Jurisdictional Conflict over Contraventional Sanctions for Driving Without Rovignette: Exclusive Competence of Ordinary Civil Courts under O.G. 15/2002

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 8947 din 21 noiembrie 2011 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A.T. SRL în contradictoriu cu pârâtul Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică Cestrin Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria a reţinut că prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat suspendarea executării înştiinţării de plată la procesul-verbal de sancţionare contravenţională din 6 iulie 2011 încheiat de Compania Naţională de Autostrăzi din România, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar în raport de art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi de O.G. nr. 83/2003, competenţa de soluţionare a acestei cauze revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, care la termenul de judecată din data de 2 aprilie 2012 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale în raport de obiectul dosarului şi de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 şi de O.G. nr. 2/2001.

Prin Sentinţa nr. 2314 din 2 aprilie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

S-a reţinut în esenţă că legiuitorul a stabilit o competenţă specială arătând în mod expres modalitatea de contestare şi instanţa competentă, astfel că şi în litigiul de faţă sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002, chiar dacă emitentul actului este o companie naţională care este o autoritate de rang central.

În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă se face în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat suspendarea executării înştiinţării de plată la procesul-verbal de sancţionare contravenţională din 6 iulie 2011 încheiat de Compania Naţională de Autostrăzi din România, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că litigiul dedus judecăţii vizează suspendarea executării unei obligaţii de plată rezultată din sancţionarea contravenţională a societăţii reclamante pentru încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la circulaţia pe drumurile publice fără rovinietă, astfel cum este prevăzută de art. 8 din O.G. nr. 15/2002.

Astfel conform celor reţinute prin procesul-verbal de constatare a contravenţie, fapta săvârşită de SC A.T. SRL constituie contravenţie conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare şi se sancţionează potrivit art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională în valoare de 1.250,00 lei.

Se mai reţine că împotriva Procesului-verbal de contravenţie, contravenientul are dreptul să depună plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria pe raza căreia a fost săvârşită contravenţia, însoţită de copia înscrisului menţionat.

Prin urmare, singura modalitate prin care ar fi putut fi suspendată executarea acestei sancţiuni era atacarea acestui proces verbal la instanţa competentă şi în condiţiile arătate.

Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că în ceea ce priveşte atacarea procesului-verbal prin care s-a dispus sancţionarea la amenda contravenţională a societăţii reclamante şi obligarea acesteia la plata contravalorii tarifului de despăgubire pentru fapta de a circula fără rovinietă valabilă, legiuitorul a stabilit o competenţă specială.

În aceste condiţii, neputându-se reţine calitatea specială a vreuneia dintre părţi, aspecte care ar atrage competenţa specială a instanţei de contencios administrativ, Curtea urmează a face aplicarea prevederilor dreptului comun în materie, prevederi ce stabilesc competenţa de soluţionare a prezentei cereri în favoarea judecătoriei competentă teritorial.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A.T. SRL şi pârâtul Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică Cestrin Bucureşti în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - NN