Decizia nr. 3631/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală 227 din 26 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, printre altele, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus sesizarea instanţei astfel:

A) pentru inculpatul E.I.:

1) din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

2) din infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art 37 lit. a) C. pen. - în două infracţiuni distincte prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

B) pentru inculpatul S.S.:

- din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

C) pentru inculpata R.S.:

- din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

I) A fost condamnat inculpatul E.I., la următoarele pedepse:

a) 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe o durată de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

b) 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de "instigare la înşelăciune în convenţii", în formă agravată şi continuată prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

c) 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

d) 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

e) 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 200.000 RON amendă penală aplicată inculpatului E.I. prin Sentinţa penală nr. 110 din 12 februarie 2004 dată în Dosarul 266/2003 a Tribunalului Constanţa, modificată prin Decizia penală nr. 264 din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă la 11 februarie 2005, prin retragerea recursului, prin Decizia penală nr. 1018 din 11 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă care a fost cumulată cu fiecare din pedepsele indicate la pct. lit. a) - e).

În baza art. 33 lit. a), 34. lit. b), art. 35 alin. (1), (3) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultate în urma cumulării pedepsei revocate cu fiecare din pedepsele indicate la pct. I lit. a) - e), în pedeapsa cea mai grea, 14 ani închisoare, 200.000 ROL (20 RON) amendă penală şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen.

În final, s-a stabilit că inculpatul E.I. va executa pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, 200.000 ROL (20 RON) amendă penală şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E.I., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 29 aprilie 2007 la 17 decembrie 2007.

S-a constatat că prin Decizia penală nr. 879 din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, în dosarul cauzei de faţă s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul E.I. prin Încheierea de şedinţă 49 din 30 aprilie 2007 cu măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. şi, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. dispusă până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe sau revocare expresă.

II) A fost condamnat inculpatul S.S., cunoscut cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

a)7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

b) 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de "instigare la înşelăciune în convenţii", în forma agravata şi continuata prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate aplicate prin Sentinţa penală nr. 26 din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin neapelare, cu privire la pedepsele de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi ()4 din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse de 5 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 26 din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost cumulată fiecare pedeapsă aplicată prin prezenta sentinţă indicată la pct. III lit. a) - b) cu pedeapsa a cărei graţiere condiţionată a fost revocată (de 5 ani de zile), rezultând două pedepse de: 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani, respectiv 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele rezultante în pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata de 5 ani.

În final, s-a stabilit că inculpatul S.S. va executa pedeapsa principală de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata de 5 ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din durata pedepsei aplicate, prin sentinţa penală de faţă, durata arestării provizorii pe teritoriul statului austriac în vederea extrădării către România, de la 15 septembrie 2008 - la data de 21 ianuarie 2009.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus totodată din durata pedepsei durata reţinerii, o zi, 29 aprilie 2007, şi durata arestării preventive, de la 23 octombrie 2003 la 8 aprilie 2004 (potrivit Sentinţei penale nr. 26/2005 a Tribunalului Suceava) şi de la 22 ianuarie 2009 până la data de 13 iunie 2009 din prezentul dosar.

S-a constatat că prin Încheierea de şedinţă din 12 iunie 2009, în dosarul cauzei de faţă s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul S.S. prin Încheierea de şedinţă 49 din 30 aprilie 2007 cu măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. şi, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe sau revocare expresă.

III) A fost condamnată inculpata R.S., la următoarele pedepse:

a) 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.;

b) 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la înşelăciune în convenţii", în forma calificată şi continuată prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. c) şi art. 80 alin. (1), (2) C. pen.;

c) 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. d) şi art. 80 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate de la pct. III lit. a) - c) în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 2 ani.

În final, s-a stabilit că inculpata R.S. va executa pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata de 2 ani.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei R.S., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 29 aprilie 2007 la 17 decembrie 2007.

S-a constatat că prin Decizia penală nr. 879 din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, în dosarul cauzei de faţă s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate faţă de inculpata R.S. prin Încheierea de şedinţă 49 din 30 aprilie 2007 cu măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. şi, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. dispusă până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe sau revocare expresă.

IV) A fost condamnat inculpatul R.M. la următoarele pedepse:

a) 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "înşelăciune în convenţii", în forma calificată şi continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) cu referire la art. 76 lit. c) C. pen.

b) 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) cu referire la art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost condamnate pedepsele aplicate inculpatului R.M. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata şi în condiţiile suspendării pedepsei principale.

V) A fost condamnat inculpatul M.A., cunoscut cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

a) 1 an şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la "înşelăciune în convenţii", în forma calificată şi continuată prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen.

b) 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.A. în pedeapsa cea mai grea, 1 an şi 7 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpaţilor O.T., B.Ş., Ş.L., M.G., Ţ.N., C.E., N.Ş., A.C.

S-a luat act că SC A.P.S.R. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3, cesionar al creanţelor deduse judecăţii de către SC B. SA, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă U.T.B. SA, cu sediul în Bucureşti, sector 1, şi au fost obligaţi în favoarea acestei părţi civile:

- pe inculpaţii E.I., O.T. şi S.S., în solidar, să achite părţii civile suma de 6800 euro, în echivalent RON, la data plăţii, cu titlu de daune materiale, dobânda legală şi penalităţile aferente Contractului de credit nr. X1 calculate de la data de 14 februarie 2007 până la data plăţii efective a întregului debit (titular A.C.);

- pe inculpatul Ţ.N. în solidar cu inculpaţii S.S., O.T., E.I. suma de 8400 euro, precum şi dobânda legală şi penalităţile aferente Contractului de credit nr. X2 calculate de la data de 19 aprilie 2007 până la data plăţii efective a întregului debit;

- pe inculpatul R.M. în solidar cu inculpaţii E.I., O.T., S.S. la plata în favoarea părţii civile U.T.B. SA a sumei de 126,89 euro, cu titlu de debit neachitat.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., art. 22 din Legea nr. 136/1995 s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.A. SA, cu sediul în Bucureşti, sector 1, şi, în consecinţă, obligă pe inculpatul R.M. în solidar cu inculpaţii E.I., O.T., S.S., la plata sumei de 10.481,32 euro în favoarea societăţii asigurătoare, parte civilă în cauză.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă I.B.N. Amsterdam Sucursala Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 1, şi obligă pe inculpatul R.M., în solidar cu inculpaţii E.I., O.T., S.S., la plata sumei de 35.006,08 RON reprezentând debit principal, dobânda acumulată şi dobânzi penalizatoare şi suma de 24,60 RON reprezentând taxe şi comisioane aferente contului curent în favoarea părţii civile.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă I.B.N. Amsterdam Sucursala Bucureşti în contradictoriu cu inculpatul Ş.L.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C. SA şi obligă în favoarea acestei părţi civile la plata următoarelor sume de bani:

- pe inculpaţii E.I., O.T. şi S.S., în solidar, la plata sumei de 11.643, 56 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale a debitului aferent contractului X3/2007 (titular A.C.);

- pe inculpatul R.M., în solidar cu inculpaţii E.I., S.S., O.T., la plata sumei de 11.410,01 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale a debitului aferent Contractului X4/2007;

- pe inculpatul Ş.L., în solidar cu inculpaţii O.T., R.S., S.S. la plata sumei de 38.004,63 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale aferentă Contractului X5/2007, precum şi la plata sumei de 2.913,13 euro (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale, din contract X6/2007;

- pe inculpaţii E.I., O.T. şi S.S., în solidar, la plata sumei de 11.395,84 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale debitului aferent Contractului nr. X7/2007 (titular D.O.), în favoarea părţii civile.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., s-a admis acţiunea formulată de partea civilă P.B.R. SA, cu sediul în Bucureşti, sector 2, şi a fost obligat inculpatul M.G., în solidar cu inculpaţii E.I., O.T., S.S. la plata sumei de 45.150 RON reprezentând debit principal, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente Contractului de credit nr. 35000000000137847 din 3 aprilie 2007 până la data plăţii întregului debit.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-au respins pretenţiile civile formulate de partea civilă E.R.S. IFN SA, cu sediul în Bucureşti, sector 3.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., s-a admis acţiunea formulată de partea civilă M.R.B. SA şi a fost obligat inculpatul Ţ.N. în solidar cu inculpaţii E.I., O.T., S.S. la plata sumei de 31400 RON, în favoarea părţii civile M.R.B. SA, suma reprezentând debit principal, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente Contractul de credit nr. X9, calculate din 19 aprilie 2007 până la data plăţii efective a întregului debit.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., s-a admis acţiunea formulată de partea civilă B.F. IFN SA, cu sediul în Bucureşti, sector 1, şi au fost obligaţi în favoarea acestei părţi civile la plata următoarelor sume de bani:

- pe inculpaţii E.I., O.T. şi S.S., în solidar, la plata sumei de 5635,60 RON, dobânzile şi penalităţile aferente Contractului X10 din 16 februarie 2007 (titular A.C.) de la data de 16 februarie 2007 şi până la achitarea integrală a debitului.

- pe inculpatul Ş.L., în solidar cu inculpaţii O.T., R.S., S.S. la plata sumei de 8295,57 RON, dobânzile şi penalităţile aferente Contractului X11 din 14 martie 2007, de la data de 14 martie 2007 şi până la achitarea integrală a debitului.

- pe inculpaţii E.I., O.T. şi S.S., în solidar, la plata sumei de 7769,60 RON, reprezentând debit principal, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente Contractului nr. X12 din 26 februarie 2007 (titular D.O.), de la data de 14 martie 2007 şi până la achitarea integrală a debitului.

