Revision of pension judgment declared inadmissible for failure to evoke merits

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată:

Prin Decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva Deciziei nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a aceleiaşi instanţe, în Dosarul nr. 2121/2014.

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut, că deşi revizuentul şi-a întemeiat cererea şi pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), 509 alin. (8) şi 509 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013, aceste dispoziţii nu sunt incidente în speţă, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi de faptul că fondul litigiului în legătură cu care a fost formulată cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze a fost dedus judecăţii în anul 2012, înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.

S-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. de la 1865, se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la pct. 1-10 ale articolului de lege menţionat.

S-a concluzionat astfel, că nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat doar o excepţie, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

Împotriva Deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat la 28 ianuarie 2015, cerere de revizuire T.I., invocând ca temei de drept al acesteia, art. 322 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Revizuentul a susţinut, în esenţă, că,, în cazul contrarietăţii de hotărâri, se admite că obiectul revizuirii îl pot constitui toate hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, de prima instanţă sau de instanţa apel, chiar dacă prin ele nu se evocă fondul pretenţiilor deduse judecăţii.

A arătat, totodată, că,,în categoria hotărârilor susceptibile de revizuire, pronunţate în orice fază procesuală - fond, apel, recurs- intră şi hotărârile date asupra recursului, indiferent dacă acesta a fost admis sau respins, ca nefondat, dacă la judecata recursului au fost aduse înscrisuri noi, pe baza cărora s-a reţinut o altă situaţie de fapt, decât cea din hotărârea recurată”, iar ,,soluţia urmărită prin admiterea revizuirii (întemeiată pe pct. 7 al art. 322 din cod) este retractarea sentinţei civile nr. 1872 din 20 martie 2007 care, prin denaturarea faptelor ar fi rezultat din aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 numai pentru stagiile suplimentare, care s-au adăugat la cele estimate, conform art. 180 din actul normativ menţionat”, a ,,legalizat”eroarea făcută prin Decizia nr. 136845 din 15 iulie 2003 emisă de Casa de Pensii sector 1 Bucureşti.

La termenul din 10 martie 2015, Înalta Curte a solicitat reprezentantei revizuentului să indice temeiul de drept al cererii de revizuire.

Avocat L.C. a precizat că acesta este art. 322 pct. 7 din cod şi, faţă de interpelarea instanţei, în sensul de a se indica deciziile pretins potrivnice, precum şi condiţia de admisibilitate a evocării fondului, aceasta a arătat că sunt contrare Deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a instanţei supreme, Deciziile nr. 2760 din 16 octombrie 2014, nr. 3313 din 13 iunie 2013 şi nr. 1498 din 20 mai 2014, toate fiind pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Prin Decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, astfel cum deja s-a menţionat, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva Deciziei nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a aceleiaşi instanţe, această hotărâre nefiind dată în evocarea fondului.

Prin decizia nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a instanţei supreme, pronunţată în Dosarul nr. 2121/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, de asemenea, s-a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acelaşi revizuent împotriva Deciziei nr. 1498 din 20 mai 2014 a aceleiaşi instanţe.

Totodată, prin Decizia nr. 1498 din 20 mai 2014 a aceleiaşi instanţei, pronunţată în Dosarul nr. 5800/1/2013, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire declarată de revizuentul T.I. împotriva Deciziei nr. 3313 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar prin ultima hotărâre sus menţionată, aceeaşi instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 5365 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de acelaşi revizuent.

Revizuirea este reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, dată de legiuitor în competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, care are a exercita controlul propriei hotărâri, deoarece numai instanţa care a soluţionat în fond litigiul este abilitată şă-şi retracteze propria-i hotărâre.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase defintive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cele 10 puncte, strict şi limitativ determinate în cuprinsul textului procedural mai sus evocat.

Ca atare, obiect al cererii de revizuire îl pot constitui, în accepţiunea legiuitorului, numai hotărârile definitive, pronunţate de instanţa de apel, sau cele pronunţate de instanţa de recurs, cu condiţia de a se fi evocat fondul.

Este de observat că sintagma „evocării fondului” presupune, în mod obligatoriu, ca instanţa de recurs să stabilească o altă situaţie decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie să realizeze aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce au fost deja stabilite, în oricare din ipotezele menţionate, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Contrar celor mai sus redate, în speţă, Decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea extraordinară de atac de retractare, nu îndeplineşte condiţia evocării fondului, astfel că, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva Deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.