Inadmissibility of revision against a cassation remand for failure to evoke the merits

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 34 din 14 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta B.G. împotriva Deciziei nr. 231/A din 02 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. A fost casată, în parte, decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei referitoare la respingerea apelului pârâţilor T.F. şi T.M. şi la admiterea apelului pârâţilor O.V. şi O.I.

În esenţă, în motivarea soluţiei de admitere a recursului, instanţa a reţinut faptul că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind întemeiată critica recurentei-reclamante referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de către instanţa de apel, prin nerespectarea dezlegărilor obligatorii ale deciziei de casare, sub aspectul evidenţierii şi valorizării (cuantificării) prejudiciului de agrement şi a celui estetic.

Cu ocazia rejudecării, a arătat instanţa de recurs, curtea de apel va avea în vedere că aceasta rămâne mai departe ţinută de îndrumările obligatorii trasate în sarcina sa prin cea dintâi decizie de casare, aceea de a se pronunţa asupra despăgubirilor solicitate de reclamantă, precizând natura acestora, probele din care rezultă existenţa lor şi criteriile ce vor fi avute în vedere cu ocazia evaluării cuantumului despăgubirilor. De asemenea, se va avea în vedere că statuările instanţei din apelul pârâţilor O. - devenite irevocabile prin efectul soluţiei din actualul recurs - sub aspectul reţinerii lipsei calităţii procesuale pasive a acestora a vizat exclusiv responsabilitatea personală a celor doi pârâţi faţă de producerea agresiunii animale căreia i-a fost victimă reclamanta, din perspectiva condiţiei pazei juridice ori a celei materiale a animalului agresor. Prin urmare, nu se va scăpa din vedere că, potrivit solicitării reclamantei din cursul rejudecării cauzei în apel, numitele B. (fostă T.) M. şi O.V. au fost indicate şi menţinute în cauză şi în calitatea lor de succesoare în drepturi ale părţii decedate B.I., în privinţa căreia, alături de pârâţii T.F. şi B.M., s-a reţinut tot cu titlu irevocabil, potrivit dezlegărilor anterioare ale instanţelor, responsabilitatea personală în legătură cu producerea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.G., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casație și Justiție la data de 03 februarie 2015, fără a indica temeiul juridic pe care îşi întemeiază calea de atac şi fără a arăta motivele pe care se sprijină aceasta, arătând doar că acestea vor fi depuse după comunicarea deciziei pronunţate în recurs.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate,invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-10 C. proc. civ.

În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanţele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanţă de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.

Prin urmare, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere, ori cele prin care instanţa s-a pronunţat asupra unei excepţii de ordin procedural.

În cauză, Decizia nr. 34 din 14 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul (nu hotărăşte direct asupra fondului pricinii), prin ea fiind admis recursul declarat de reclamanta B.G. împotriva Deciziei nr. 231/A din 02 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, casată, în parte, decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel şi, în consecinţă, nu este susceptibilă de a forma obiect al cererii de revizuire.

Prin urmare, decizia atacată pe calea de atac extraordinară, de retractare, a revizuirii este o decizie pronunţată în recurs, care însă nu întruneşte condiţia evocării fondului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze dându-se o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Pentru aceste considerente, reţinând că prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu s-a evocat fondul cauzei, se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B.G.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi solicitarea intimaţilor O.V. şi O.I., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceştia, urmând a fi obligată revizuenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.G. împotriva Deciziei nr. 34 din 14 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Obligă revizuenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimaţii O.V. şi O.I.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.