S-a luat act că partea vătămată C.T. SA, cu sediul în Bucureşti, sector 1, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- câte 1800 euro de la inculpaţii O.T., E.I. şi S.S., în echivalent RON la data plăţii, suma totală fiind aferentă Contractului de credit nr. X13 din 26 aprilie 2007 încheiat de inculpatul Ţ.N. cu reprezentanţii B. - sucursala Suceava;

- câte 4733,3 RON de la inculpaţii E.I., O.T. şi B.Ş. în echivalent RON la data plăţii, suma totală fiind aferentă contractului de credit încheiat la data de 16 aprilie 2006 cu reprezentanţii B. - sucursala Iaşi (titular N.Ş.);

- câte 7272,81 RON de la inculpaţii O.T., E.I. şi S.S., suma totală de 21818, 43 RON fiind aferentă Contractului de credit nr. X14 din 3 aprilie 2007 încheiat de inculpatul M.G. cu partea vătămată C.T. SA.;

- câte 4484 euro de la inculpaţii O.T., R.S., S.S. în echivalent RON la data plăţii, suma aferentă Contractului de credit încheiat la data de 2 martie 2007 între inculpatul Ş.L. şi reprezentanţii B..

În baza art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra:

- bunurilor imobile proprietatea inculpatului Ţ.N. - suprafaţa de 0,63 ha teren arabil şi 0,37 ha teren fâneţe; casă în suprafaţă de 72 mp, anexe gospodăreşti în suprafaţă de 70 mp situate pe raza comunei Mălini, jud. Suceava până la concurenţa sumei de 31.400 RON;

- bunurilor imobile proprietatea inculpatului M.G. - 0,06 ha teren curţi-construcţii, 0,08 ha teren arabil intravilan, 0,04 ha teren arabil extravilan situate pe raza comunei Doineşti, jud. Suceava, până la concurenţa sumei de 45150 RON;

- bunului imobil proprietatea inculpatei R.S. - apartament situat în Botoşani, jud. Botoşani, până la concurenţa sumei de 46.942,63 RON şi 7937,13 euro.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: - laptop marca P.B., telefon cu carcasă de culoare neagră N1 având codul IMEI X15 cu cartelă X16; telefon cu carcasă de culoare neagră şi gri marca N2 cu codul IMEI X17 cu cartela SIM X18; telefon cu carcasă de culoare albastră şi gri marca N3 cu codul IMEI X19 şi cartela X20; HDD S. capacitate 100 GB seria X21 - ridicate de la inculpatul O.T.;

- laptop T.S. şi hard-disk-lui aferent acestuia instalat în laptopul menţionat, imprimantă C. seria X22, ştampilă cu amprenta SC S. SRL Iaşi; ştampilă cu amprenta SC P.M. SRL Suceava; ştampilă pentru aplicarea datei; cuptor pentru confecţionare ştampile şi cărţi de vizită - ridicate de la inculpatul B.Ş.;

- telefon marca N4 cod IMEI X23 X24 cu cartele SIM şi telefon marca N5 cod IMEI X25 X26 - ridicate de la inculpatul S.S.

- 1 plic conţinând documentele aflate asupra inculpatei R.S. la percheziţia corporală, toate bunurile aflate la camera corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea următoarelor bunuri, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri:

- copie carte de identitate X27 pe numele O.M.A.; contract de vânzare-cumpărare încheiat între O.T. şi Z.I. autentificat cu nr. X27 din 14 februarie 2005 la Biroul Notar Public C.Ş.; plan de rambursare V.R. - 5 file; agendă cu coperţi de culoare maro conţinând 39 file; agendă cu coperţi de culoare neagră ce conţine 86 file; agendă cu coperţi de culoare neagră ce conţine 138 file; ştampilă cu mâner de culoare roşie cu etichetă pe care scrie "26 RON"; o ştampilă pentru aplicarea datei, contract de partaj voluntar - autentificat sub nr. X28 din 30 aprilie 2004 la B.N.P. P.A., Suceava către inculpatul O.T.;

- ştampilă pentru aplicarea datei; ştampilă rotundă, nouă, fără amprentă; ştampilă dreptunghiulară, nouă, fără amprentă, către inculpatul B.Ş.;

- agendă cu coperţi de culoare portocalie ce conţine 36 file şi agendă cu coperţi de culoare neagră ce conţine 79 file, către inculpatul S.S.;

- carte de identitate a autovehiculului X29 şi certificat de înmatriculare pentru auto X29 către inculpatul E.I.;

- carnetele de muncă în original către martorii T.P. şi B.S.C.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-au desfiinţat integral următoarele înscrisuri:

- cupon pensie militară, din luna martie 2007, nr. dosar pensie X30 pe numele P.D.T.,

- cupon pensie militară, din luna februarie 2007, nr. dosar pensie X31 pe numele Ş.D.L.,

- cupon pensie militară, din luna martie 2007, dosar pensie X32 pe numele M.G.,

- decizie pensionare nr. X33 pe numele M.G.,

- adeverinţe venit presupus emise de SC P.M. şi SC S. SRL.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-au anulat integral următoarele convenţii:

- Contractul de credit nr. X34 din 15 februarie 2007 încheiat la data de 15 februarie 2007 între inculpatul R.M. şi I.B.N. Amsterdam Sucursala Bucureşti din Iaşi,

- Contractul de credit nr. X35 din 21 februarie 2007 încheiat de inculpatul R.M. cu Banca Comercială H.T.,

- Contractul de credit nr. X36 din 19 februarie 2007 încheiat de inculpatul R.M. cu B.C. SA - Sucursala Judeţeană Iaşi,

- Contractul de credit nr. X37 din 15 februarie 2007 încheiat de inculpatul A.C. cu B.C. sucursala Iaşi,

- Contract de credit nr. X1 din 14 februarie 2007 încheiat de inculpatul A.C. cu Banca Comercială H.T. SA;

- Contract de credit nr. X10 din 16 februarie 2007 încheiat de inculpatul A.C. cu B.F. IFN SA;

- Contractul de credit nr. X38 din 19 aprilie 2007 încheiat de inculpatul Ţ.N. cu reprezentanţii M.R.B. SA - sucursala Suceava,

- Contractul de credit nr. X2 din 20 aprilie 2007 încheiat de inculpatul Ţ.N. cu reprezentanţii U.T.R. SA - sucursala Suceava,

- Contractul de credit nr. X13 din 26 aprilie 2007 încheiat de inculpatul Ţ.N. cu reprezentanţii B. - sucursala Suceava,

- Contractul de credit nr. X39 din 18 aprilie 2007 încheiat de inculpatul Ţ.N. cu reprezentanţii P.B.R. sucursala Suceava,

- Contractul de credit din 13 aprilie 2007, încheiat de inculpatul N.Ş. cu reprezentanţii B. - sucursala Iaşi,

- Contractul de credit bancar X40 din 26 februarie 2007 încheiat de D.O. cu reprezentanţii B.C. - sucursala Iaşi,

- Contractul de credit din 1 martie 2007, încheiat de inculpatul D.O. cu reprezentanţii B. - sucursala Iaşi,

- Contract de credit nr. X12 din 26 februarie 2007 încheiat de D.O. cu B.F. IFN SA,

- Contractul de credit bancar nr. X8 din 3 aprilie 2007 încheiat între inculpatul M.G. şi reprezentanţii Băncii Comerciale P.B.R. - sucursala Suceava,

- Contractul de credit nr. X14 din 3 aprilie 2007 încheiat între inculpatul M.G. şi C.T. SA,

- Contractul de credit nr. X41 din 13 martie 3007 şi contractul de credit nr. X42 din 13 martie 2007 încheiate între inculpatul Ş.L. şi B.C. SA - sucursala Iaşi,

- Contractul de credit nr. X43 din 13 martie 2007 încheiat între inculpatul Ş.L. cu reprezentanţii B. SA - sucursala Iaşi,

- Contractul de credit pentru persoane fizice nr. X44 din 3 aprilie 2007, încheiat sub identitatea lui P.D.T. de inculpatul M.A. cu B.C. Botoşani,

- Cerere credit formulată în numele Ş.A. către B., pentru suma de 25.000 CHF.

S-a dispus ca sentinţa să fie comunicată din oficiu Biroului de Carte Funciară Suceava şi Botoşani, precum şi Oficiului Registrului Comerţului Iaşi, Suceava, Botoşani.

Pentru a hotărî astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, inculpatul O.T. l-a cunoscut la începutul anului 2007 pe inculpatul E.I., prin intermediul numitului T.N. Întrucât E.I. a afirmat că deţine o firmă de consultanţă bancară, fiind inspector bancar, s-a născut ideea obţinerii unor credite ilicite, pe baza unor acte false. Întrucât inculpatul O.T. era pensionar militar în vederea obţinerii unor credite de valoare substanţială s-a hotărât ca în susţinerea cererilor de creditare să se folosească acte false, respectiv decizii şi cupoane militare. Pentru a putea proceda la contrafacerea înscrisurilor, O.T. a apelat în luna februarie 2007, la martorul M.M. (pensionar militar), de la care a luat un cupon de plată pensii militare şi decizia de pensionare a acestuia, aşa cum reiese din declaraţia martorului dată în cursul urmăririi penale coroborată cu declaraţia inculpatului O.T. Cunoscându-l pe S.S. de mai mult timp, inculpatul O.T. i-a propus acestuia să găsească oamenii pe numele cărora vor fi obţinute creditele bancare, acesta fiind de acord.

În consecinţă, în cadrul discuţiilor purtate între O.T., E.I. şi S.S. s-a decis ca inculpatul O.T. să se ocupe de găsirea unei persoane care să întocmească actele false, S.S. să se ocupe de găsirea oamenilor pe numele cărora să se realizeze actele false şi să se obţină creditele, iar E.I. să se ocupe atât de găsirea oamenilor dispuşi să realizeze credite, cât şi de intermedierea raporturilor cu unităţile bancare.

Instanţa reţine că, în fapt, divizarea atribuţiilor la nivelul grupului nu a fost atât de strictă pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, în condiţiile în care fiecare membru al grupului a întreprins orice acţiune necesară pentru realizarea scopului infracţional. Potrivit planului conceput, persoanele racolate în vederea obţinerii creditelor bancare erau însoţite permanent de membrii grupării atât la depunerea actelor de creditare, cât şi la ridicarea sumelor de bani, iar ulterior erau convinse să părăsească teritoriul ţării, cu destinaţia Italia. Cu ocazia depunerii actelor, în situaţia în care reprezentanţii părţilor vătămate solicitau numere de telefon de contact ale solicitanţilor sau ale altor persoane care puteau furniza relaţii despre solicitanţi, membrii grupului infracţional ofereau propriile numere de telefon, pentru a evita riscul unei discuţii telefonice directe, fără supraveghere între persoanele interpuse şi funcţionarii bancari.

