Extraordinary appeal by a respondent party in a prior cassation proceeding: lack of personal and direct legal interest

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 3 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanţii I.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., C.V., B.l., B.A. şi A.D.M. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin A.D.S., Municipiul Tulcea, prin primar, şi Judeţul Tulcea, prin preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea, solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenurile şi construcţiile pe care le ocupă, respectiv averea imobilă, în suprafaţă de 50 ha, dobândită în proprietate de autorul reclamanţilor prin actul de vânzare-cumpărare, autentificat la Tribunalul Tulcea, din 30 aprilie 1946, transcris în 1946.

Prin sentinţa civilă nr. 743 din 31 ianuarie 2013, Tribunalul Tulcea a respins excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.D.S. Bucureşti şi excepţia înadmisibilităţii cererii reconvenţionale.

A respins acţiunea principală şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul Judeţul Tulcea, prin preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea, ca nefondate.

Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin Decizia nr. 91 C din 6 noiembrie 2013, a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamantul I.E.F., în nume propriu şi în calitate de reprezentant convenţional al reclamanţilor A.C.V., A.L.D., K.F., B.l., A.D.M., B.A., O.F. şi R.E.

Prin Decizia nr. 2146 din 9 iulie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanţii I.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.l., A.D.M., C.H., O.F., R.E. şi B.A.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul I.E.F. a formulat contestaţie în anulare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 331.2 din 26 noiembrie 2014 a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, reţinând că, prin criticile formulate, contestatorul nu a vizat greşeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., ci elemente ale cauzei care ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii, respectiv greşeli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare B.I., întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei, a invocat faptul că instanţa a judecat contestaţia în anulare iară ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, atâta vreme cât citarea sa şi comunicarea actelor de procedură s-au realizat la domiciliul contestatorului din respectivul dosar, I.E.F., iar nu la domiciliul său. A arătat că a avut calitatea de intimat în acea cauză, deşi pe tot parcursul judecării Dosarului nr. 4379/88/2010, a avut aceeaşi calitate procesuală cu I.E.F. şi, până în faza apelului, inclusiv, a avut domiciliul procesual ales la domiciliul acestuia, iar din faza recursului nu a mai avut domiciliul procesual comun. De asemenea, a arătat că şi în faza contestaţiei la executare, I.E.F. nu doar că nu a avut niciun mandat din partea sa, ci dimpotrivă, a avut poziţii procesuale opuse (având calitatea de intimat în contestaţia acestuia), deci, atât legal cât si logic, ar fi fost imposibil să mai aibă domiciliul procesual la acesta.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei lipsei de interes a contestatorului în exercitarea contestaţiei în anulare de faţă pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa are obligaţia să se pronunţe cu prioritate asupra acesteia.

Interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul Ia care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.

Or, în speţă, se constată că în promovarea contestaţiei în anulare de către B.l., acesta nu justifică un interes legitim, direct şi personal, întrucât, în contestaţia în anulare formulată de l.E.F. împotriva Deciziei nr. 2146 din 9 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, acesta a avut calitate de intimat şi deci o poziţie procesuală potrivnică celei a contestatorului.

Se reţine totodată că prin Decizia nr. 3321 din 26 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de I.E.F. împotriva Deciziei nr. 2146 din 9 iulie 2014 a instanţei supreme, soluţie care coincide cu poziţia procesuală a contestatorului din cauza de faţă, de parte potrivnică contestatorului din acea cauză.

Aşadar, ne aflăm în prezenţa unei contestaţii în anulare introdusă de un intimat, atunci când, prin decizia atacată, a fost respinsă contestaţia în anulare a părţii adverse, respectiv I.E.F.

Ca atare, contestatorul din cauza de faţă B.l. care a avut calitatea de intimat în acea cauză, nu se poate plânge de soluţia instanţei pronunţată în contestaţia în anulare şi de faptul că nu a fost corect citat, neavând niciun interes în acest sens.

Prin urmare, contestaţia în anulare formulată de B.l., intimat în cauza a cărei hotărâre este atacată, va fi respinsă ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsita de interes contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.l. împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2015.