New Police Statute Divests Military Courts, Sends Officer's Case to Olt Tribunal

Asupra conflictului negativ de competență;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din 16 ianuarie 2002, pronunțată de Tribunalul Militar București în dosarul nr. 155/2002, în baza art. 42 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționarea cauzei privind pe inculpații A.M. și D.D.D. în favoarea Tribunalului Olt.

S-a reținut, în esență, că inculpatul A.M., în momentul comiterii infracțiunii, avea calitatea de polițist, cu grad militar și anume plutonier, echivalent, prin efectul art. 73 din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului, cu gradul profesional de agent principal de poliție.

În conformitate cu prevederile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competența de a judeca în fond infracțiunile comise de polițiștii cu gradul profesional de agent, revine tribunalelor. Cum dispozițiunile art. 64 din Legea nr. 360/2002 sunt de strictă interpretare și de imediată aplicare și cum nu s-au adoptat dispoziții tranzitorii, competența de judecată aparține instanței civile, fiind indiferentă data comiterii infracțiunilor și dacă cel în cauză și-a pierdut sau și-a păstrat calitatea avută la data săvârșirii faptelor, dispozițiile art. 40 C. proc. pen., nefiind aplicabile.

Primind dosarul, Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 71 din 7 mai 2003, în baza art. 42 C. proc. pen., și-a declinat competența de soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Militar București, constatându-se că s-a creat, astfel, un conflict negativ de competență, deoarece fiind trimis, în temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., pentru soluționarea acestui conflict, Curții Supreme de Justiție.

S-a reținut, în acest sens, că în baza legii generale de procedură penală, dacă după data comiterii infracțiunii inculpatul pierde, ca în speță, calitatea de militar, potrivit dispozițiunilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., competența de judecată rămâne la instanțele militare, conform art. 26 – art. 29 C. proc. pen.

Examinând actele cauzei în raport cu problematica juridică în discuție și cu argumentele formulate în cele două hotărâri aflate în conflict, Curtea Supremă de Justiție găsește că Tribunalul Olt este, potrivit legii, instanța competentă spre a soluționa cauza, reținând, în acest sens, următoarele considerente:

1. Problema în discuție este cărei instanțe îi revine competența de a judeca pe polițistul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea calitatea de militar, calitate pe care în prezent nu o mai are, fie ca urmare a trecerii în rezervă, fie ca urmare a schimbării statutului în acela de funcționar public civil.

2. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, acesta, din militar activ, a devenit funcționar public civil.

Potrivit noului statut al polițistului, competența după calitatea persoanei a instanței penale este determinată în raport cu gradul profesional al polițistului și revine întotdeauna instanței civile (tribunal; curte de apel; Curtea Supremă de Justiție).

3. Cu prilejul adoptării Legii privind statutul polițistului și în vederea aplicării acesteia, nu s-au instituit norme tranzitorii, ceea ce a făcut să funcționeze integral normele și regulile cu caracter general. Singura măsură luată de legiuitor este cea din art. 82 alin. (2) din Legea nr. 360 din 24 iunie 2002 care prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi, orice dispoziții contrare se abrogă. Este în afara oricărei îndoieli, că această dispoziție expresă de abrogare, are în vedere și normele contrare cuprinse în Codul de procedură penală.

4. Cum în discuție sunt norme de procedură și cum acestea sunt de strictă interpretare și de imediată aplicabilitate (și cum nu s-au adoptat norme tranzitorii), este, de asemenea, în afara oricărei îndoieli, că Legea privind statutul polițistului se aplică strict și integral de la data intrării în vigoare și anume 24 august 2002, fiind indiferentă data comiterii infracțiunilor, de asemenea, dacă făptuitorul și-a păstrat ori a pierdut calitatea pe care o avea la data faptelor.

5. Față de lipsa unor dispoziții tranzitorii speciale, cât și în lipsa unor dispoziții generale care să reglementeze situațiile ivite la concurența legilor succesive, a opera, cu distincții referitoare la data comiterii faptei, la data declanșării procesului penal, la calitatea făptuitorului și la pierderea acesteia, înseamnă a adăuga la lege.

6. Legea statutului polițistului, care îl definește pe acesta ca fiind un funcționar public civil, a scos din sfera de competență a instanțelor militare și le-a introdus în cea a instanțelor civile, toate faptele penale comise de polițiști (art. 64 – art. 65 din Legea nr. 360/2002), rămânând în competența celor militare, ca o excepție, numai infracțiunile contra siguranței statului comise de polițiști [(art. 64 alin. (3)].

7. În speță nu-și găsește aplicare dispozițiunile art. 40 C. proc. pen. Dispozițiunile acestui text nu au nimic comun cu termenii speței, el presupunând exclusiv pierderea calității avute la data comiterii infracțiunii, în condițiile aceleiași reglementări juridice, câtă vreme în cazul din speță, a intervenit o modificare majoră de reglementare juridică în materia competenței, în raport de care dispozițiunile art. 40 C. proc. pen. nu-și mai găsesc aplicare.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., urmează a se stabili competența de judecată a Tribunalului Olt, la care se va trimite cauza pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., stabilește competența soluționării cauzei privind pe inculpații A.M. și D.D.D. în favoarea Tribunalului Olt.

Potrivit art. 43 alin. penultim C. proc. pen., trimite cauza Tribunalului Olt, pentru competentă soluționare.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2003.