Municipality’s heating subsidy penalty claim rejected; appeal dismissed and lower ruling upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată la 17 iunie 2010 şi precizată la 6 iunie 2011, reclamantul Municipiul Rădăuţi - prin primar a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor la plata sumei de 1.538.106,91 lei, reprezentând penalităţile de întârziere la plata cărora a fost obligată prin Sentinţa nr. 1.728/2009 a Tribunalului Suceava către SC "N.G." SRL Rădăuţi.

În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că pârâtul a refuzat în mod nejustificat plata sumei solicitate, deşi compensarea eventualelor creşteri neprevizionate ale preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate se acordă, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 36/2006, prin transferul sumelor la bugetele locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Reclamantul a învederat că sumele aprobate se bazează pe estimările Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice şi pe sumele provenite din încasările la buget, iar obligaţia de asigurare a populaţiei cu energie termică, precum şi plata acestor servicii, revin autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001.

La data de 3 octombrie 2011, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Suceava şi a Ministerului Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.538.106,91 lei.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa nr. 356 din 7 noiembrie 2011, prin care au fost respinse ca nefondate acţiunea şi cererea de chemare în garanţie formulate de reclamantul Municipiul Rădăuţi.

Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul nu poate fi obligat la plata penalităţilor pentru întârzierea la plata subvenţiei pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif la energia termică livrată populaţiei în anul 2006, deoarece dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, care prevăd că aceste sume se alocă prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Pentru anii 2007 şi 2008, instanţa de fond a constatat că, de asemenea nu se poate dispune obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere solicitate de reclamant, întrucât acesta nu a dovedit îndeplinirea procedurii prevăzută de lege pentru aprobarea alocării sumelor de la bugetul de stat.

În acest sens, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 115/2001, conform cărora, în procedura de alocare a acestor sume de la bugetul de stat, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale au obligaţia să prezinte la unităţile Trezoreriei Statului, o dată cu depunerea bugetului local aprobat potrivit legii şi situaţia subvenţiilor pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif la energia termică livrată populaţiei, confirmate de furnizorii de energie termică.

Concret, s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada că a prevăzut sumele solicitate în bugetul aprobat conform legii finanţelor publice şi nici că a solicitat lunar deschiderea de credite bugetare, cu ataşarea documentelor justificative pentru a fi plătite de pârât.

Concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză au fost respinse, cu motivarea că acestea s-au întemeiat pe deciziile Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare nr. 110 din 3 octombrie 2006 şi nr. 117 din 28 septembrie 2007, care nefiind publicate în M. Of. al României, nu produc efecte juridice, potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (1), art. 108 alin. (4) din Constituţia României şi art. 11 din Legea nr. 24/2000.

Cererea de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Suceava şi a Ministerului Finanţelor Publice a fost respinsă pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 60 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că între reclamant şi chemaţi în garanţie nu există o obligaţie legală sau convenţională de garanţie ori de despăgubire.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul Municipiul Rădăuţi, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie, prin obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor la plata sumei de 1.821.620,78 lei şi a chemaţilor în garanţie Consiliul Judeţean Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 646.992,16 lei, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă.

Recurentul a susţinut că, potrivit Sentinţei civile nr. 1728/2009 a Tribunalului Suceava are dreptul la restituirea penalităţilor de întârziere în sumă de 1.538.106, 91 lei, achitate de SC "S.C.Z." SA către SC "N.G." SRL în baza contractului de furnizare a gazelor naturale n. 17 din 30 aprilie 2004.

Pentru anul 2006, conform prevederilor art. 2 alin. (2) şi 4 din O.U.G. nr. 81/2003, recurentul a arătat că, obligativitatea plăţii şi virării a cel puţin 45% din valoarea subvenţiei pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif la energia termică livrată populaţiei revine Consiliului Judeţean Suceava şi Ministerului de Finanţe, iar valoarea subvenţiei datorate este în sumă de 646.992,16 lei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Contractul de furnizare gazelor naturale pentru consumatorii comerciali nr. 17 din 30 aprilie 2004, încheiat între SC "N.G." SRL, în calitate de furnizor de gaze naturale şi SC "S.C.Z." S.A Rădăuţi, în calitate de consumator, a avut ca obiect furnizarea de gaze naturale la locul de consum - centrală termică.

Prin Sentinţa nr. 1728 din 22 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava a fost admisă acţiunea formulată de SC "N.G." SRL împotriva SC "S.C.Z." SA, a fost admisă cererea de chemare în garanţie a Primăriei municipiului Rădăuţi şi a fost obligată chemata în garanţie Primăria municipiului Rădăuţi să plătească reclamantei SC "N.G." suma de 1.538.106,91 lei, reprezentând penalităţi de întârziere.

Cererile recurentului reclamant pentru obligarea intimatului pârât şi a intimaţilor chemaţi în garanţie la plata acestei sume a fost corect respinsă de instanţa de fond, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru obligarea lor la plata penalităţilor de întârziere la plata subvenţiei pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif la energia termică livrată populaţiei.

Astfel, pentru anul 2006, s-a constatat întemeiat că, nefiind în vigoare O.G. nr. 36/2006, intimatul - pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor nu a avut atribuţii în transferul de la bugetul de stat către bugetele locale al sumelor necesare compensării creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate.

Recurentul reclamant nu a criticat în recurs această soluţie, susţinând neîntemeiat că pentru anul 2006, obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere în sumă de 646.992,12 lei revenea Consiliului Judeţean Suceava şi Ministerului Finanţelor.

Contrar susţinerilor din recurs, se reţine că, prin hotărârile nr. 1 din 10 ianuarie 2006 şi nr. 112 din 7 decembrie 2006, intimatul Consiliul Judeţean Suceava a repartizat recurentului reclamant suma totală de 1.565.000 lei din veniturile defalcate de la bugetul de stat în anul 2006 pentru subvenţionarea energiei termice pe unităţi administrativ teritoriale, fără a se dovedi că se datorau pentru aceeaşi perioadă subvenţii suplimentare sau penalităţi de întârziere.

Pentru anii 2007 şi 2008, cererile recurentului - reclamant au fost de asemenea corect respinse faţă de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 115/2001, constatându-se că nu a fost dovedită respectarea procedurii pentru aprobarea alocării sumelor de la bugetul de stat, iar sumele astfel alocate nu pot fi mai mari decât cele aprobate cu destinaţia respectivă prin anexa legilor bugetare anuale.

Hotărârea instanţei de fond nu a fost criticată sub acest aspect în recurs, fiind doar reiterate susţinerile din acţiune, care nu pot fi încadrate în motivele de casare sau de modificare prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., astfel că nu poate fi exercitat controlul judecătoresc cu privire la sentinţa atacată.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

2. Soluţia instanţei de recurs

În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Municipiul Rădăuţi prin Primar împotriva Sentinţei nr. 356 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012 .

Procesat de GGC - GV