Challenge to integrity agency’s conflict-of-interest report: duty of diligence of elected official in local budget approvals.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.M. a solicitat anularea raportului de evaluare din 15 iunie 2012, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut că în perioada în care a deţinut funcţia de consilier judeţean, în calitate de reprezentant al Întreprinderii Individuale – A.G.M., a încheiat cu Unitatea de Asistenţă Medico - Socială M. contractul de vânzare-cumpărare din 04 august 2011, pentru o cantitate de material lemnos, motiv pentru care pârâta a apreciat că există indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2351 C. pen. şi a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

De asemenea, a susţinut că familia sa deţine în proprietate suprafaţa de 90,45 ha teren forestier situat pe raza comunelor Dersca şi Hilişeu - Horia, judeţul Botoşani, că exploatarea materialului lemnos de pe aceste suprafeţe de teren s-a făcut în regim silvic, iar livrarea materialului lemnos de către întreprinderea sa în favoarea Unităţii de Asistenţă Medico - Socială M. s-a făcut legal, în condiţii avantajoase pentru autoritate şi în deplină transparenţă.

Pârâta Autoritatea Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de faptul că raportul de evaluare contestat, reprezintă o sesizare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârşirii de către reclamant a infracţiunii prevăzută de art. 2531 C. pen. şi nu conţine o evaluare a situaţiilor privind conflictul de interese sau a incompatibilităţii în care s-ar afla reclamantul, pentru a putea fi contestat la instanţa de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Pe fondul cauzei, a arătat că activităţile comerciale derulate între întreprinderea individuală a reclamantului şi autorităţile publice locale în anul 2011, când reclamantul deţinea funcţia de consilier judeţean, sunt elemente care conturează infracţiunea de „conflict de interese” prevăzută de art. 2531 C. pen., astfel încât apreciază ca fiind legală sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea demarării cercetărilor penale sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

2. Hotărârea Curţii de Apel

Prin sentinţa civilă nr. 351 din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A.M., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

Pentru a pronunţa soluţia, prima instanţă a avut în vedere faptul că Întreprinderea Individuală A.G.M. a încheiat cu Unitatea de Asistenţă Medico–Socială M. (instituţie subordonată Consiliului Judeţean Botoşani) contractul din 04 august 2011 în conformitate cu care întreprinderea individuală a reclamantului a vândut cantitatea de 40 tone lemn de foc, în condiţiile în care, anterior, reclamantul, în calitatea de consilier judeţean, a participat la şedinţa în care a fost aprobat bugetul anual de venituri şi cheltuieli alocat Consiliului Judeţean Botoşani şi instituţiilor subordonate acestuia, reclamantul exprimând un vot favorabil.

Instanţa de fond a constatat că raportul întocmit de Agenţia Naţională de Integritate reprezintă prin conţinutul său o evaluare a situaţiei reclamantului sub aspectul conflictului de interese şi, totodată, cuprinde şi măsura sesizării parchetului competent în vederea clarificării acestei situaţii.

Sesizarea conflictului de interese nu înseamnă ipso facto şi corupţie, or demersul Agenţiei Naţionale de Integritate, concretizat inclusiv prin sesizarea organelor de cercetare penală, îşi regăseşte tocmai această justificare în sensul elucidării bănuielilor care planează asupra persoanei reclamantului cu privire la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.

3. Recursul reclamantului

Reclamantul A.M. a atacat cu recurs sentinţa Curţii de apel, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul–reclamant a arătat, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii faţă de situaţia de fapt rezultată din probele administrate, potrivit cărora atribuţiile pe care le-a exercitat în perioada mandatului de consilier judeţean nu au avut legătură nemijlocită cu Unitatea de Asistenţă Medico–Socială M., limitându-se la a fi votat proiectul de hotărâre a Consiliului Judeţean Botoşani.

A adăugat că nelegalitatea raportului de evaluare contestată se fundamentează pe împrejurarea că nu a cunoscut raporturile dintre Consiliul judeţean şi instituţia care a cumpărat materialul lemnos de la entitatea comercială „A.G.M. – Întreprindere Individuală”, pe corectitudinea operaţiunilor comerciale şi pe lipsa oricărui interes ilicit.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, în raport cu prevederile art. 70 şi 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, art. 46 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi art. 47 şi 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleşilor locali.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul – reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentinţa urmând a fi menţinută pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, considerente care vor suplini motivarea primei instanţe în ceea ce priveşte legalitatea raportului de evaluare contestat.

În prealabil, se impune precizarea că soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte măsura sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care nu a fost atacată cu recurs, nu va forma obiect al controlului judiciar, dar Înalta Curte nu împărtăşeşte optica judecătorului fondului, practica sa fiind contrară soluţiei adoptate de acesta.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte constată că actul administrativ supus controlului instanţei de contencios administrativ în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 este raportul de evaluare din 15 iunie 2012, în concluziile căruia Agenţia Naţională de Integritate a reţinut următoarele: (pct. 1V): „Din evaluarea documentelor existente la dosar, a rezultat că există indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către dl. A.M., a infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. constând în faptul că în calitate de consilier judeţean al C.J. Botoşani, a votat hotărârile de aprobare a bugetelor judeţului Botoşani în anul 2011 prin care au fost alocate, sume de bani din bugetul Botoşani, pentru instituţiile aflate în subordinea CJ Botoşani.

- În anul 2011, A.G.M. – „întreprindere Individuală, unde dl. A.M. deţine calitatea de titular, a încheiat cu Unitatea de Asistenţă Medico–Socială M. (instituţie subordonată Consiliului Judeţean Botoşani), un contract de furnizare material lemnos, în valoare de 9.749,7 RON şi decontarea unei facturi în sumă de 12.000 RON, ceea ce atrage existenţa stării de incompatibilitate”.

Situaţia de fapt nu a fost contestată de recurentul – reclamant, apărarea acestuia fiind axată pe ideea că nu a cunoscut raporturile juridice dintre Unitatea de Asistenţă Medico – Socială M. şi Consiliul Judeţean Botoşani şi că relaţiile comerciale dintre instituţia publică şi întreprinderea sa individuală au fost derulate în condiţii licite.

Aceste susţineri nu pot fi reţinute drept motive de nelegalitate a raportului de evaluare, pentru că, în calitatea sa de consilier judeţean, recurentul – reclamant avea nu doar posibilitatea, ci obligaţia de minimă diligenţă în exercitarea mandatului de ales local de a cunoaşte structura organizatorică şi instituţiile aflate în subordonarea sau coordonarea Consiliului judeţean Botoşani, iar principiile şi obligaţiile legate de integritatea în exercitarea mandatului sunt clar prevăzute în conţinutul textelor normative citate in extenso în raportul de evaluare şi în întâmpinarea Agenţiei: art. 70, 71 şi 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 47 şi 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 şi art. 46 din Legea nr. 215/2001.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, sau art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.M. împotriva sentinţei nr. 351 din 29 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2014.