Exclusion of substantive errors and failure to adjourn from the scope of the extraordinary appeal for annulment under Articles 317-318 of the Civil Procedure Code

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2309 din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. 47700/3/2010, s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.G.G. împotriva deciziei nr. 299 A din 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul B.G.G., fără a invoca temeiul juridic pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac, limitându-se a face doar o expunere a situaţiei de fapt şi a solicita reformarea deciziei pronunţate în recurs, motivat de împrejurarea că instanţa supremă nu a amânat pronunţarea cu cinci zile, pentru a-i da posibilitatea sa depună concluzii scrise şi pentru a-şi verifica adresa de e-mail.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constata ca aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Admiţând că decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare este dată de o instanţă de recurs (recurs care a fost respins, ca tardiv), Înalta Curte constată că cele arătate de contestator, prin motivele cererii sale, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ., anterior enunţate, criticile formulate de acesta privind nemulţumirea sa legată de faptul că instanţa nu a amânat pronunţarea, pentru a-i da posibilitatea de a depune concluzii scrise.

În realitate, contestatorul este nemulţumit de modul cum a fost soluţionată cauza, însă pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ.

Aşa fiind, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G.G. urmează a se respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G.G. împotriva deciziei nr. 2309 din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. 47700/3/2010.

irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie.