Participation association contract dispute ends in lower-court victory for registered owner; appeal quashed as non-devolutive.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.L.M. Cluj Napoca a chemat-o în judecată pe pârâta SC D.E.F. SRL şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se constate (1) că a încetat contractul de asociere nr. 203/2001 încheiat între părţi la data de 1 martie 2003 (2) să fie obligată pârâta la plata sumei de 38.127,50 Ron cota de asociere, rata inflaţiei, TVA, penalităţi şi dobânzi (3) şi să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Cluj Napoca, B-dul Eroilor.

Litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Comercial Cluj, care prin sentinţa nr. 2206/2007, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta a prezentat dovezi din care a rezultat că este proprietara tabulară a spaţiului în discuţie, dreptul său de proprietate fiind intabulat cu titlu de drept de cumpărare în baza unei sentinţe irevocabile pronunţată de Tribunalul Cluj.

Faţă de aceste dovezi s-a apreciat că cererea reclamantului prin care a solicitat să se constate încetat contractul de asociere în participaţie începând cu data de 1 martie 2006 în temeiul pactului comisoriu de gradul IV este nefondată, deoarece la acea dată, contractul încetase deja, ca urmare a dobândirii proprietăţii de către pârâta SC D.E.F. SRL.

Sentinţa a fost confirmată prin respingerea apelului declarat de reclamantul C.L.M. Cluj Napoca de către Curtea de Apel Cluj - Napoca.

Prin decizia nr. 139 din 21 iunie 2007, Curtea a reţinut în considerente, după examinarea temeiniciei sentinţei prin prisma criticilor formulate de apelant, că de la data intabulării în cartea funciară, dreptul pârâtei a devenit opozabil terţilor astfel că primul petit a fost corect respins, contractul de asociere fiind încetat prin dobândirea de către pârâtă a dreptului de proprietate asupra spaţiului. Pe cale de consecinţă, a mai reţinut instanţa de apel, sunt nefondate şi celelalte pretenţii privind cota de asociere, penalităţi, dobândă şi TVA, cât şi cererea de evacuare a pârâtei din imobil.

Împotriva deciziei nr. 139 din 21 iulie 2007 a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul C.L.M. Cluj Napoca.

Recurentul a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a susţine că atât considerentele cât şi dispozitivul deciziei pronunţată de Curtea de Apel Cluj sunt greşite. Potrivit recurentului înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate consacră principiul opozabilităţii faţă de terţi, şi nu principiul publicităţii absolute a înscrierilor, iar sentinţa nr. 1163/2004 nu echivalează cu un contract de vânzare-cumpărare pentru că nu s-a încheiat un proces verbal de predare primire a spaţiului. În condiţiile arătate recurentul a arătat că pârâta figurează în evidenţele contabile ale C.L. cu sumele pe care le-a pretins prin acţiune, respinse greşit de instanţele anterioare.

În consecinţă, recurentul a solicitat admiterea recursului său şi în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Recursul este nefondat.

1. Pentru examinarea criticilor aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel, în prealabil, trebuie să se reţină că apelul declarat de reclamantul C.L. Cluj, nu a fost motivat şi că instanţa de apel conformându-se dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., a examinat pe baza actelor de la dosar temeinicia şi legalitatea sentinţei pronunţată de tribunal. Cu alte cuvinte instanţa de apel s-a pronunţat în fond „numai pe baza celor invocate în primă instanţă” astfel că susţinerile privind „netemeinicia considerentelor” cât şi a dispozitivului deciziei nu vor fi reţinute.

2. Recurentul a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., or, pentru a se da eficienţă criticii întemeiată pe articolul citat trebuia să demonstreze că hotărârea este nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Întrucât a beneficiat de o cale de atac devolutivă, pe care însă nu a valorificat-o prin argumentarea motivelor de netemeinicie şi nelegalitate, pe care să le supună instanţei de apel spre analiză, nu ar putea ca într-o cale de atac extraordinară de reformare, nedevolutivă să solicite reanalizarea unor chestiuni de fond. Prin urmare, criticile vizând drepturile care în opinia sa izvorăsc dintr-un contract valabil de asociere vizează chestiuni de fond şi nu nelegalitatea soluţiilor anterior pronunţate.

De remarcat este şi faptul că toate criticile care au fost încadrate în motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., care nu vizează oricum chestiuni de ordine publică, au fost făcute pentru prima dată în recurs, fără ca în prealabil să fie supuse controlului instanţei de apel astfel că nu s-ar putea, omisso medio, să fie examinate din punctul de vedere al nelegalităţii în această cale extraordinară de atac.

Dacă s-ar trece peste aceste chestiuni încă nu s-ar putea reţine interpretarea dată de recurent art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 care introduce în argumentele sale noţiunea de publicitate absolută. Din acest punct de vedere instanţele anterioare au reţinut corect, în alţi termeni, că reclamanta este proprietară tabulară încă de la data de 14 mai 2004. În contextul arătat intimata, care deţinea doar folosinţa spaţiului, a dobândit şi celelalte atribute ale dreptului de proprietate astfel că procesul verbal de predare a spaţiului nu putea să mai aibă vreo semnificaţie din moment ce aşa cum s-a mai arătat intimata deţinea deja folosinţa spaţiului. Problema încetării contractului de asociere în participaţie şi a operării pactului comisoriu la o dată ulterioară momentului dobândirii proprietăţii a fost corect reţinută de instanţele anterioare, iar recurentul nu se poate prevala de nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost obligat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în scopul de a-şi proteja drepturi care în opinia sa au rezultat în continuare din contractul de asociere în participaţie, care a încetat anterior.

În consecinţă, nu sunt motive pentru a se reţine aplicarea greşită a legii aşa cum a solicitat recurentul, astfel că, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta C.L.M. CLUJ NAPOCA prin Primar împotriva deciziei civile nr. 139 din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.