Duty to file multiple copies of appeal in insolvency proceedings vs. Official Gazette publication requirement

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A.F.P. Timişoara, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 27 din 8. Februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în cauza privind procedura insolvenţei deschisă împotriva debitoarei SC S.F. SRL.

Prin încheierea din 15 mai 2007, Curtea de Apel Timişoara a dispus în temeiul prevederilor art. 1551 c.proc.civ suspendarea pricinii până la data la care recurenta se va conforma îndatoririlor la care instanţa a obligat-o, respectiv de a depune exemplare ale cererii de recurs pentru comunicare.

Împotriva încheierii susmenţionate, creditoarea a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi 3041 C. proc. civ.

Recurenta susţine că în mod eronat instanţa a dispus obligarea creditoarei de a depune la dosarul cauzei încă un exemplar al recursului formulat, prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 stabilind comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor prin publicare în B.P.I. În aplicarea acestora Ordinul nr. 1692/C/2006 a prevăzut şi publicarea cererii de recurs în B.P.I.

Prin cererea depusă la 4 martie 2008, recurenta invocă neconstituţionalitatea prevederilor art. 2441 c.proc.civ, susţinând că acestea contravin principiului egalităţii în drepturi convocat de dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O.

Cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2441 C. proc. civ va fi respinsă ca nepertinentă.

Dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 stabilesc competenţa Curţii Constituţionale de a decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei.

Prevederile art. 1551 C. proc. civ statuează sancţiunea neîndeplinirii obligaţiei stabilită de instanţă şi dat fiind caracterul derogator al acestora faţă de Secţiunea IV a cap. III Titlul III al C. proc. civ., prevederile art. 2441 C. proc. civ nu sunt aplicabile, temeiul căilor de atac îndreptate împotriva încheierii de suspendare pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii fiind dat de incidenţa dispoziţiilor art. 268 C. proc. civ.

Recursul este însă nefondat şi va fi respins.

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a stabilit, pentru satisfacerea creanţelor creditorilor concursuali şi egali, norme speciale care se completează însă cu dispoziţiile generale C. proc. civ. Astfel, deşi art. 2 din actul normativ citat reglementează comunicarea actelor de procedură, acestea nu se pot confunda cu cererile formulate în faţa instanţelor judecătoreşti, care sub sancţiunile prevăzute de cod, sunt obligatorii pentru părţi.

Aşadar, în aplicarea prevederilor art. 113 C. proc. civ. raportate la art. 298 şi art. 316 din acelaşi cod instanţa de recurs a obligat pe recurentă să depună cererea de recurs în atâtea copii câţi intimaţi sunt, iar aceasta a refuzat astfel încât în mod judicios s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca neîntemeiat recursul declarat împotriva încheierii din 15 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de creditoarea D.R.A.O.V. Timişoara împotriva încheierii de la 15 mai 2007 pronunţată în Dosarul nr. 735/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.