a fi omis să se pronunţe asupra cererii sale, formulată în apel, cu privire la obligarea reclamantei şi la plata cheltuielilor de judecată în fond şi în apel în sumă de 10.950 lei, în condiţiile în care sentinţa atacată cu apel a fost desfiinţată de drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului pârâtei ale cărui motive nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. - cum eronat susţine recurenta, arătând şi că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în condiţiile în care a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare dând indicaţii - în acest sens - primei instanţe.
Examinând recursul pârâtei formulat împotriva deciziei instanţei de apel se constată că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. numai partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, or - în speţă - instanţa de apel a desfiinţat sentinţa apelată trimiţând cauza spre rejudecare, astfel că nu se poate reţine că reclamanta ar fi căzut în pretenţii spre a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă prin apelul său. Cum numai după rejudecarea pricinii se va stabili care dintre părţile contractante nu şi-a îndeplinit obligaţiile, respectiv care va fi partea căzută în pretenţii, soluţia instanţei de control judiciar de a nu se fi pronunţat asupra cererii pârâtei apelante de a i se acorda cheltuielile de judecată efectuate în fond şi în apel este temeinică şi legală, astfel că, făcând aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SRL Miercurea Ciuc împotriva Deciziei nr. 44/A din 22 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.