În condiţiile dezvoltării reţelei infracţionale pe raza judeţelor Iaşi şi Suceava, învinuitul M.C., zis "T.A.", a propus inculpaţilor O.T. şi S.S. să acţioneze şi la nivelul judeţului Botoşani. În aceste condiţii, la gruparea infracţională a aderat şi inculpata R.S., care s-a oferit să însoţească oamenii racolaţi la depunerea şi încasarea banilor.

Astfel, iniţial inculpaţii au apelat la cunoscuţi, cu o stare de sănătate precară, lipsiţi de venituri stabile, convingându-i sub diverse forme să participe la acţiunea infracţională, urmând ca aceştia să figureze ca titulari ai creditelor bancare. Este de remarcat că pe fondul statutului social precar, cei mai mulţi dintre inculpaţii contractanţi au fost de acord cu rezoluţia infracţională a inculpaţilor iniţiatori, doar pentru mese şi băutură plătite.

I) Inculpatul R.M. a fost racolat de inculpatul S.S. (ce era însoţit de O.T.) prin intermediul unui cunoscut de al său, martorul M.P., în luna februarie 2007. Inculpatul S.S. i-a cerut inculpatului R.M. să îl însoţească în Iaşi, în scopul de a garanta un împrumut bancar, în schimbul obţinerii sumei de 30.000 RON. Fiind de acord, R.M. s-a deplasat la Iaşi, iar a doua zi a făcut cunoştinţă cu inculpatul E.I. Inculpatului E.I. i-a fost prezentat inculpatul R.M., ca fiind inspector bancar. Inculpatul E.I. l-a învăţat pe R.M. să se prezinte în faţa funcţionarilor bancari ca fiind colonel în rezervă, i-a comunicat că în această "calitate" beneficiază de o pensie de 2.500 RON şi că solicită creditele pentru deschiderea unei microferme şi l-a însoţit la birourile de creditare ale mai multor bănci.

1) La data de 15 februarie 2007, inculpatul R.M., însoţit de inculpatul E.I., s-a prezentat la punctul de lucru al părţii civile I.B.N. Amsterdam Sucursala Bucureşti din Iaşi, solicitând băncii acordarea unui credit de nevoi personale fără ipotecă, prezentând actul de identitate, cupon de pensie din luna ianuarie 2007, Decizia de pensionare nr. X45 din 1 decembrie 2006 emisă de Ministerul de Interne, Serviciul de Pensii, în Dosarul X34 din 15 februarie 2007. În urma analizării documentelor de creditare, inculpatului R.M. i s-a aprobat o linie de creditare de 31.000 RON, facilitatea de credit fiind utilizată integral.

Prin Adresa din 10 mai 2007 emisă de Casa de Pensii a Ministerului de Interne şi Reformei Administrative s-a comunicat că R.M. nu figurează ca fiind persoana în favoarea căreia s-a emis Decizia de pensionare nr. X45. Numărul deciziei de pensionare aparţine acestei instituţii, dar la dosarul respectiv figurează o altă persoană, iar "codul OASP 22 aparţine judeţului Hunedoara, în timp ce dosarul de pensie începe cu cifra 3 care aparţine judeţului Iaşi.

2) La data de 21 februarie 2007 inculpatul R.M. a încheiat Contractul de credit X35 cu Banca Comercială H.T., în valoare de 10.000 euro. Pentru obţinerea creditului, inculpatul s-a folosit de aceleaşi documente false cupon de pensie din luna ianuarie 2007, Decizia de pensionare nr. X45 din 1 decembrie 2006 emisă de Ministerul de Interne, Serviciul de Pensii, în Dosarul X34/15 februarie 2007.

3) La data de 19 februarie 2007 inculpatul R.M. a încheiat Contractul de credit nr. X36 cu B.C. SA - Sucursala Judeţeană Iaşi, prin care i s-a acordat un credit de 10.000 euro. Pentru obţinerea creditelor a folosit decizii de pensionare, cupoane pensii care atestau în mod nereal că are calitatea de pensionar militar.

Instanţa a reţinut că probele administrate în cauză susţin teza conform cărora inculpaţii E.I., S.S., O.T. au acţionat concordant în sensul racolării şi determinării inculpatului R.M. să obţină credite bancare ilicite, prin utilizarea unor documente false.

Audiat fiind, inculpatul R.M. a arătat că într-o seară la domiciliul său a venit martorul M.P., fiind însoţit de trei prieteni. M.P. i-a spus că prietenii săi au nevoie de o persoană cu act de identitate pentru a fi garant la bancă. Întrucât cei trei au insistat, a fost de acord să meargă cu aceştia să fie garant pentru un împrumut bancar. În consecinţă, s-a deplasat la Iaşi împreună cu aceştia, fiind cazat la o vilă, stând acolo cinci zile, timp în care i s-a făcut un cupon de pensionar din armată şi i s-au întocmit şi alte acte, mergând la 5 bănci. Inculpatul a atestat că la toate băncile a fost însoţit de I., care părea că se cunoaşte cu personalul din bancă, indicându-i ce să răspundă la întrebările funcţionarilor bancari. Inculpatul a arătat că actele de creditare au fost depuse la 5 bănci, dar din câte a înţeles s-au obţinut credite doar de la trei. S., T. şi I. i-au explicat că banii nu trebuie returnaţi întrucât sunt un fel de ajutor de la Uniunea Europeană. Inculpatul a precizat că nu şi-a dat seama că face ceva greşit şi a luat credite în cuantum de 30.000 euro, din care a primit doar suma de 80 milioane lei vechi, din care suma de 15.000.000 ROL i-a dat-o lui M.P., întrucât aşa i-au cerut cei trei. Inculpatul a indicat că ulterior cei trei i-au solicitat să-şi lase casa şi să plece în Italia. Inculpatul a indicat că nu s-a prezentat niciodată ca fiind colonel R. în afara băncii, actele necesare creditării fiindu-i înmânate de T. Partea sa de bani a primit-o de la S.S., dar de faţă erau şi ceilalţi inculpaţi O.T., E.I. şi un alt băiat C. Inculpatul a precizat că după ce a semnat contractul, funcţionarul bancar i-a spus că trebuie să plătească o rată lunară.

Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 7 iunie 2009 întocmit de IML Iaşi s-a concluzionat că numitul R.M. prezintă "tulburare halucinatorie delirantă (parafrenie tardivă) cu decompensări depresive severe şi ideaţie suicidală" şi că actualmente R.M. nu prezintă discernământ critic asupra faptelor şi acţiunilor sale, neavând reprezentarea lor şi a consecinţelor ce decurg din acestea. Comisia a precizat că nu se poate pronunţa asupra discernământului critic în perioada pentru care este incriminat.

Raportul de expertiză medico-legală din 7 iunie 2009 emis de IML Iaşi a fost avizat de Comisia de Avizare şi Control al actelor medicale prin Adresa din 28 octombrie 2009, precizând că după modul de comitere a faptelor şi în absenţa unor evidenţe medicale psihiatrice anterioare sau concomitente comiterii faptelor, R.M. ar fi avut, cel mai probabil, discernământul critic prezent.

Martorul M.P. a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul S.S., fiind fin cu un frate de-al său. La un moment dat a venit inculpatul S.S. cu alte două persoane pe care nu le cunoştea şi i-a propus să fie garant în bancă pentru un credit. Martorul a arătat că a comunicat inculpatului că nu are buletin, punându-l însă în legătură cu vecinul său R.M. Acesta din urmă, fiind de acord cu propunerea inculpatului, a plecat împreună cu acesta la Iaşi, reîntorcându-se în comuna Plugari, după două zile. Martorul a arătat că inculpatul R.M. i-a spus că acum este pensionar militar, având gradul de colonel şi scoate bani din bancă, solicitându-i martorului să meargă şi el la Iaşi. În consecinţă, a plecat cu R. la Iaşi, care a scos nişte bani din bancă şi i-a dat fostei sale soţii. Martorul a arătat că nu îi cunoaşte decât pe inculpaţii S.S. şi R.M., iar procesul-verbal de recunoaştere din 3 aprilie 2007 l-a semnat întrucât a fost ameninţat că "va fi băgat la beci", dar nu a făcut plângere împotriva comisarului. În cursul urmăririi penale, martorul a indicat că R.M. i-a spus că a fost dus la mai multe bănci, dar i-a spus să stea liniştit întrucât S., T. şi T.A. au cunoştinţe la bănci, iar numele său a fost şters din baza de date.

Instanţa a înlăturat, ca nesinceră, declaraţia martorului, conform căreia nu îi recunoaşte decât pe inculpaţii S. şi R., în condiţiile în care la urmărirea penală martorul a declarat detaliat despre acţiunile numiţilor "T.A." şi "T.", recunoscându-i pe aceştia în planşele foto prezentate potrivit Procesului-verbal din 3 aprilie 2007.

Prin Procesul-verbal din 3 aprilie 3007, inculpatul R.M. a identificat persoanele care l-au determinat să realizeze creditele bancare ca fiind O.T., S.S. şi E.I.

Toate documentele bancare (cel de-al doilea exemplar al graficelor de rambursare şi al contractelor de creditare încheiate de învinuitul R.M.) au rămas în posesia lui E.I.

