Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1238/2015 AI generated

Exclusion of cassation jurisdiction over final appellate judgments in restitution-in-nature disputes under Law No. 10/2001

Case Number Decizia nr. 1238/2015
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by the appellant, thereby leaving in force the appellate court's decision that had rejected the appellant's appeal against the first-instance judgment. The dispute concerned a civil action based on Law No. 10/2001, challenging a municipal decision that refused a request for the in-kind restitution of a share in real estate (specifically a one-third fraction of a property unit). The court held that under Law No. 10/2001, as amended, first-instance tribunal judgments in this specific matter are only subject to appeal, and subsequent procedural law (Law No. 76/2012) and the Code of Civil Procedure confirm that the appellate court's decision in such cases is final and not subject to cassation, as the legislature intended to remove these cases from the Supreme Court's jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 499 din Legea nr. 134/2010, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 12 din Legea nr. 202/2010, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; Exclusion of cassation jurisdiction over final appellate judgments in restitution-in-nature disputes under Law No. 10/2001: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs”.

Keywords

AI generated
restitution of property Civil Procedure Code matter in dispute real estate judicial law jurisdiction in matters of trust

Cited Legislation

AI generated
art. 499 din Legea nr. 134/2010
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.
art. 493 alin. (3) C. proc. civ
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 10 martie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art.
art. 493 alin. (4) C. proc. civ
civ., a dispus, prin rezoluţia din 10 martie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs”.
art. 12 din Legea nr. 202/2010
(3) teza a 2-a, astfel cum a fost modificat prin art. 12 din Legea nr.
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.
art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010
Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin Decizia nr. 900/Ap din 09 decembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de contestatorul P.C. împotriva sentinţei civile nr. 50/S din 10 martie 2014 a Tribunalului Braşov.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul P.C., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 19 ianuarie 2015 şi înaintat de această instanţă, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 ianuarie 2015.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 02 martie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 10 martie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 25-26 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului şi intimatului.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 900/Ap din 09 decembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de contestatorul P.C. împotriva sentinţei civile nr. 50/S din 10 martie 2014 a Tribunalului Braşov.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs”.

Se reţine faptul că acţiunea introductivă formulată de reclamant (înregistrată la 16 decembrie 2013) este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, având ca obiect contestaţia formulată de P.C. împotriva Dispoziţiei din 01 decembrie 2013, emisă de intimatul Municipiul Braşov, prin primar, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a cotei de 1/3 C.F., Braşov, aceasta reprezentând materializarea cotei iniţiale de 1/5 din imobilul înscris în C.F. Braşov, compus din atelierul nr. 6 în suprafaţă de 71,10 mp, magazia nr. 7 de 31,24 mp, W.C. de 1,50 mp, atelierul nr. 8 de 82,20 mp, 60% din părţile de uz comun generale şi 70% din părţile de uz comun speciale, toate situate în Braşov.

Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, în art. 26 alin. (3) teza a 2-a, astfel cum a fost modificat prin art. 12 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că: „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel”.

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 10 martie 2014. Prin urmare, prezentei cauze, îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, care prevăd că: “ (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară.”

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanţei supreme de soluţionarea acestor cauze.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 900/Ap din 09 decembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în acest dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul P.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul P.C. împotriva Deciziei nr. 900/Ap din 09 decembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2015.