Juvenile criminal liability: nullity of appellate conviction due to failure to cite civilly liable parents in criminal proceedings

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr. 62 din 31 mai 2002, a luat față de minorul inculpat B.I. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, conform art. 104 și art. 106 C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 20 – art. 21, raportat la art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 99 C. pen.

Tribunalul a atras atenția inculpatului asupra respectării dispozițiilor art. 108 alin. (2) C. pen., a admis, în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C.M., tatăl părții vătămate C.N.C. și l-a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu părțile responsabile civilmente B.M. și B.M. la plata sumelor de 5.000.000 lei daune morale, precum și la 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, la data de 23 octombrie 2001, inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale cu minorul C.N.C. în vârstă de 7 ani, după ce a fost lovit și trântit la pământ.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește sancțiunea aplicată care este prea blândă, din punctul de vedere al parchetului, în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Inculpatul minor, la rândul său, a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și respingerea cererii de despăgubiri civile, formulată de către partea civilă, în principal, iar în subsidiar, aplicarea unei măsuri educative mai blânde, cum ar fi libertatea supravegheată, prevăzută în art. 103 C. pen.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 617 din 26 septembrie 2002, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat în parte sentința penală și a condamnat pe inculpatul B.I. la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și alin. (3), cu aplicarea art. 99 C. pen., a înlăturat aplicarea art. 108 alin. (2) C. pen., a obligat inculpatul, în solidar, cu părțile responsabile civilmente, la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în fond, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul minor.

Procedând în acest fel, instanța de control judiciar a apreciat că, exceptând vârsta inculpatului, care nu împlinise 16 ani la data săvârșirii faptei, comportamentul său nu justifică luarea unei măsuri educative, având în vedere notele deosebit de mici obținute la școală, iar în ultimii 3 ani, nota 7 la purtare, numărul mare de absențe nemotivate, fiind o fire violentă, cu tulburări de personalitate, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Călărași.

În termen legal, decizia a fost atacată cu recursul declarat de inculpat, care o consideră nelegală, deoarece nu a fost citat în calitate de parte responsabilă civilmente tatăl său, judecarea s-a desfășurat în ședință publică, iar din probele administrate nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, solicitând că, prin admiterea recursului și casarea deciziei să se dispună, în principal, trimiterea cauzei în vederea rejudecării la curtea de apel, iar, în subsidiar, achitarea sa pentru tentativă la infracțiunea de viol.

Examinând decizia atacată în raport de cazurile de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

1. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 493 C. proc. pen., coroborate cu cele ale art. 484 alin. (2) din același cod, la judecata în instanța de apel, a unei cauze privind o infracțiune săvârșită de un minor se citează în afară de părți, autoritatea tutelară și părinții, iar conform art. 3859 alin. (1) pct. 21 teza întâi C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți”.

Revenind la cauză, se constată din verificarea citativului că, la judecarea apelului nu a fost dispusă citarea tatălui inculpatului, B.M., în calitate de parte responsabilă civilmente, încălcându-se dispozițiile exprese precizate.

Totodată, conform prevederilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 484 alin. (2) din același cod, atrag nulitatea hotărârii, deoarece s-a adus o vătămare acestei părți, invocată în acest sens, având în vedere că prin decizie s-a dispus obligarea sa, în solidar, cu fiul său minor, inculpatul, la plata de daune morale în favoarea părții civile C.M.

Așa fiind, Curtea va dispune, prin admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel București, cu citarea, în mod corespunzător a părților responsabile civilmente, părinții inculpatului minor.

2. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la încălcarea regulii nepublicității desfășurării ședinței de judecată, acesta se dovedește nefondat, întrucât din verificarea încheierilor de ședință (din 4 septembrie 2002 și 25 septembrie 2002) rezultă că acestea au fost nepublice.

3. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la netemeinicia deciziei, Curtea apreciază că analiza lui nu se mai impune, având în vedere casarea hotărârii pentru nelegalitate.

În consecință, constatând îndeplinite cerințele cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) din același cod, secția penală a Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de inculpatul B.I., va casa decizia atacată și se va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 617/ A din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2003.