Petition to complete cassation judgment on litigation costs dismissed as unfounded following remand for retrial
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition to complete the operative part of its previous decision, ruling that the initial judgment stands as is. The dispute involved a party's request to add an award of litigation costs after the court had admitted their appeal, quashed the lower appellate court's decision, and remanded the case for retrial. The court held that because the remand did not finally resolve the merits or designate a prevailing party based on procedural fault, it was procedurally correct to omit the cost allocation at the cassation level, leaving such determination to the court of remand upon final resolution. The decisive legal basis included Article 2812(1) of the Code of Civil Procedure regarding completion of judgments and Article 274 concerning the principle that litigation costs follow the outcome determined by procedural fault.
Legislator headnote
AI generatedart. 2812 C. proc. civ, art. 2812 alin. (1) C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Petition to complete cassation judgment on litigation costs dismissed as unfounded following remand for retrial: Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14 aprilie 2015, petentul M.A.N., reprezentat de D.R.P.A.J. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 944 din 31 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea cererii sale, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., petentul arată că, prin decizia mai sus menţionată, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra cererii recurentului M.A.N., formulată oral de reprezentantul acestuia, de acordare a cheltuielilor de judecată.
Verificând susţinerile petentului, Înalta Curte constată că cererea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. ,,dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare”.
Prin Decizia nr. 944 din 31 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei completare se solicită, a fost admis recursul declarat de reclamantul M.A.N., reprezentat de D.R.P.A.J. împotriva Deciziei nr. 165 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a casat decizia atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Aşadar, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, în mod justificat, de partea câștigătoare.
Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumţia de culpă procesuală a celui ce cade în pretenţii, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecăţii şi-ar fi respectat obligaţia, creditorul obligaţiei nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.
În cauza de faţă, prin Decizia nr. 944 din 31 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantul M.A.N., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Prin casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare, acţiunea reclamantului nu a fost soluţionată şi, cum la baza solicitării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziţia juridică de parte câştigătoare este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului, se constată că prin trimiterea cauzei spre rejudecare nu s-a stabilit partea câştigătoare, astfel încât, în mod corect instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de trimitere odată cu soluţionarea fondului.
Prin urmare, susţinerea petentului, în sensul că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra cererii recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., cererea formulată de petent urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 944 din 31 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petentul M.A.N., reprezentat de D.R.P.A.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2015.