Inculpatul E.I., audiat în faţa instanţei, a arătat că pe inculpatul B.Ş. l-a cunoscut prin intermediul fratelui acestuia B.F., între ei dezvoltându-se o relaţie de amiciţie. Pe inculpatul O.T. l-a cunoscut întrucât acesta s-a prezentat la biroul său pentru a afla actele necesare obţinerii unui credit bancar, iar ulterior i-a propus să cumpere o cantitate de scândură, tranzacţie ce a avut loc. În ceea ce priveşte raporturile stabilite cu inculpatul R.M., inculpatul E.I. a arătat, în faţa instanţei, că acesta s-a prezentat la biroul său însoţit de fiica sa, pentru a obţine relaţii cu privire la un credit bancar, însă întrucât societatea la care lucra a refuzat acordarea creditului, l-a recomandat personal unor alte colege de la alte bănci. Din aceste motive, când R.M. nu mai achita ratele la creditul obţinut la banca unde lucra colega sa, O., aceasta l-a sunat şi l-a întrebat dacă ştie ceva despre R.M. Întrucât păstrase numărul de telefon al acestuia, l-a sunat şi i-a spus să achite creditul, însă acesta i-a comunicat că nu e treaba lui. Inculpatul a precizat că în acea perioada activa ca broker bancar, iar conform fişei postului oferea consultanţă de specialitate persoanelor care doreau să obţină credite bancare, fără însă a însoţi persoanele la bănci.

Inculpatul S.S. nu a recunoscut acuzele formulate împotriva sa, indicând că nu este adevărat că ar fi avut vreun rol în obţinerea creditelor, creditele şi bunurile fiind luate de J.M. care a dus banii şi bunurile la H.V. şi la mama sa, la apartamentul de la Câmpulung. A indicat inculpatul că ştie aceste aspecte întrucât era prieten cu J.M. Dintre inculpaţii din prezentul dosar, inculpatul a arătat că îl cunoaşte pe O.T. care i-a făcut acte false numitei J.M., care nu mai putea obţine credite, deoarece avea datorii restante la bănci. Inculpatul a atestat că relaţiile dintre el şi inculpatul O.T. se limitau la ieşirea la câte o bere, iar pe inculpatul E.I. nu-l cunoaşte. Inculpatul a recunoscut că a apelat la serviciile lui R.M., prin intermediul martorului M.P., însă exclusiv pentru a-i fi garant la un împrumut bancar. Inculpatul a arătat că întrucât împrumutul a fost prea mare, nu a mai fost acordat.

Instanţa de fond a arătat că poziţia inculpaţilor E.I. şi S.S. este contrazisă de probele administrate în cauză. Rolul inculpatului E.I. nu s-a rezumat doar la recomandarea acestor funcţionari bancari. Astfel, potrivit verificărilor efectuate de I.B.N. Amsterdam - Sucursala Bucureşti, conform extrasului de cont R.M. a avut o încasare de 100 RON de la E.I. Mai mult, din conversaţia telefonică din "în ziua de 2 aprilie 2007, la ora 12:12:38, E.I. (de la postul telefonic X46) este contactat de M.E. (I.B.N.), aflată la postul telefonic nr. X47:

M.E. - Bună ziua!

E.I. - Bună ziua! Spuneţi, vă rog!

M.E. - M.E. sunt, de la I.B.N.

E.I. - Sărut mâna, doamna E!

M.E.- Ce faceţi?

E.I. - Ce să fac, puţină treabă.

M.E. - Eu am nevoie de ajutorul dvs.

E.I. - Ia, spuneţi!

M.E. - Aşa cum bănuiam, protejatul dvs., d-l R.M., are 16 zile întârziere şi nu poate fi găsit la niciun telefon.

E.I. - Trec eu pe la dvs. atunci.

M.E. - Şi vă zic că e de belea, adică, I.B.N.-ul nu se joacă!

E.I. - Ştiu, ştiu, ştiu.

M.E. - Ştiţi, da?

E.I. - Da, da, da, nicio problemă.

M.E. - Vă rog tare mult! Nu ştiu, măcar de-aş putea suna pe un număr de telefon. Mi-a dat telefonul ăla, cât să fac employer şi să poată fi găsit şi acuma toate telefoanele sunt închise.

E.I. - Păi şi eu tot pe ăla îl am. Eu am să mai caut.

M.E. - Nu ştiu, dvs. poate aveţi altă modalitate de a da de el.

E.I. - Sigur că da, sigur că da. Eu mai încerc să mai dau de el şi oricum, am să vă sun, revin eu cu un telefon la dvs.

M.E. - Vă rog tare mult! (...)

Prima instanţă a reţinut că atât martorul M.P., cât şi inculpatul R.M., dar şi inculpatul O.T. îl indică pe S.S. ca având un rol central în racolarea inculpatului R.M. Susţinerile inculpatului S.S., conform cărora i-a cerut doar ajutorul pentru un împrumut bancar este lipsită de suport probator. Astfel inculpatul nu a probat realizarea vreunui demers legal în vederea obţinerii unui credit în nume personal, în care inculpatul R.M. să-i fie garant, apărarea formulată având doar rol disimulator al acţiunilor reale întreprinse.

II) La sfârşitul lunii februarie 2007, prin intermediul martorului C.E., a fost racolat inculpatul A.C. de către inculpatul O.T., în urma vizitei efectuate de acesta în satul Tabăra, com. Bivolari, jud. Iaşi. Martorul C.E. a atestat în cursul urmăririi penale că îl cunoaşte pe O.T., din Penitenciar, fiind colegi de celulă. Ulterior liberării amândurora, O.T. l-a ajutat în legătură cu un proces, motiv pentru care au rămas prieteni. În consecinţă, O.T. l-a vizitat şi crede că, cu prilejul unei astfel de vizite, O.T. l-a cunoscut pe A.C. Inculpatul A.C. a fost pus în legătură cu inculpatul E.I. care l-a învăţat să se prezinte în faţa funcţionarilor bancari, pensia de care beneficiază şi l-a însoţit la entităţile financiare. Astfel,

1) La data de 15 februarie 2007 inculpatul A.C. a încheiat Contractul de credit nr. X3 din 15 februarie 2007 în valoare de 9.644,44 RON cu B.C. sucursala Iaşi, credit acordat pentru cumpărarea de bunuri de uz casnic şi personal. Pe baza acestui credit, inculpatul A.C. a achiziţionat de la SC A.I. SRL următoarele bunuri: telefon mobil N6, telefon S1, telefon S2, sistem Home Cinema H., multifuncţional M., TV plasmă, mixer de bucătărie, un aparat electronic placebo sleeping şi un CD, toate în valoare de 9273,50 RON, potrivit facturii fiscale din 23 februarie 2007. În vederea obţinerii creditului indicat inculpatul a prezentat carte identitate, cupon pensie militară, cuantumul pensiei fiind de 1630 RON pe lună.

2) La data de 14 februarie 2007 inculpatul A.C. a încheiat un contract de credit cu Banca Comercială H.T. SA (în prezent U.T.B.), Contract nr. X1 în valoare de 6800 euro. În vederea obţinerii creditului indicat inculpatul a prezentat carte identitate eliberată de Poliţia Iaşi, declaraţie pe propria răspundere conform căreia banii vor fi utilizaţi pentru procurarea unui tractor, Decizia de pensionare din 1 august 2006 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiar-Contabilă, Secţia Pensii Militare, în Dosarul din 1 august 2006, cupon pensie militară pe luna ianuarie 2007, cuantumul pensiei fiind de 1630 RON pe lună.

3) La data de 16 februarie 2007 inculpatul A.C. a încheiat un contract de credit cu B.F. SA X10 din 16 februarie 2007, în valoare totală de 5635,60 RON. În virtutea acestui contract a achiziţionat de la magazinul D.R. din incinta M.M. Iaşi, o cameră web, un laptop şi un mouse pentru calculator (factura fiscală din 15 februarie 2007). Contractul de finanţare-creditare a fost obţinut în baza aceloraşi documente, anterior menţionate. S-a reţinut că pe anexa nr. 2 la contract, în ceea ce priveşte asigurarea de viaţă, la rubrica "persoană de contact" este menţionat inculpatul E.I., cu numărul de telefon X48, număr folosit de E.I. în cadrul activităţii infracţionale.

Inculpatul A.C. a atestat în cursul urmăririi penale că a fost abordat de o persoană pe nume D.V. care s-a prezentat ca patron la o pensiune din Prundu Bârgăului şi care era în căutare de doi măcelari. Fiind calificat în această meserie inculpatul a arătat că a acceptat propunerea de angajare, fiindu-i solicitat buletinul pentru întocmirea documentelor legale. Inculpatul a arătat că după aproximativ trei zile a fost sunat, fiind chemat să se întâlnească pentru realizarea formelor necesare. La întâlnire a observat că numitul D.O. era însoţit de nişte consăteni de ai săi (E. şi M.), dar nu i s-a explicat de unde se cunosc. În acelaşi context i s-au dat spre semnare mai multe documente, spunându-i-se că acestea sunt pentru cazier, analize şi contracte de muncă, acte pe care le-a semnat fără să le citească. Ulterior s-a întâlnit din nou cu D.O. şi împreună cu o altă persoană au mers la supermarket-ul M. din Iaşi, unde a trebuit încărcată nişte marfă dintr-o maşină în alta. După ce au terminat de descărcat D.O. le-a spus că trebuie să plece la drum spre Prundu Bârgăului, cerându-i să aştepte încă o zi în Fălticeni, pentru ca va fi preluat de o altă persoană şi adus şi el. A doua zi, a venit V. şi l-a luat de la pensiune cu microbuzul. A rămas la ieşirea din Fălticeni, circa 30 minute, până au venit două persoane un bărbat şi o femeie, pe bărbat recunoscându-1 ca fiind D.O. După ce a urcat în maşina, numitul V. i-a spus că au amândoi treabă în Italia, astfel încât la data de 26 februarie 2007 erau în Italia. Inculpatul a arătat că a rămas în Italia 4 luni de zile, nu a făcut niciun credit bancar, nu a achiziţionat vreun bun pe credit. Inculpatul a revenit asupra celor declarate şi a arătat că recunoaşte că a cumpărat pe credit o maşină de spălat şi un televizor LCD din Iaşi, fiind dus de numitul D. şi nu a văzut ce acte au fost prezentate vânzătorilor de la magazin.

Inculpatul a arătat că legătura cu numitul D. i-a făcut-o numitul C.E.

Instanţa a reţinut că inculpatul A.C. nu l-a recunoscut pe inculpatul E.I. ca fiind implicat în acţiunile de obţinere a creditelor, dar că implicarea acestuia în săvârşirea faptelor reiese din coroborarea probatoriilor administrate în prezenta cauză.

