Trademark injunction appeal time-barred due to missed 15-day filing deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the defendant's appeal as late-filed, leaving intact the Court of Appeal's decision to dismiss the original appeal for lack of proper court fees. The dispute arose from a trademark infringement action where the plaintiff, holder of a community trademark, sought an injunction against the defendant's commercial use of identical or similar signs and the withdrawal of infringing products from the market; while the first instance admitted the claim and issued the injunction, the defendant's procedural appeal was subsequently invalidated by the intermediate court on procedural grounds. In its final ruling, the Supreme Court prioritized its ex officio raised objection regarding the statute of limitations, determining that the appeal was filed beyond the mandatory 15-day statutory period, which expired on July 23, 2014, following communication of the decision on July 7, 2014. Relying on the provisions governing the right of appeal and the calculation of procedural deadlines, the court held that the failure to file within the imperative legal timeframe resulted in the loss of the right to appeal, rendering the dismissal of the appeal for non-compliance with fee requirements final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 5803 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 301 C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; Trademark injunction appeal time-barred due to missed 15-day filing deadline: The dispute arose from a trademark infringement action where the plaintiff, holder of a community trademark, sought an injunction against the defendant's commercial use of identical or similar signs and the withdrawal of infringing products from the market; while the first instance admitted the claim and issued the injunction, the defendant's procedural appeal was subsequently invalidated by the intermediate court on procedural grounds. In its final ruling, the Supreme Court prioritized its ex officio raised objection regarding the statute of limitations, determining that the appeal was filed beyond the mandatory 15-day statutory period, which expired on July 23, 2014, following communication of the decision on July 7, 2014. Relying on the provisions governing the right of appeal and the calculation of procedural deadlines, the court held that the failure to file within the imperative legal timeframe resulted in the loss of the right to appeal, rendering the dismissal of the appeal for non-compliance with fee requirements final and irrevocable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied to establish that failing to perform the procedural act within the legal term results in the loss of the right to appeal (decadence).
Defines the 15-day statutory time limit for filing an appeal against the decision at issue.
Full text
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 39651/3/2012, reclamanta T.P. & G. Company, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA a solicitat să se dispună interzicerea producerii, importului, distribuirii, comercializării, publicităţii şi oricăror acte de folosinţă în activitatea comercială, precum şi retragerea imediată de pe piaţă a tuturor produselor purtând semne identice sau similare cu marca comunitară „H. & S." din 16 aprilie 1996, sub sancţiunea plăţii amenzii civile maxime pe zi de întârziere prevăzută de art. 5803 C. proc. civ.; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate cu titlu provizoriu la suma de 4,000 euro echivalent în RON la data efectuării plăţii, reprezentând daune materiale în cuantum estimat provizoriu la 2.000 euro, precum şi la plata de despăgubiri morale estimate cu titlu provizoriu în cuantum de 2.000 euro, aferente actelor de folosinţă fără drept, a unor semne identice sau similare cu marca comunitară „H. & S." din 16 aprilie 1996; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1777 din 08 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis cererea, a interzis pârâtei producerea, importul, distribuirea, comercializarea, publicitatea şi orice acte de folosinţă în activitatea comercială şi a dispus retragerea de pe piaţă a tuturor produselor purtând semne identice sau similare cu marca comunitară „H. & S." din 16 aprilie 1996, a disjuns capătul de cerere privind plata de despăgubiri, cu formarea unui nou dosar, cu termen la data de 10 decembrie 2001, luând act că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC M. SA, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 03 februarie 2014 sub nr. 39651/3/2012.
La data de 25 martie 2014, ca urmare a desfiinţării secţiei a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 39651/3/2012*.
Prin decizia nr. 244A din 04 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, apelul pârâtei a fost anulat ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii, a promovat recurs pârâta SC M. SA, care s-a prevalat de ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă arătă că, instanţa de apel, în mod greşit a anulat apelul ca netimbrat, fără a se pronunţa asupra cererii de amânare, formulată de pârâtă, în vederea angajării unui avocat.
De asemenea, consideră că instanţa de apel trebuia să analizeze, în primul rând, apelul din punct de vedere al competenţei materiale şi teritoriale de a soluţiona, apreciind că instanţa competentă să soluţioneze cauza pe fond este Tribunalul Ilfov, astfel cum reiese din critica invocată prin motivele de apel.
La termenul de judecată din 14 noiembrie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii declarării recursului, pe care o va analiza cu prioritate, în temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmând a o admite pentru considerentele ce succed:
Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, decizia instanţei de apel a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 07 iulie 2014, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 24 iulie 2014, prin plic poştal, cu depăşirea termenului legal de 15 zile, împlinit în speţă, raportat la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile, cum este şi cel din recurs, la data de 23 iulie 2014.
Termenul de recurs este un termen legal imperativ, astfel că depăşirea lui atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada depunerii recursului în termenul legal, de 15 zile care curge de la comunicare, faţă de prevederile art. 103 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva deciziei nr. 244A din 04 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2014.