Commercial debt enforcement: interruption of prescription by partial payment and validity of conciliation procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s cassation appeal, leaving in force the lower court decisions that ordered the defendant to pay the plaintiff the unpaid price of 109,979.90 lei and statutory interest of 58,074.15 lei. The dispute concerned a commercial claim for non-payment of goods delivered in 2003, where the defendant challenged the procedural regularity of the conciliation process, the sufficiency of evidence, and asserted that the debt was statute-barred. The court held that the conciliation procedure was lawfully initiated and received, the plaintiff’s claim was sufficiently proven by invoices and uncontested interest calculations, and the statute of limitations was validly interrupted by partial payments made by the defendant in 2005, applying the Civil Code provisions on proof of rights and the interruption of prescription.
Legislator headnote
AI generatedart. 7201 C. proc. civ, art. 1363 C. civ, art. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 1169 C. civ, art. 7201 alin. (3) C. proc. civ; Commercial debt enforcement: interruption of prescription by partial payment and validity of conciliation procedure: Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care invocă dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Reclamanta SC R. SA Deva prin lichidator judiciar Q. SPRL a solicitat obligarea pârâtei C.N.C.A.F. M. SA DEVA, filiala BĂLAN, la plata sumei de 168.054,05 lei, din care 109.979,90 lei preţ neachitat şi 58.074,15 lei dobândă de referinţă.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a vândut pârâtei mai multe sortimente de marfă în 2002 şi că dreptul la acţiune nu este prescris deoarece datoria a fost recunoscută şi prin efectuarea de plăţi parţiale în data de 9 septembrie 2005 şi în data de 13 decembrie 2005.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa nr. 790 din 16 mai 2007, a admis acţiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 109979,90 lei preţ neachitat şi 58.074,15 lei dobândă legală calculată până în luna august 2006 inclusiv.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că părţile au avut raporturi contractuale comerciale însă pârâta a achitat doar suma de 5000 lei la 9 septembrie 2005 şi 2500 lei la data de 13 decembrie 2005, din valoarea mărfurilor primite, rămânând neachitată suma de 109.979,90 lei.
Prin efectuarea plăţii parţiale pârâta a recunoscut datoria astfel că s-a întrerupt prescripţia.
Procedura de conciliere a fost apreciată ca fiind îndeplinită conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., faţă de convocarea expediată la 5 februarie 2007, primită la 9 februarie 2007 şi care viza întâlnirea pentru conciliere la data de 26 februarie 2007.
În cauză au fost aplicate dispoziţiile art. 1361 – art. 1363 C. civ. şi art. 43 C. com., cât şi O.G. nr. 9/2000.
În apelul pârâtei, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia comercială nr. 47 din 7 septembrie 2007, a respins, ca nefondat, acest apel reţinând că pârâta a achitat doar parţial factura nr. 3667/185/2003 prin intermediul SC C.R. SA, la data de 9 septembrie 2005, astfel că în mod corect s-a considerat la fond că termenul de prescripţie a fost întrerupt.
Nici critica privind modul de calcul al dobânzii legale nu a fost apreciată ca întemeiată.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care invocă dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că a fost încălcat art. 129 alin. (5) C. proc. civ., de către instanţa de apel care nu a cercetat cauza sub toate aspectele sale.
Recurenta mai arată că dovada pretenţiilor îi incumbă reclamantei potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ. şi acesta nu a probat pretenţiile.
O altă critică se referă la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7201 alin. (3) C. proc. civ., procedura concilierii nefiind respectată.
Pârâta mai arată că, în mod greşit s-a considerat că factura nr. 3667185 din 3 aprilie 2002 nu este prescrisă.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
În ceea ce priveşte procedura de conciliere, se constată că la dosarul de fond, a fost depusă, în original confirmarea de primire care poartă menţiunea că a fost primită expedierea solicitării de conciliere la data de 9 februarie 2007, iar data concilierii era 26 februarie 2007 astfel că instanţele au stăruit în aflarea adevărului îndeplinirii procedurii de conciliere respectându-se dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 7201 alin. (3) C. proc. civ.
Dovada pretenţiilor reclamantei s-a făcut cu facturile depuse şi calculul necontestat al dobânzii.
În aceste condiţii rezultă că au fost respectate dispoziţiile art. 1169 C. civ.
Referitor la prescripţia facturii nr. 3667185 din 3 aprilie 2003 se constată că recurenta indică o dată eronată respectiv un alt an, 2002 în loc de 2003 susţinând în mod greşit că această factură ar fi prescrisă. Corect a reţinut instanţa de apel că prescripţia a fost întreruptă prin plata sumelor de 5000 lei la 9 septembrie 2005 şi la 13 decembrie 2005 aplicându-se dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 judicios.
Negăsindu-se întemeiate criticile formulate în recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.C.A.F. M. SA DEVA, filiala Bălan SA împotriva deciziei comerciale nr. 47/ A din 7 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.