Pe de o parte, poziţia inculpatului A.C. s-a explicat prin starea de temere resimţită. Martora P.S., concubina inculpatului A.C., a atestat în cursul urmăririi penale, că după plecarea inculpatului A.C. de acasă a început să primească somaţii de la diverse unităţi bancare pentru neplata unor credite bancare. Deşi a încercat să afle ce s-a întâmplat, nu a reuşit. În luna martie 2007 a primit un telefon de la nişte cetăţeni din Republica Moldova, care i-au spus că A.C. e cu ei în Italia şi i-au atras atenţia că "dacă nu-şi ţine gura în legătură cu creditele bancare îl vor omorî pe concubinul său".

Pe de altă parte, inculpatul E.I. a arătat în faţa instanţei că nu îi cunoaşte pe inculpaţii S.S., A.C. şi D.O. şi nu cunoaşte împrejurările prin care la percheziţia domiciliară efectuată au fost descoperite la domiciliul său acte pe numele D.O., R.M.

Însă, a arătat instanţa, declaraţia inculpatului se contrazice cu însăşi poziţia aceluiaşi inculpat din cursul urmăririi penale în condiţiile în care inculpatul a atestat că l-a cunoscut pe A.C., colonel M.A.P.N., fiindu-i prezentat de O.T. întrucât acesta dorea un credit de nevoi personale, l-a însoţit la F.B., punându-l în legătură cu funcţionara bancară H.V. Întrucât A.C. nu a obţinut creditul solicitat, inculpatul E.I. a arătat că l-a însoţit la H.T. pentru a depune actele pentru acordarea împrumutului.

Mai mult, în cererile de creditare sau anexele contractelor de credit încheiate cu H.T. şi B.F. de către A.C., la rubrica "persoană de contact" figurează E.I., cu numărul de telefon X49. La percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului E.I. a fost găsit un exemplar al contractului de credit încheiat între B.F. SA cu A.C., facturile fiscale şi certificatele de garanţie pentru bunurile cumpărate de A.C., precum şi unele dintre bunurile cumpărate, respectiv telefonul mobil N6 şi TV plasmă, cumpărate de la A.I. cu finanţare de la B.C., probe materiale directe ce îl indică pe inculpatul E.I. ca participant direct la săvârşirea faptelor arătate.

III) Inculpatul Ţ.N. a fost racolat de către inculpatul S.S. din satul Păraie, com. Mălini, jud. Suceava. M.C. şi S.S. i-au propus lui Ţ.N. să contracteze credite la diferite unităţi bancare. Deşi inculpatul Ţ.N. le-a explicat celor doi că nu realizează venituri, acesta a primit asigurări că nu constituie un impediment, deoarece vor avea sprijinul unui inspector bancar din Bucureşti. Acceptând propunerea lui S.S. şi M.C., s-a deplasat cu aceştia în municipiul Suceava, unde, folosind acte false, a încheiat un număr de patru contracte de creditare:

1) La data de 13 martie 2007 inculpatul Ţ.N. a încheiat cu reprezentanţii M.R.B. SA - sucursala Suceava - Contractul de credit nr. X38 din 19 aprilie 2007, obţinând în acest mod suma de 31.400 RON. În vederea obţinerii creditului indicat inculpatul a prezentat actul de identitate emis de către Poliţia Suceava, cupon de pensie din luna martie 2007, Decizia de pensionare din 15 ianuarie 2007 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiar-Contabilă, Secţia Pensii Militare, în Dosarul din 1 noiembrie 2006, factura electricitate pe numele Ţ.G.P., declaraţie pe proprie răspundere privind domiciliul.

2) La aceeaşi dată, de 19 aprilie 2007, inculpatul Ţ.N. a încheiat Contractul de credit nr. X2 cu reprezentanţii U.T.R. SA - sucursala Suceava -, obţinând un credit în cuantum de 8.400 euro. În vederea obţinerii creditului indicat inculpatul a prezentat actul de identitate emis de către Poliţia Suceava, cupon de pensie din luna martie 2007, Decizia de pensionare din 15 ianuarie 2007 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiar-Contabilă, Secţia Pensii Militare, în Dosarul din 1 noiembrie 2006.

3) La data de 26 aprilie 2007 inculpatul Ţ.N. a încheiat Contractul de credit nr. X13 cu reprezentanţii B. - sucursala Suceava, obţinând astfel un credit în sumă 5400 euro. În vederea obţinerii creditului indicat inculpatul a prezentat actul de identitate emis de către Poliţia Suceava, cupon de pensie din luna martie 2007, Decizia de pensionare din 15 ianuarie 2007 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiar-Contabilă, Secţia Pensii Militare, în Dosarul din 1 noiembrie 2006, factura electricitate pe numele Ţ.G.P. În contractul de credit încheiat cu reprezentanţii B. - sucursala Suceava a fost indicată ca persoană de contact B.N., martor ce nu a putut fi audiat în faţa instanţei, ca urmare a imposibilităţii găsirii acestuia de către organele desemnate cu executarea mandatului de aducere.

4) La data de 18 aprilie 2007 învinuitul Ţ.N. a încheiat Contractul de credit nr. X39 cu reprezentanţii P.B.R. sucursala Suceava, obţinând un credit în valoare de 15.750 euro, însă suma de bani nu a mai fost ridicată de acesta. În vederea obţinerii creditului indicat inculpatul a prezentat actul de identitate emis de către Poliţia Suceava, cupon de pensie din luna martie 2007, Decizia de pensionare din 15 ianuarie 2007 emisă de Ministerul Apărării Naţionale -Direcţia Financiar-Contabilă, Secţia Pensii Militare, în Dosarul din 1 noiembrie 2006, factura electricitate pe numele Ţ.G.P.

Potrivit Deciziei de pensionare din 15 ianuarie 2007 prezentată în vederea obţinerii creditelor, inculpatul Ţ.N. beneficia de o pensie militară în cuantum de 1.880 RON lunar. În realitate, inculpatul Ţ.N. are doar 8 clase, fiind agricultor.

Inculpatul Ţ.N., audiat în faţa instanţei, la termenul din 28 aprilie 2009 a arătat, în esenţă, că la un moment dat în comuna sa au venit doi indivizi, M.C., zis "T.A.", şi o altă persoană, zisă "S.". Aceştia căutau muncitori să lucreze în Germania la pădure, iar după o seară de consumat băuturi alcoolice a fost de acord să plece cu ei. Inculpatul a arătat că le-a dat buletinul, iar a doua zi, pe la ora 10:00, s-a întâlnit din nou cu ei şi aceştia i-au prezentat o decizie de pensionare şi i-au spus că el e pensionar militar, dar iau alţii bani în locul lui. Inculpatul a arătat că a fost dus la Burdujeni şi a fost cazat la un hotel, spunându-i-se să meargă să scoată nişte bani de la bancă întrucât cu pensia pe care o avea putea plăti de trei ori pe lună. Inculpatul a arătat că iniţial a refuzat, spunând că întâi să primească pensia, însă cei doi au recurs la ameninţări şi i-au spus că poate dispărea cineva de acasă sau copilul. În aceste împrejurări, după ce S. a discutat în bancă, i s-a spus să meargă să solicite creditul întrucât totul este aranjat. Inculpatul a indicat că el şi-a dat seama că aceştia "sunt nişte hoţi", însă nu zis nimic întrucât totul s-a întâmplat foarte repede. Ulterior luării banilor, a fost dus din nou la hotel unde i s-a dat mâncare şi băutură, fiind din nou ameninţat. Inculpatul Ţ.N. a arătat că în aceleaşi condiţii s-a procedat şi pentru obţinerea creditelor de la U.T.B. şi de la B., la B. spunând funcţionarului bancar că mai are alte credite. Inculpatul a mai atestat că au mai fost la M., pentru achiziţionarea unor bunuri pe credit. Fiind singur, a indicat inculpatul că a încurcat intenţionat datele din formular, scriind ba că este pensionar, ba că nu este, ba că este căsătorit, ba că nu este, însă actele completate au fost preluate şi s-a indicat că bunurile pot fi ridicate luni. Inculpatul a arătat că a plecat cu cei doi de bunăvoie, dar a aflat abia la Suceava că de fapt cei doi urmăreau ca el să obţină credite. Niciodată în Suceava nu a fost lăsat singur, a fost ameninţat permanent, nu avea telefon şi i-a fost frică să spună cuiva din hotel sau restaurant. Inculpatul a indicat că singura persoană pe care o cunoaşte este M.C., zis T.A. şi nu îl cunoaşte pe S.S.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul Ţ.N. a tins prin declaraţia dată în faţa instanţei la denaturarea situaţiei faptice reale, în vedere diminuării răspunderii sale penale. Deşi în faţa instanţei inculpatul a încercat să acrediteze teza constrângerii sale la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală de către ceilalţi doi făptuitori, instanţa a considerat că o astfel de teză nu este susţinută nici probatoriu, nici logic. Astfel inculpatul susţine o imposibilitate obiectivă de a cere un ajutor legal, dar susţine contradictoriu că totuşi, fiind de bună-credinţă, la sediul B., i-a indicat funcţionarului bancar că are mai multe credite, astfel că solicitarea sa nu a mai fost aprobată. Mai mult, în cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că a fost abordat direct de M.C. şi S., care i-au cerut să încheie contracte de credit. Acceptând propunerea lui S.S. şi M.C., s-a deplasat cu aceştia în municipiul Suceava, unde, folosind acte false, a încheiat un număr de patru contracte de creditare: cu M.R.B. SA, U.T.R. (în prezent U.T.B. ), B. - sucursala Suceava şi P.B.R. - sucursala Suceava.

În consecinţă, instanţa a apreciat declaraţia dată în cursul judecăţii ca parţial necorespunzătoare adevărului, actele depuse în sprijinul cererilor de creditare, repetabilitatea conduitei infracţionale într-un interval scurt de timp, vârsta şi pregătirea profesională a inculpatului permiţându-i înţelegerea caracterului ilicit al faptelor săvârşite. În ceea ce priveşte teza defensivă a existenţei unei constrângeri morale exercitate împotriva inculpatului, instanţa a reţinut că lipsesc orice elemente probatorii de natură să susţină o astfel de aserţiune, conform art. 69 C. proc. pen.

