Constitutional challenge inadmissible due to post-judgment adoption of the contested emergency ordinance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea primei instanţe. Cadrul procesual

Prin încheierea din 14 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3185/110/2008, având ca obiect recursul declarat de recurentul-pârât „Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România", împotriva sentinţei civile nr. 514 din 10 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 159/2008, invocată de către recurent, nu are legătură cu cauza, a respins-o ca inadmisibilă.

Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în raport cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum şi cu data intrării în vigoare a actului normativ criticat – 26 noiembrie 2008, care este ulterioară datei pronunţării sentinţei civile nr. 514 din 10 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău, ce face obiectul recursului aflat pe rolul instanţei de judecată, sesizarea Curţii Constituţionale apare ca fiind inadmisibilă.

2. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 14 mai 2009, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs recurentul „Baroul Bacău, din cadrul U.N.B.R.”, prin decan B.V.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant, solicitând, ca o consecinţă a admiterii recursului, casarea încheierii din data de 14 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, ca netemeinică şi nefondată şi sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea judecării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cauză, a susţinut următoarele critici faţă de soluţia instanţei care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale:

- procedura de citare a părţilor nu a fost îndeplinită la data judecării cauzei;

- instanţa nu a motivat în fapt şi în drept decizia în sensul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pe cele două excepţii invocate, faţă de O.U.G. nr. 159/2008 şi cu privire la art. 48 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 51/1995;

- Curtea de Apel Bacău nu avea competenţa să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate şi practic s-a subrogat atributelor pe care le are Curtea Constituţională;

- hotărârea este lipsită de temei legal şi dată cu greşita aplicare a legii.

Ca temei de drept al căii de atac exercitate au fost invocate prevederile art. 304 pct. 3, 5, 8, 9 şi ale art. 312 C. proc. civ.

3. Procedura de soluţionare a recursului

Luând în examinare recursul declarat de recurentul Baroul Bacău, din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, prin decan B.V., Înalta Curte a constatat, la data de 23 iunie 2009, ca se impune suspendarea judecării căii de atac exercitate, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmare a faptului că soluţionarea în dosarul de fond în care s-a pronunţat încheierea atacată a fost, la rândul său, suspendată. În plus, dosarul respectiv a şi fost înaintat Curţii Constituţionale pentru soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, invocată ulterior declarării prezentului recurs, cu privire la dispoziţiile art. 28 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 14 februarie 2014, cauza a fost repusă pe rol, constatându-se atât soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) C. proc. civ., prin decizia nr. 1450 din 5 noiembrie 2009, cât şi înaintarea dosarului de fond, urmare a soluţionării prin decizia nr. 256 din 23 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, a recursului promovat împotriva sentinţei civile nr. 514 din 10 octombrie 2008, în sensul constatării perimării de drept a cererii de recurs.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul de faţă, promovat de recurentul „Baroul Bacău din cadrul UNBR- prin decan B.V.”, în raport de prevederile Legii nr. 47/1992 şi faţă de criticile înfăţişate, Înalta Curte, urmează a-l respinge ca nefondat, în considerarea celor expuse în cele ce urmează.

Cu prioritate, Înalta Curte precizează că obiectul prezentului recurs îl reprezintă doar soluţia dată de prima instanţă, prin încheierea din 14 mai 2009, asupra cererilor şi excepţiilor ce au fost dezbătute şi analizate la acea dată.

În acest sens, este de arătat, că la respectivul termen de judecată, părţile au pus concluzii iar instanţa s-a pronunţat numai asupra unora dintre excepţiile şi cererile formulate în cauză până la acea dată, respectiv numai asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 159/2008, de modificare a Legii nr. 51/1995.

Din această perspectivă şi în aceste coordonate urmează a fi aşadar analizat recursul promovat împotriva Încheierii din data de 14 mai 2009.

Nu sunt întemeiate criticile recurentului vizând soluţionarea şi pronunţarea de către instanţă, cu lipsă de procedură şi în condiţiile nerespectării drepturilor procesuale ale părţilor.

Conţinutul încheierii de şedinţă atestă că toate părţile au fost prezente la acel termen de judecată şi au pus concluzii asupra cererilor şi excepţiilor puse în discuţie de instanţă.

Nefondate sunt şi criticile vizând modalitatea de soluţionare a cererii recurentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 159/2008.

Înalta Curte constată, raportat la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1997 republicată, că prin corecta aplicare şi interpretare a acestor dispoziţii a fost respinsă o atare cerere ca inadmisibilă pe considerentul că excepţia invocată nu are legătură cu obiectul cauzei.

În acest sens, în mod judicios s-a constatat că recurentul a invocat o excepţie de neconstituţionalitate a unei norme legale ce a fost adoptată după sesizarea instanţei cu litigiul de faţă.

Ca atare, lipsa de legătură a reglementării cuprinse în O.U.G. nr. 159/2008 cu cauza de faţă fiind evidentă, în sensul că actul normativ a fost adoptat ulterior pronunţării sentinţei civile, în fond, cu nr. 514 din 10 octombrie 2008, a condus deplin argumentat şi justificat din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în modalitatea arătată.

În fine, reţinând şi împrejurarea ulterioară, constând în adoptarea deciziei nr. 356 din 23 ianuarie 2014, prin care a fost constatată perimarea de drept a recursului, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de „Baroul Bacău, din cadrul U.N.B.R.”, prin decan B.V., împotriva Încheierii din 14 mai 2009 Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2014.