Divorce proceedings perempted for attorney abandonment; inadmissibility of abrogated annullment recourse

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata sub 3396 din 20 martie 2006 la Judecătoria Bacău, reclamanta I.L. a chemat în judecată pe pârâtul I.N., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, precum şi să soluţioneze capetele de cerere accesorii divorţului referitoare la nume şi încredinţarea minorilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1491 din 1 martie 2007, Judecătoria Bacău, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale în privinţa soluţionării cererii de divorţ formulată de reclamanta Istine Lămâita şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Prin sentinţa civilă nr. 3032 din data de 16 iulie 2008 a Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia civilă, a fost constatată perimată cererea având ca obiect divorţ formulată de reclamanta I.L. în contradictoriu cu pârâtul I.N.

Prin cererea din data de 9 aprilie 2015, recurenta-reclamantă arată că formulează „recurs în anulare".

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisiblitaţii căii de atac promovate, Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:

Căile extraordinare de atac sunt reglementate prin norme de ordine publică, de strictă interpretare, ce permit înlăturarea greşelilor din hotărârile judecătoreşti numai în cazurile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la condiţiile privind exerciţiul căilor extraordinare de atac, reglementate de codul de procedură civilă 1865, aplicabil cauzei.

În speţă, se reţine că, prin cererea formulată, recurenta a declarat „recurs în anulare", invocând faptul că a fost înşelată de avocatul pe care I-a angajat să o reprezinte în procesul de divorţ şi căruia i-a achitat onorariul pentru ca, ulterior, acesta să abandoneze reprezentarea sa în cauză. Mai arată că, prin O.U.G. din 12 mai 2014, emisă în Dosarul de urmărire penală nr. 682/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost respinsă plângerea penală îndreptata împotriva apărătorului ales, pe motivul că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Înalta Curte reţine că recursul în anulare a fost reglementat prin dispoziţiile art. 330 C. proc. civ. drept cale extraordinară de atac, aflată la dispoziţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care putea fi atacată o hotărâre judecătorească irevocabilă atunci „când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, ori această hotărâre este vădit netemeinică", respectivele dispoziţii fiind abrogate prin O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în M. Of., partea I nr. 460 din 28 iunie 2003.

Prin urmare, de la data intrării în vigoare la O.U.G. nr. 58/2003, hotărârile irevocabile nu mai pot fi atacate prin calea extraordinară de atac a recursului în anulare.

Totodată se constată că motivele invocate prin cererea depusă de parte nu pot fi circumscrise niciuneia dintre ipotezele strict determinate de lege în care poate fi atacată o hotărâre printr-o cale extraordinară de atac, prevăzute de dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, calea de atac promovată.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei inadmisibilităţii, celelalte aspecte subsumate prezentei cereri, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia analizată fiind o excepţie absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul în anulare declarat de recurenta I.L.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2015.