Instanţa a arătat că implicarea inculpatului O.T. este dovedită inclusiv prin interceptările telefonice autorizate, din care reiese că acest inculpat a pretins în discuţiile cu reprezentanţii băncii că este Ţ.N., pentru a evita riscul unei deconspirări a planului infracţional. Astfel, în ziua de 19 aprilie 2007, la ora 13:10:06, O.T. ia legătura cu o femeie X, aflată la postul telefonic nr. X50 (F.B.R. SA Suceava)

X - C.E.B., bună ziua!

O.T. - Bună ziua! Spuneţi! Am găsit un apel pierdut pe numărul meu, Ţ. sunt.

X - O secundă! (n.n - Interlocutoarea îl pune pe O.T. în legătură cu A.):

A - Bună ziua!

O.T. - Bună ziua!

A - În legătură cu creditul dvs.

O.T. - Da?

A - Am o rugăminte: cei de la Bucureşti mi-au cerut un cupon pe februarie. Pe decizie vă apare o pensie de 1750 şi pe cupon e 1880. Aveţi un impozit, care vi se reţine. Puteţi să-mi aduceţi un cupon pe februarie?

O.T. - Nu, s-a mărit pensia în luna februarie, s-a mărit.

A - Păi, nu, că aici zice că, având în vedere prevederile legii cutare, aşa, începând, cu data de 1 ianuarie 2007, din pensia dvs. vi se ia impozitul ăla. Mai aveţi o altă decizie în afară de decizia, asta de mărirea pensiei?

O.T. - Nu, asta este singura. În luna februarie s-a mărit pensia, conform Ordonanţei statului, ca la toată lumea.

A - Da, dar din ceea ce rezultă din decizia asta, pe care o aveţi dvs., vă spune că vă opreşte un impozit, impozit care nu este trecut pe cuponul dvs. şi cei de la Bucureşti mi-au cerut un cupon pe luna februarie.

O.T. - Domnişoară, 130 este impozitul (...)"

IV) Inculpatul N.Ş. a fost racolat în timp ce se afla în parcul din faţa teatrului naţional din Iaşi de către inculpatul E.I. ca urmare a faptului că inculpatul avea în mână o carte de muncă. Inculpatul E.I. i-a oferit inculpatului băuturi alcoolice şi i-a explicat că poate câştiga sume mari de bani într-un timp relativ scurt, sens în care i-a cerut cartea de muncă şi cartea de identitate. Tentat fiind de perspectiva oferită de E.I., învinuitul N.Ş. i-a predat lui E.I. documentele solicitate. E.I. a predat inculpatului B.Ş. cartea de muncă a lui N.Ş. şi i-a solicitat acestuia să întocmească, în fals, actele necesare obţinerii unui credit bancar. Inculpatul B.Ş. a întocmit pe numele inculpatului N.Ş. adeverinţă de salariat falsă aparent emisă de SC S. SRL, a modificat menţiunile carnetului de muncă, acte ce au fost predate inculpatului E.I. Acesta din urmă l-a coordonat pe inculpatul N.Ş. în vederea obţinerii creditelor bancare. Astfel:

1) La data de 4 aprilie 2007 inculpatul N.Ş. a solicitat la R.B., cu cererea din 4 aprilie 2007, un credit în valoare de 13.000 RON. În susţinerea cererii de creditare, inculpatul a depus adeverinţa de salariu eliberată de SC S. SRL din 3 aprilie 2007 prin care se atestau veniturile realizate în lunile decembrie 2006, ianuarie şi februarie 2007, în cuantum de 1260 RON pe lună, precum şi copii certificate pentru conformitate ale carnetului de muncă, prin care se atesta calitatea de angajat a inculpatului la SC S. SRL. Cererea de credit depusă de inculpat nu a fost aprobată.

2) La data de 13 aprilie 2007, N.Ş. a solicitat la B. - sucursala Iaşi un credit pentru nevoi personale în valoare de 15.000 RON. Pentru obţinerea acestuia a depus aceleaşi documente anterior menţionate, iar la data de 16 aprilie 2006 a ridicat în numerar suma de 14.200 RON.

Menţiunile din cartea de muncă ale inculpatului N.Ş. nu sunt conforme cu realitatea.

Inculpatul N.Ş. nu a putut fi audiat în faţa instanţei, acesta sustrăgându-se de la judecată. Conform verificărilor efectuate la ITM Iaşi, inculpatul N.Ş. nu este angajat al SC S. SRL.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că a fost acostat în faţa teatrului naţional din Iaşi de un anume "I." care era împreună cu naşul său "T.". Inculpatul a arătat că cei doi l-au dus la un restaurant unde i-au oferit băuturi alcoolice, spunându-i că poate câştiga uşor sume mari de bani, solicitându-i cartea de identitate şi cartea de muncă. Inculpatul a arătat că a înmânat aceste acte numitului I., despărţindu-se de aceştia, urmând a fi contactat ulterior. După 2 - 3 zile a fost sunat de I. care i-a cerut să se întâlnească în faţa sediului B. vis-a vis de SRI. Ducându-se la întâlnirea programată, I. i-a solicitat să intre în sediul B. şi să ia o cerere de creditare. După ce a luat formularul solicitat, acesta a fost completat în maşină de numitul D.L. Ulterior a depus personal actele pentru obţinerea creditului, iar la solicitarea funcţionarilor bancari de a indica numărul de telefon personal şi cel de la firmă, a indicat numerele de telefon ale lui E.I. După trei zile a fost sunat din nou de E. care l-a anunţat că au intrat banii în cont. În consecinţă, s-a prezentat la bancă, de unde a extras suma de 35.000.000 ROL, partea sa, cuantumul creditului fiind de 140.000.000 ROL, restul banilor revenind lui I. şi L. Actele i-au fost înapoiate, iar la întrebările referitoare la restituirea creditului, I. i-a spus că îl va trimite în Italia şi nu va fi găsit. Inculpatul a arătat că la fel s-a procedat şi în ceea ce priveşte obţinerea unui credit de 140.000.000 ROL de la P.B.R. Deşi s-a încercat obţinerea unui alt credit şi de la Banca "C." nu s-a reuşit, întrucât juristul a sunat la SC S. şi a aflat că în fapt inculpatul nu locuieşte acolo.

Prin Adresa din 11 iulie 2007 Banca Comercială C. a confirmat că N.Ş. a solicitat un credit de nevoi personale pentru suma de 10.000 RON, solicitare respinsă din cauza faptului că firma angajatoare nu a confirmat eliberarea adeverinţei de venit depusă la dosarul de creditare.

Inculpatul E.I. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul N.Ş., care a apelat la serviciile sale de broker bancar. Inculpatul E.I. a atestat că în fapt creditul bancar nu a putut fi obţinut, întrucât N.Ş. nu avea actele necesare. Inculpatul a atestat că doar s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul N.Ş. în faţa sediului B., dar nu a stat de vorbă cu acesta, ci doar l-a salutat. E.I. a atestat că nu l-a convins el pe inculpatul B.Ş. să falsifice anumite înscrisuri, dar este adevărat că în repetate rânduri l-a trimis pe acesta să xerocopieze diverse înscrisuri, întrucât xerox-ul firmei nu mergea.

Instanţa a reţinut că aserţiunea finală a inculpatului denotă poziţia nesinceră adoptată de acesta pe parcursul judecării cauzei. În condiţiile în care inculpatul N.Ş. ar fi apelat la serviciile de broker ale inculpatului E.I., acesta trebuia să cunoască conţinutul documentelor de la momentul întocmirii dosarului de consultanţă. Calitatea inculpatului N.Ş. de angajat al SC S. SRL nu putea modificată în timpul instrumentării dosarului de brokeraj fără cunoştinţa inculpatului E.I. Mai mult, a arătat instanţa, ideea indusă de apărare că inculpatul B.Ş. ar fi acţionat singur în sensul falsificării înscrisurilor referitoare la inculpatul N.Ş. este lipsită de justificare obiectivă şi nesusţinută de probele administrate.

Interceptările convorbirilor telefonice denotă legăturile strânse existente între inculpaţii E.I. şi B.Ş., precum şi rolul determinant avut de inculpatul E.I. în organizarea planului infracţional. Astfel, la data de 19 martie 2007, la ora 17:12:48, E.I. (de la postul telefonic X48) îi trimite lui O.T., aflat la postul telefonic, nr. X51 un mesaj cu următorul conţinut: "CNP: X52, seria X, nr. X53, N.Ş., părinţi Ş. ŞI N., loc naştere oraş Lupeni, jud. Hunedoara, adresa Bld. A. ...".

În ziua de 27 martie 2007, la ora 16:22:58, E.I., de la postul telefonic nr. X54, îl contactează pe B.Ş., aflat la postul telefonic nr. X55, purtând următoarea conversaţie:

"B.Ş. - Alo, da!

E.I. - Alo! Să-ţi pregăteşti curul de mardeală!

B.Ş. - De ce?

E.I. - Păi azi am făcut drumul de - a'mpu... până la Suceava!

B.Ş. - De ce?

E.I. - Ce, ce, ce! Nu mai vorbi, nu mai vorbi aşa cu mine, băi, ţi-am mai spus că ...

B.Ş. - De ce?

E.I. - Păi de ce, păi de ce, că în primul rând n-ai făcut ce trebuie, ai făcut şi de-a'mpu... actele care au fost bune le-ai făcut de-a'mpu..., înţelegi, adică care au fost pentru stanele bune au fost de-a'mpu... că n-am ce să fac cu ele! Că i-ai scris omului căsătorit acolo, în loc de necăsătorit!

B.Ş. - Nu i-am scris eu! Unde-i scris?

E.I. - Cum?

B.Ş. - N-am scris eu, A.A. le-a scris!

E.I. - Da' nu mă, că-i scris la calculator, cum adică, A.A. le-a scris, dacă se vede pe prima pagină din cartea de muncă? A scris A.A. pe prima p...?

