Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2724/2003 AI generated

Vindication action and proof of ownership burden under Decree No. 92/1950 in land registry disputes

Case Number Decizia nr. 2724/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower courts' rulings that rejected the claimant's suit, and ordered the claimant to pay 6,000,000 lei in litigation costs to the respondents. The dispute involved a claimant seeking to assert ownership of an apartment and compare property titles against the state and other parties, challenging the inapplicability of Decree No. 92/1950 (nationalization) and invoking a 1997 purchase contract; however, the courts found the action substantively constituted a claim for vindication rather than a mere declaratory action. The decisive legal basis was the requirement under Article 1169 of the Civil Code for a claimant in a vindication action to prove ownership via a valid title, which the claimant failed to provide by submitting only a land registry application verbal record, and the proper application of Article 297 of the Civil Procedure Code allowed the appellate court to address the merits directly despite the first-instance dismissal for lack of active procedural capacity.

Legislator headnote

AI generated

art. 1169 C. civ, art. 111 C. proc. civ, art. 297 C. proc. civ, art. 274 alin. (1) C. proc. civ; Vindication action and proof of ownership burden under Decree No. 92/1950 in land registry disputes: The dispute involved a claimant seeking to assert ownership of an apartment and compare property titles against the state and other parties, challenging the inapplicability of Decree No. 92/1950 (nationalization) and invoking a 1997 purchase contract; however, the courts found the action substantively constituted a claim for vindication rather than a mere declaratory action. The decisive legal basis was the requirement under Article 1169 of the Civil Code for a claimant in a vindication action to prove ownership via a valid title, which the claimant failed to provide by submitting only a land registry application verbal record, and the proper application of Article 297 of the Civil Procedure Code allowed the appellate court to address the merits directly despite the first-instance dismissal for lack of active procedural capacity.

Keywords

AI generated
proof of ownership civil dispute burden of proof state property action for recovery of property decree of schedule of claims

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Cited as the basis for obliging the losing party to pay the litigation costs to the successful parties.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Decizia nr. 2724 Dosar nr. 235/2002

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3617/2000, reclamanta T.T.A.R. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București, S.N. și S.M., pentru a se constata inexistența dreptului de proprietate al statului ca urmare a inaplicabilității Decretului nr. 92/1950, să se constate calitatea de just titlu a contractului de vânzare-cumpărare nr. 535 din 12 februarie 1997, încheiat între C.G.M.B. – DAFI și S.N. și S.M., să se constate că, în calitatea de moștenitoare a defunctei Z.T., reclamanta este proprietara apartamentului nr. 3, situat în București, și să se compare cele două titluri.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 470 din 9 mai 2001, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea.

Instanța de fond a reținut că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, deoarece procesul verbal de înscriere în cartea funciară nu constituie titlu de proprietate, el făcând doar dovada faptului că s-a cerut înscrierea în CF a respectivului imobil.

Instanța a mai reținut că , de vreme ce dreptul de proprietate nu este dovedit conform art. 1169 C. civ., instanța nu poate aprecia nici asupra legalității măsurii naționalizării, nici să compare titlurile de proprietate în cadrul acțiunii în revendicare.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, susținând că, fiind o acțiune în constatarea nulității, nu este necesar să depună actul de proprietate al autoarei sale, ci doar certificatul de carte funciară care face dovada proprietății.

Curtea de Apel București, secția a III- a civilă, prin decizia nr. 419/A din 2 octombrie 2001, a respins apelul ca nefondat, menținând soluția instanței de fond.

Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii, invocând faptul că, în mod greșit nu s-a reținut că este o acțiune în constatare, situație în care reclamantul trebuie să dovedească interesul și acest lucru, prin orice mijloc de probă, și nu dreptul pentru a sta într-un astfel de litigiu, precum și faptul că nu se poate vorbi de lipsa calității procesuale active în constatare, atunci când nu este înfățișat titlul.

Cu alte cuvinte, s-a susținut că s-a confundat natura pricinii de acțiune în constatare cu revendicarea.

Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel este temeinică și legală; în mod corect s-a reținut că nu este vorba despre o acțiune în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., ci este o acțiune în realizarea dreptului de proprietate al reclamantei, care se consideră proprietara imobilului și care, neavând posesia lui, cere restituirea de la posesorul neproprietar.

În aceste condiții, cum acțiunea în revendicare poate fi exercitată doar de titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, reclamanta trebuie să depună titlul de proprietate al autoarei sale; or, analizând actele dosarului se constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a faptului preluării de către stat de la autoarea sa.

În ceea ce privește referirea la pronunțarea instanței de fond asupra lipsei calității procesuale active, instanța de apel , în mod judicios, potrivit art. 297 C. proc. civ., în urma analizării apelului s-a pronunțat direct pe fondul cauzei.

Reținându-se că nici în apel reclamanta nu a suplimentat probatoriul pentru a dovedi dreptul său de proprietate asupra bunului revendicat, instanța de apel a respins apelul, menținând soluția primei instanțe ca temeinică și legală.

Față de cele de mai sus, criticile exprimate sunt neîntemeiate, iar recursul va fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, astfel că recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimații S.N. și S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.T.A.R. împotriva deciziei nr. 419/A din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel București secția a III-a civilă.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată față de intimații S.N. și S.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.