Recourse inadmissible against final decision in social security pension dispute

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la. dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin Decizia civila nr. 420 din data de 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, .s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.R. împotriva sentinţei civile nr. 3239 din 18 martie 2014 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul G.R., a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să emită o nouă decizie de pensionare şi să recalculeze drepturile de pensie ale petiţionarului cu valorificarea veniturilor brute menţionate în adeverinţa din 20 mai 2010 eliberată de SC P. SA, în locul celor deja valorificate pentru perioada menţionată în adeverinţă, şi la plata diferenţelor de pensie începând cu data de 01 septembrie 2010, fiind respinsă, în rest, cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantid G.R., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la la data de 09 martie 2015.

Investită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, ia data de 24 martie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru CT1, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 02 aprilie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 34-35 din dosarul de recurs, raportul asupra, admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului şi intimatei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Recurentul a depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de ia comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care a susţinut că recursul este admisibil, deoarece cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani, invocând în acest sens art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ.

La data de 20 aprilie 2015, constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 21 mai 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constata ca este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. 420 din data de 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.R. împotriva sentinţei civile nr. 3239 din 18 martie 2014 a Tribunalului Bucureşti, decizie definitivă.

Decizia menţionată a fost pronunţată în soluţionarea unuî apel într-o cauză având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, respectiv contestaţie decizie de pensionare.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţa sunt supuse numai apelului".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afara de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută m condiţiile legii.

În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 420 din data de 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de G.R. împotriva Deciziei nr. 420 din data de 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2015.