B.Ş. - Măi, aia nu s-a modificat nimic! Aia n-am modificat nimic...

E.I. - Ce nu trebuia modificat, mă, că omu-i necăsătorit, de unde să iau eu acuma la om că ... femeie? Dacă tot ţi le-am dat ţie, tu nu te uiţi acolo? El are femeie dar nu vrea să ştie femei-sa ce face el! Băi, Ş., ...

B.Ş. - Dar nu mi-ai spus nimic de partea asta, măi!

E.I. - Da' tu nu te uiţi băi, tu chiar atâta ...

B.Ş. - De unde să ştiu, măi ce vine acolo scris ...

E.I. - Haide, băi, lasă, că ... consum creditul pe degeaba cu tine, că tu niciodată nu ştii.

B.Ş. - Păi, de unde să ştiu, băi, ...

E.I. - Băi, spune-mi şi mie, băi, vreau să scap de voi, nu mai am nevoie de voi, şi cu asta-i basta, băi!

B.Ş. - Băi, ţi-a zis cineva ceva de chestia asta, că trebuie să ...

E.I. - Păi, nu, dar dacă văd că numai faci numai aiurea şi numai în duşmănie îmi faci, numai ca să mă enervezi, eu am f... un rezervor de 60 de litri de motorină dus-întors până la Suceava ca să ce, ca să aflu că d-le, nu pot să îi deie lu' ăla nimic din cauză că-i căsătorit, şi el a zis că-i necăsătorit! Şi a zis d-le., dar umblaţi cu prostii? înţelegi? Şi mă mai uitam şi eu acolo, eram şi eu acolo, lângă el, d-le., eu l-am controlat la Iaşi, na, nu ştiu, am dat-o şi eu în mangleală! Las-o-n morţii mă-sii, şi-n primul rând şi salariul l-ai greşit, băi, şi salariul care l-ai calculat, l-ai greşit! La 21 de milioane iese 1427 bani în mână!

B.Ş. - Şi cât scria acolo, băi?

E.I. - Şi acolo scrie 1504, băi, înţelegi? Ce-i cu tine, ia şi te adună tată, dacă vrei să facem ceva!

B.Ş. - Măi, deci cu aia nu mi-a zis nimeni nimica şi ăla l-am calculat şi ţi-l mai calculez o dată!

E.I. - Bun, hai.

B.Ş. - Pa!"

La percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului B.Ş., au fost găsite adeverinţe de salariat pe numele N.Ş. aparent eliberate în numele SC S. SRL, o ştampilă purtând inscripţia SC S. SRL, certificatul de calificare profesională pe numele N.Ş., notă de lichidare în original pe numele lui N.Ş., opt copii xerox ale primei pagini a cărţii de muncă pe numele N.Ş. purtând impresiunea SC S. SRL şi menţiunea "conform cu originalul", 14 copii ale cărţii de muncă pe numele N.Ş. (doar prima pagină), 2 copii xerox ale paginilor 2 şi 3 ale cărţii de muncă pe numele N.Ş., unele dintre ele purtând ştampilele SC S. SRL şi menţiunea conform cu originalul, adeverinţe de venit aparent emise de SC S. SRL pentru N.Ş. pe formularele aparţinând B.R., B.L.R. şi O.B., zece copii xerox ale paginilor 14 - 15 ale unui carnet de muncă aparţinând lui N.Ş., precum şi 69 copii xerox ale cărţii de muncă pe numele N.Ş.

Percheziţia sistemului informatic, respectiv hard-disk-ul laptopului aparţinând inculpatului B.Ş. a evidenţiat existenţa unui număr de trei fişiere reprezentând scanări ale certificatului de înregistrare a SC S. SRL şi SC A.I.E. SRL şi SC P.M. SRL, fişiere reprezentând carnetul de muncă a inculpatului N.Ş. scanat.

De altfel, a arătat instanţa, implicarea inculpatului E.I. în săvârşirea faptelor rezultă şi din declaraţia martorului D.L. care a arătat în faţa instanţei că pe inculpatul E.I. l-a cunoscut, lucrând la firma acestuia de piese auto, iar ulterior hotărându-se ca împreună să deschidă o firmă de producţie de trandafiri. Pe fondul relaţiei sale cu E.I., acesta l-a sunat la un moment dat şi i-a spus că el este obligat să plece pentru găsirea altoiului pentru plantele pe care urmau să le cultive, însă un client de-al său are nevoie de ajutor întrucât nu cunoaşte oraşul Iaşi. Fiind de acord să ajute respectivul client, a fost îndrumat să se întâlnească cu acesta la un bar situat între Tudor şi Podul de Fier. Martorul a arătat că şi-a dat seama că îl cunoaşte pe respectivul cetăţean, fiind vorba de inculpatul N.Ş. Inculpatul E.I. i-a spus că N.Ş. trebuie dus la bancă întrucât are un dosar de creditare. Recunoscându-l pe N.Ş. ca tatăl fostului său coleg, a început o discuţie cu acesta, inc. N.Ş. spunându-i că patronul firmei, un anume M.T. îl ajută cu obţinerea unui credit.

Instanţa a reţinut că deşi martorul se plasează la locul şi momentul indicat şi de N.Ş. în declaraţia dată, acesta neagă orice implicare în săvârşirea faptelor (scrierea cererii de creditare) şi încearcă totodată să minimalizeze implicarea inculpatului E.I. Totuşi, martorul refuză să-şi amintească conţinutul declaraţiei date la urmărirea penală şi nu poate explica de ce l-a condus pe inculpatul N.Ş. nu numai până la banca, dar l-a şi aşteptat, s-a interesat de soluţia dosarului de credit şi l-a condus pe N.Ş. înapoi. Astfel, martorul a indicat "arăt că l-am condus înapoi la bar pe N.Ş. întrucât nu-l puteam lăsa unde am fost, l-am dus de unde l-am luat", explicaţie pe care instanţa a apreciat-o ca lipsită de logică, în condiţiile în care se afirmă că serviciile sale erau necesare întrucât N.Ş. trebuia să depună actele pentru credit.

În consecinţă, instanţa a apreciat că probele administrate dovedesc pe deplin participarea inculpatului E.I. în inducerea în eroare a unităţii bancare B. Iaşi de inculpatul N.Ş., prin prezentarea unor date nereale referitoare la veniturile obţinute, statutul profesional cu ajutorul actelor falsificate de inculpatul B.Ş., în vederea obţinerii creditului bancar.

V) Inculpatul M.G. îl cunoştea pe inculpatul S.S. de mai multă vreme, inculpatul S.S. fiind căsătorit în localitatea de domiciliu a inculpatului M.G. La începutul lunii februarie 2007, cei doi inculpaţi s-au întâlnit, iar ulterior, inculpatul S.S. s-a deplasat la locuinţa lui M.G., fiind însoţit de J. (fostă T.) M.P. Cei doi i-au promis inculpatului M.G. că îi voi rezolva situaţia materială precară, prin obţinerea unei pensii pe caz de boală, în acest sens fiind necesară o deplasare la Suceava. Ulterior, după ce inculpatul M.G. i-a însoţit în Suceava, inculpatul S.S. i-a solicitat să obţină mai multe credite de la mai multe unităţi bancare de pe raza municipiului Suceava. Inculpatul M.G. a fost de acord cu propunerea realizată, S.S. predându-i acestuia mai multe acte false, prin care atesta calitatea de pensionar militar, obţinerea de venituri din pensie militară în cuantum de 2.580 RON pe lună, decizie de pensionare aparent emisă de MApN pe numele lui M.G., factură de utilităţi. De asemenea, inculpatul S.S. l-a instruit pe M.G. cu privire la comportamentul pe care trebuie să îl aibă în faţa angajaţilor băncilor şi i-a cumpărat mai multe articole de îmbrăcăminte de natură să creeze o imagine potrivită statutului social atribuit în mod fictiv.

1) Astfel, la data de 3 aprilie 2007, inculpatul M.G. a încheiat la Banca Comercială P.B.R. - sucursala Suceava un contract de credit bancar nr. X8 din 3 aprilie 2007 obţinând suma de 45.150 RON. Pentru obţinerea acestuia, inculpatul a depus în copie următoarele înscrisuri: carte identitate, decizia de pensionare presupus eliberată de M.A.P.N. - Secţia Financiar-Contabilă, Dosar pensie X32/2006, cupon pensie militară martie 2007, Dosar pensie X32 ce atestă un venit lunar de 2.580 RON.

2) La aceeaşi dată, inculpatul M.G. a obţinut de la C.T. S.A. suma de 21.818,43 RON cu Contractul de credit X14 din 3 aprilie 2007, în baza aceloraşi documente indicate anterior. În baza contractului de creditare încheiat, inculpatul a achiziţionat de la SC D. SRL, cu factura fiscală din 3 aprilie 3007, mai multe bunuri în sumă totală de 21,818.43 RON.

Inculpatul M.G., audiat în faţa instanţei, la termenul din 31 martie 2009 a arătat că menţine integral declaraţiile date la urmărirea penală. Inculpatul a precizat că îl cunoştea pe inculpatul S.S. deoarece acesta era căsătorit cu o consăteancă de a sa. La un moment dat S.S. l-a întrebat dacă are venituri, dacă este angajat sau primeşte pensie sau ajutor social. Spunându-i inculpatului că nu are niciun venit, acesta i-a promis că îi va face un venit pe caz de boală. Ulterior a venit inculpatul S.S. însoţit de o femeie şi au plecat toţi trei la Suceava pentru a rezolva cu pensia pe caz de boală, S. spunându-i că totul este aranjat. După cazarea la un hotel din Suceava, inculpatul S.S. a venit cu o decizie de pensie, un cupon de pensie pentru grad de colonel, studii la Oradea, toate actele fiind întocmite pe numele M.G. din anul 2006. Inculpatul a precizat că deşi a văzut actele nu l-a întrebat nimic pe S.S. în legătură cu acestea. A doua zi la iniţiativa inculpatului S.S. au mers toţi la D. pentru a cumpăra bunuri pe credit. Inculpatul a precizat că a fost de acord cu iniţiativa celuilalt inculpat, deoarece acesta îl ajutase cu pensia, dar nu a completat niciun formular de creditare, doar semnându-l. Inculpatul a precizat că situaţia s-a repetat a doua zi, când a mers însoţit de inculpatul S.S. la o bancă, iar din creditul acordat de bancă el a primit doar 10 milioane, fiindu-i cumpărat de S.S. şi un sacou, o pereche de pantaloni şi o pereche de pantofi. Toate actele au rămas în posesia inculpatului S.S. Inculpatul a revenit asupra celor declarate şi a arătat că în fapt s-a dus singur la bancă, iar banii i-au fost daţi de o casieriţă şi toţi banii au fost puşi într-un sac. La ieşirea din bancă fost aşteptat de inculpatul S.S. căruia i-a predat toţi banii. Inculpatul a precizat că a avut convingerea că va plăti ratele respective cu pensia ce-i fusese stabilită.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 aprilie 2007 s-a concluzionat că scrisul de pe cererea de credit pe numele M.G. pentru Banca R.B. a fost executată de T.M.P.

