Inadmissibility of extraordinary appeal against final decision dismissing prior nullity complaint

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 908 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.G., împotriva sentinţei penale nr. 815 din 26 aprilie 2012 a Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a pronunţa decizia respectivă, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 815 din data de 26 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, admiţându-se excepţia tardivităţii plângerii, în baza art. 2781 alin. (1) rap. la art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul B.G., împotriva Ordonanţei nr. 170/P/2010 din 02 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, menţinută prin rezoluţia nr. 313/II/2/2011 din 16 septembrie 2011 a procurorului şef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, privind pe intimaţii P.A.Ş., O.R.Ş. şi H.G., fiind menţinută soluţia dată prin ordonanţa atacată.

Conform disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) din acelaşi cod a sumei de 800 lei către intimatul P.A.Ş., reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la 11 octombrie 2011 sub nr. 22787/281/2011 petentul B.G. a formulat plângere împotriva Ordonanţei nr. 170/P/2010 din data de 02 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, menţinută prin Rezoluţia nr. 313/II/2/2011 din data de 16 septembrie 2011 a procurorului şef serviciul în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, în contradictoriu cu intimaţii O.R.Ş., H.G. şi P.A.Ş.

În vederea soluţionării plângerii a fost ataşat Dosarul nr. 170/P/2010 (supliment) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiesti, precum şi lucrarea din 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti,

La termenul din 08 martie 2012, în şedinţă publică, reprezentantul Ministerului public a invocat excepţia tardivităţii plângerii formulate de petentul B.G.

Asupra excepţiei tardivităţii plângerii petentului, analizând actele dosarului, instanţa a constatat că la data de 22 noiembrie 2011 petentul B.G. a formulat plângere împotriva membrilor Comisiei judeţene de fond funciar, care au semnat titlurile de proprietate din 19 iunie 2009 şi din 16 decembrie 1994, eliberate pe numele B.I. şi G.S., precum şi împotriva preşedintelui Comisiei locale de aplicare a Legilor fondului funciar din Băicoi, în legătură cu propunerea transmisă Instituţiei prefectului judeţului Prahova, de emitere a titlului de proprietate din 2009.

Prin ordonanţa nr. 170/P/2010 din 02 august 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii O.R.Ş., H.G. şi P.A.Ş. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 178/2000 rap. la art. 246 C. pen.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 246 C. pen., respectiv de art. 132 din Legea nr. 178/2000 rap.la art. 246 C. pen. faţă de numiţii S.N., U.M., S.C. şi ceilalţi membrii ai Comisiei locale de fond funciar a oraşului Băicoi, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.

Ordonanţa nr. 170/P/2010 din 02 aprilie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti a fost comunicată petentului la 04 august 2011 (fila 73 Dosar nr. 22787/281/2011), iar la data de 19 august 2011, potrivit disp. art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat (în termen legal) plângere împotriva Ordonanţei nr. 170/P/2010 din 02 august 2011.

Prin Rezoluţia nr. 313/II/2 din 16 septembrie 2011 a procurorului şef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, comunicată petentului la data de 21 septembrie 2011 (fila 72 Dosar nr. 22787/281/2011) a fost respinsă plângerea petentului, ca netemeinică.

În cauză, instanţa de fond a constatat că, împotriva ordonanţei procurorului, petentul a formulat plângere la 19 august 2011, iar procurorul şef serviciu trebuia să soluţioneze plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire, respectiv la 08 septembrie 2011.

Procurorul şef serviciu în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti a soluţionat însă plângerea peste termenul legal, pronunţând Rezoluţia nr. 313/II/2/2011 la data de 16 septembrie 2011 (fila 1, lucrarea din 2011).

S-a motivat că potrivit art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care procurorul general parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 C. proc. pen. (respectiv în termen de cel mult 20 de zile de la primire), termenul de 20 de zile pentru atacarea soluţiilor procurorului la judecător curge de la data expirării termenului iniţial - 20 de zile.

Astfel, în condiţiile în care procurorul general nu s-a pronunţat în termenul legal, ultima zi în care se putea depune plângere la instanţă era 30 septembrie 2011, ori petentul s-a adresat Judecătoriei Ploieşti la 11 octombrie 2011.

Prin urmare, faţă de toate cele de mai sus, instanţa a admis excepţia invocată de reprezentantul ministerului public şi în baza art. 2781 alin. (1) rap. la art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva Ordonanţei nr. 170/P/2010 din 02 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, menţinută prin Rezoluţia nr. 313/II/2 din 16 septembrie 2011 a procurorului şef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, în contradictoriu cu intimaţii P.A.Ş., O.R.Ş. şi H.G., menţinând soluţia dată prin ordonanţa atacată.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petentul B.G., fără a învedera concret temeiurile care stau la baza acesteia, apreciind doar că Decizia nr. 908 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti este nelegală şi netemeinică.

Prin Decizia penală nr. 998 din 18 iulie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petentul B.G., motivat de faptul că aceasta nu a îndeplinit niciuna din cerinţele prevăzute de art. 387 C. proc. pen. referitoare la cuprinsul unei asemenea căi extraordinare de atac.

Împotriva acestei decizii, contestatorul B.G. a formulat o nouă cerere de contestaţie în anulare.

Înalta Curte examinând cererea formulată prin prisma dispoziţiilor art. 386 şi următoarele C. proc. pen., constată că cererea de contestaţie în anulare formulată de contestator este inadmisibilă pentru următoarele considerente.

În cauză, contestatorul B.G. a formulat recurs împotriva unei decizii având ca obiect o cerere de contestaţie în anulare respinsă de instanţă ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 129 din Constituţia României a fost statuat principiul conform căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a dreptului subiectiv încălcat oferit imparţial de către instanţele competente în cadrul procesului penal.

Admisibilitatea unei căi de atac şi pe cale de consecinţă promovarea unui control judiciar al hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii. Aceste exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În speţă hotărârea contestată are ca obiect soluţionarea unei cereri de contestaţie în anulare formulată de contestator, care a dobândit caracter definitiv şi prin urmare nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar.

Înalta Curte reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de condamnatul B.G.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 998 din 18 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 22787/281/2011/a1.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2012.