Pension recalculation appeal perimated after one year of inactivity, leaving rejection intact

Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 21 august 2012, reclamanţii B.D. şi B.N. au solicitat obligarea pârâtei C.J.P. Timiş la plata de despăgubiri patrimoniale, în sumă de 324.210 lei, respectiv în cuantum de 258.931 lei, precum şi emiterea altor decizii de pensionare care să reflecte realitatea, solicitând calcularea corectă a punctajelor medii anuale, potrivit art. 77, a art. 78 şi a art. 165 din Legea nr. 19/2000, nemodificată.

Prin sentinţa civilă nr. 3592 pronunţată la 17 decembrie 2012, Tribunalul Timiş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.P.P. şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu C.J.P. Timiş, ca neîntemeiată.

Investită cu soluţionarea recursului declarat de reclamanţi, Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 740 din 11 aprilie 2013 a respins recursul declarat de aceştia, apreciind că soluţia instanţei de fond este legală.

Împotriva deciziei curţii de apel, la data de 17 iunie 2013, au formulat recurs reclamanţii, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La primul termen stabilit pentru judecata recursului, prin încheierea din 22 ianuarie 2014, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nici nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Cauza a fost repusă, din oficiu, pe rol, prin rezoluţia din 12 februarie 2015, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Înalta Curte va constata perimat recursul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă au rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, perimarea se poate constata şi din oficiu.

Pentru a interveni exprimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lucrare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Aşadar, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În speţă, părţile deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 22 ianuarie 2014, stabilit pentru soluţionarea recursului, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care niciuna dintre părţi nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii B.D. şi B.N. împotriva Deciziei civile nr. 740 din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2015.