Inadmissibility of revision petition where cassation decision did not evocate the merits

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 230 din 23 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.G.C. împotriva Deciziei civile nr. 2865 din 24 octombrie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă.

În motivare, instanţa supremă a reţinut că motivele invocate de contestator prin cerere privesc fondul cauzei, respectiv aspecte referitoare la eventuale greşeli de judecată, or, aceste motive nu se circumscriu dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. A mai reţinut că aspectele invocate de contestator în susţinerea căii de atac privesc pretinse greşeli materiale care nu vizează decizia atacată, ci decizii ale instanţelor de fond care s-au pronunţat anterior, şi care nu pot fi analizate în prezentul demers judiciar.

Împotriva Deciziei nr. 230 din 23 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat cerere de revizuire contestatorul, întemeindu-şi calea de atac pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, şi 9 C. proc. civ.

Luând în examinare cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.G.C. împotriva unei alte decizii, pronunţate de aceeaşi instanţă prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 587 din 08 aprilie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prioritar analizei incidenţei motivelor de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 4, şi 5 C. proc. civ. invocate prin cerere de către revizuentul P.G.C., se impune verificarea admisibilităţii căii de atac din perspectiva dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform dispoziţiilor legale mai sus evocate, art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,,revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute limitativ la pct. 1-10 din textul procedural invocat.

Reiese deci că revizuirea, fiind reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac, oferă posibilitatea părţii care o exercită de a retracta o hotărâre judecătorească, numai în cazurile şi cu îndeplinirea condiţiilor strict determinate de lege.

În sensul dispoziţiilor cuprinse în acest text procedural, pot constitui obiect al cererii de revizuire hotărârile date de instanţa de recurs numai dacă evocă fondul.

Ca atare, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică, fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac reglementată de legiuitorul cu scopul înlăturării efectelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu eludarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de citare, a normelor de ordine publică care reglementează competenţa, sau în cuprinsul cărora nu au fost analizate toate motivele de nelegalitate invocate, precum şi pentru situaţia în care soluţia pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale.

Prin urmare, instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare nu mai poate pune în discuţie fondul cauzei, ci se rezumă doar în a analiza incidenţa motivelor mai sus enumerate.

În cauza de faţă, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.G.C. cu motivarea că aspectele invocate nu se circumscriu cazurilor de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum decizia atacată nu evocă fondul pricinii, prin această hotărâre Înalta Curte reţinând că nu este incident motivul de contestaţie în anulare invocat de contestator, se constată că hotărârea atacată nu este susceptibilă a fi reformată prin prezenta cale de atac.

Prin urmare, întrucât nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de prevederile imperative ale art. 322 C. proc. civ., analiza condiţiilor specifice reglementate de pct. 1, 2, 4, şi 5, invocate de revizuient, se vădește ca fiind un demers inutil.

În concluzie, pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge prezenta cale de atac ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.G.C. împotriva Deciziei nr. 230 din 23 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2015.