Automatic peremption of cassation appeal for inactivity in statutory compensation dispute

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1692 din 4 iulie 2012, Tribunalul Arad a respins, ca neîntemeiata, acţiunea civilă exercitată de reciamanţii K.Ş., K.A. şi P.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, prin care au solicitat obligarea pârâtului sa emită, în temeiul art. 7 din Legea nr. 198/2004, hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru suma de 90.597 lei, pentru parcelă, respectiv de 133.371 Iei în cazul parcelei, stabilite prin raportul de evaluare şi acceptate de reclamanţi; să le achite suma de 90.597 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi suma de 5.621,54 lei cu titlu de dobânzi legale, calculată de la data de 01 august 2010 până la data de 01 august 2011 şi în continuare până la data plăţii; să le achite suma de 133.371 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi suma de 8.275,67 lei cu titlu de dobânzi legale, calculată de la data de 01 august 2010 până la data de 01 august 2011 şi In continuare până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 120/A din data de 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii K.Ş., K.A. şi P.E. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva Deciziei nr. 120/A din data de 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii K.Ş., K.A. şi P.E., prin cererea formulată la data de 15 noiembrie 2013.

Prin încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art, 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor la dezbateri.

Înalta Carte constată că în camă simt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 18 mai 2015, pentru a se verifica daca sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.

Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ca având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.

În speţă, din culpa părţilor, cauza a rămas în nelucrare, de la 10 aprilie 2014, data suspendării cauzei, nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată aşadar că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.

În consecinţă se va constata, din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamanţii K.Ş., K.A. şi P.E. fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursui declarat de reclamanţii K.Ş., K.A. şi P.E. împotriva Deciziei civile nr. 120/A din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2015.