Investor fund unit correction petition dismissed as unfounded due to failure to file written appeal grounds

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 16 august 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus în baza art. 195 din C. proc. pen. respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de petentul S.D. vizând îndreptarea erorii materiale pretins strecurate în minuta şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 423 din 20 martie 2007 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin Decizia penală nr. 2098 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Petentul a susţinut că numărul unităţilor sale de fond valabile, menţionat în "Carnetul de investitor", este în realitate de 494, şi nu de 110, cât au menţionat în mod eronat instanţele. Învestit cu această cerere, tribunalul apreciat însă că nu este vorba în speţă despre o "eroare materială evidentă", în sensul prevederilor art. 195 din C. proc. pen. Petentul ar fi trebuit să exercite împotriva sentinţei căile de atac prevăzute de lege, ceea ce nu a făcut.

Împotriva acestei încheieri cel în cauză a formulat apelul de faţă, susţinând că s-a produs o eroare materială, astfel încât cererea sa este întemeiată şi trebuie admisă.

În faza procesuală a apelului petentul nu a solicitat administrarea altor probatorii. Din oficiu, Curtea a dispus ataşarea la dosarul cauzei a fragmentelor din sentinţa penală respectivă, ce priveşte un număr de 130.798 părţi civile, între care şi petentul. Deşi legal citat, acesta nu s-a prezentat în instanţă.

Prin Decizia penală nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul S.D. împotriva încheierii de şedinţă din 16 august 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 27779/3/2013.

A fost obligat apelantul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele.

În mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză nu există o "eroare materială evidentă", în sensul dispoziţiilor art. 195 din C. proc. pen. Reţinerea de către instanţe a unui număr de 110 unităţi de fond a avut la bază însăşi susţinerile petentului (parte civilă în acel dosar privind F.N.I.), precum şi carnetul de investitor depus de acesta.

Pe de altă parte, petentul nu a exercitat, timp de mai mulţi ani, căile de atac prevăzute de lege împotriva sentinţei, ceea ce atestă o dată în plus caracterul nefondat al cererii.

Împotriva Deciziei penale nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs petentul S.D.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 27779/3/2013.

Înalta Curte constată că prezentul recurs a fost formulat împotriva unei decizii pronunţate la data de 9 octombrie 2013, înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen. actual, respectiv la 1 februarie 2014 şi a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 5 noiembrie 2013, astfel încât prezentul recurs se va judeca potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Înalta Curte constată până la data de astăzi, respectiv 6 martie 2014, primul termen de judecată, când în prezenta cauză s-a constatat stare de judecată, recurentul petent S.D. nu a depus motivele de recurs, încălcându-se dispoziţiile art. 38510 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, care prevăd că: "motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată", sub sancţiunea neluării în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.

Prin declaraţia de recurs petentul a precizat că va motiva recursul în termen legal.

Înalta Curte mai constată că, prevederile art. 38510 C. proc. pen., anterior stabilesc condiţiile de formulare a motivelor de recurs astfel:

Dispoziţiile art. 38510 alin. (1) C. proc. pen. anterior prevăd că recursul trebuie să fie motivat.

Dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior prevăd că motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispoziţiile art. 38510 alin. (22) C. proc. pen. anterior prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Dispoziţiile art. 38510 alin. (3) C. proc. pen. anterior prevăd că dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 3856 alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

În cauza de faţă, Decizia penală nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost pronunţată la data de 9 octombrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, "lege privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 143/2010 privind C. proc. civ.", publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Astfel, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. anterior, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, sunt aplicabile cauzelor penale soluţionate prin hotărâri împotriva cărora se poate formula calea de atac a recursului, după data intrării în vigoare a prezentei legi menţionate anterior.

Cum, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 38510 alin. (3) C. proc. pen. anterior, nefiind vorba de un recurs devolutiv, şi, de asemenea, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 38510 alin. (22) C. proc. pen. anterior pentru a se lua în discuţie din oficiu cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, recurentul avea obligaţia instituită de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior să formuleze, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, motivele de recurs care trebuiau depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, ceea ce nu s-a realizat.

Motivele de recurs nefiind depuse la dosarul cauzei conform normelor procedurale penale expres şi limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte constată că instanţa de recurs nu-şi poate exercita controlul judiciar asupra recursului declarat de petentul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind împiedicată, în egală măsură, să procedeze şi la efectuarea controlului judiciar asupra hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs ce trebuiau depuse la dosarul cauzei înlăuntrul termenului prevăzut şi instituit de normele penale actuale.

Pentru aceste motive în raport de dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. anterior va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) din C. proc. pen. anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2014.

Procesat de GGC - AS