Deşi inculpatul M.G. a susţinut teza conform căreia el s-a încrezut în promisiunea inculpatului S.S. referitoare la obţinerea unei pensii pe caz de boală, apărarea inculpatului este nesustenabilă în condiţiile în care inculpatul arată că a văzut actele şi a cunoscut că acestea se referă la o pensie militară. Raportat la nivelul cunoştinţelor generale şi situaţia personală a inculpatului, acesta a înţeles caracterul nereal al actelor "nu l-am întrebat nimic pe S.", acceptând fraudarea intereselor bancare. Instanţa a considerat că speranţa fără temei a inculpatului că va beneficia pe o perioadă lungă de timp de pensia frauduloasă şi va putea acoperi ratele nu este de natură să înlăture caracterul penal al faptelor săvârşite.

Instanţa a reţinut că deşi inculpatul S.S. a susţinut că pe M.G. îl cunoaşte doar ca vecin, implicarea inculpatului S.S. în săvârşirea faptelor menţionate anterior rezultă din declaraţia inculpatului M.G., declaraţia învinuitului H.S.A., acesta atestând că el a fost cel ce i-a transportat cu maşina sa pe inculpatul S.S., M.G. şi T.M.P. la unităţile bancare.

VI) Inculpatul Ş.L. i-a cunoscut la începutul lunii martie 2007 pe inculpaţii O.T., S.S. şi R.S. în centrul oraşului Hârlău. În timp ce aştepta pe o bancă din parc a fost abordat de nişte persoane şi întrebat dacă este interesat să plece la muncă în străinătate. Fiind lipsit de venituri, Ş.L. s-a arătat interesat de oferta primită şi a fost de acord să le predea acestora cartea de identitate şi livretul militar, în vederea întocmirii actelor de plecare în străinătate, plecând la Iaşi împreună cu cei trei. În cele patru zile în care a stat în municipiul Iaşi, inculpatul a fost transportat de către inculpatul S.S., însoţit fiind de inculpata R.S., la mai multe entităţi financiare din Iaşi, unde a solicitat acordarea de credite bancare. Discuţiile cu funcţionarii bancari s-au purtat întotdeauna în prezenţa inculpatei R.S. Inculpatul O.T. l-a asigurat de mai multe ori pe Ş.L. că actele sale pentru plecarea la muncă în străinătate sunt în "lucru" şi că va pleca în afara ţării cât de curând.

Inculpatul Ş.L. a încheiat un număr de patru contracte bancare.

Astfel, inculpatul a încheiat un contract de credit cu B.C. SA - sucursala Iaşi (Contractul nr. X41 din 13 martie 3007), obţinând un credit în valoare de 33.600 RON. În susţinerea cererii de creditare, inculpatul a depus decizia de pensionare presupus eliberată de M.A.P.N. - Secţia Financiar-Contabilă, Dosar pensie X31/2005, cupon pensie militară martie 2007, dosar pensie X31 ce atesta un venit lunar de 2.350 RON.

De asemenea, de la aceeaşi unitate bancară, acelaşi inculpat a obţinut un credit în valoare de 2.600 euro (Contractul nr. X42 din 13 martie 2007).

De la B.F. IFN SA Iaşi inculpatul a obţinut un credit în suma de 8.295,57 RON. În baza contractului de creditare încheiat cu B.F. IFN SA, inculpatul a achiziţionat de la SC S.I. SRL, cu factura fiscală din 14 martie 2007, mai multe bunuri în sumă totală de 7.688,20 RON.

La data de 2 martie 2007, Ş.L. a încheiat cu reprezentanţii B. SA - sucursala Iaşi, obţinând un credit în valoare de 13.450 euro. Contactul de credit a fost încheiat prin folosirea aceloraşi înscrisuri plăsmuite (cupon de pensii militare şi decizie de pensionare).

Din Adresa din 15 iunie 2007 emisă de Ministerul Apărării Naţionale rezultă că numitul Ş.L. nu figurează în evidenţele sale ca pensionar militar.

Inculpatul Ş.L. a atestat în cursul urmăririi penale că a fost abordat în timp ce se afla pe o bancă în Hârlău de doi bărbaţi şi o femeie care întrebau persoanele aflate în parc dacă nu doresc să plece la muncă în Italia. În aceste împrejurări a făcut cunoştinţă cu numiţii T., S. şi R.S. Pentru a pleca în Italia la muncă i s-a solicitat să prezinte cartea de identitate şi livretul militar. A predat celor trei actele solicitate, apoi a fost condus la Iaşi unde a fost cazat la hotelul C. A doua zi dimineaţa S. l-a dus la bazar şi i-au fost cumpăraţi pantofi, cravată, cămaşă şi un costum de haine. După reîntoarcerea la hotel, a plecat împreună cu S. şi R.S. la mai multe bănci din Iaşi. Inculpatul a arătat că S. rămânea în afara băncii, iar R.S. îl însoţea în bancă. Tot respectiva femeie le prezenta funcţionarilor bancari mai multe acte, iar funcţionarii bancari i-au cerut să semneze mai multe documente. Inculpatul a precizat că printre actele prezentate de R.S. a văzut un cupon de pensie militară şi o decizie de pensionare pe numele său. Inculpatul şi-a recunoscut semnătura de pe documentele de creditare prezentate de organele de urmărire penală. Inculpatul a indicat că S. l-a trimis cu un microbuz în Italia şi nu a luat nicio sumă de bani.

Prin Procesul-verbal de recunoaştere din 14 iunie 2007 inculpatul Ş.L. a identificat ca persoanele despre care a făcut vorbire în declaraţia dată pe inculpaţii: S.S., O.T. şi R.S.

Prima instanţă a reţinut că legăturile dintre inculpaţii S.S., O.T., R.S. şi Ş.L. rezultă din interceptările convorbirilor telefonice autorizate. În data de 22 martie 2007, la ora 11:07:32, S.S. ia legătura cu R.S., aflat la postul telefonic nr. X56 (identificat):

S.S. - Săru'mâna

R.S. - Da, bună ziua!

S.S. - Ce faceţi? Gata, aţi intrat înăutru?

R.S. - Acuşi, da, uite, da, acuşi, stai!

S.S. - Dar durează? (n.n - S-a întrerupt convorbirea)

În ziua de 23 martie 2007, la ora 12:58:20, S.S. (de la postul telefonic X57) este contactat de O.T., aflat la postul telefonic nr. X51 (identificat):

S.S. - Da, spune!

O.T. - Ai numărul lui Ş.B.?

S.S. - Dar l-a schimbat. Acum m-a sunat de pe un fix.

O.T. - Dar e acasă la fix?E la confirmare?

S.S. - Da, da, acum m-a sunat, cinci minute şi stă lângă telefon pană la ora patru jumătate.

O.T. - Bravo, aşa! Deci, totul e OK.

S.S. - Da, m-a sunat de pe alt număr.

O.T. - Bun, singura chestie, numai să o atenţionezi pe doamna unde trebuie.

S.S. - Da, stai fără grijă!

O.T. - În caz de ceva, fii atent: ori vii până în Târgu, înţelegi, cu tot cu ea sau ea se duce la Botoşani? Ea dacă pleacă la Botoşani, îl iei pe L.

S.S. - Eu îl iau pe L. şi am plecat, ştiu eu ce am de făcut.

O.T. - Geanta e la mine în maşină.

S.S. - Am înţeles, domnule. Eu vin cu L., până diseară ajung, da.

O.T. - Aşa. Uşor, uşor, pac, pac, dă-l de partea noastră, "ăla e plecat înainte, e la autobuz, la cutare, la aşa, la aşa, stai liniştit, cutare". Vezi ce faci, să faci ceva ca lumea!

S.S. - Da, domnule, pa!

VII) Inculpatul C.E. a fost racolat în data de 2 aprilie 2007 de către M.C. poreclit "T.A.", în timp ce consuma băuturi alcoolice într-un bar din oraşul Hârlău. M.C. l-a dus pe inculpatul C.E. la Botoşani unde i-a făcut fotografii tip buletin şi i-a cumpărat haine, cazându-l la hotelul T. T.A. i-a dat inculpatului C.E. o carte de identitate pe numele lui Ş.A., dar având aplicată fotografia realizată anterior cu C.E. şi i-a cerut ca până a doua zi să înveţe datele de stare civilă trecute pe cartea de identitate, precum şi date privind localitatea în care şi-a satisfăcut stagiul militar, perioada de timp în care ar fi fost militar activ, gradul cu care s-a pensionat şi respectiv data la care a avut loc pensionarea din cadrul forţelor armate. A doua zi, M.C. i-a făcut cunoştinţă lui C.E. cu inculpata R.S., aceasta având rolul să îl însoţească pe C.E. la unităţile bancare din municipiul Botoşani şi să discute cu funcţionarii acestora.

În data de 3 aprilie 2007, C.E. însoţit de R.S. a depus o cerere de creditare la B. Botoşani, solicitând un credit în valoare de 25.000 franci elveţieni. În susţinerea cererii de creditare, inculpatul a depus cartea de identitate falsă pe numele lui Ş.A. şi CNP: X58, un cupon de pensie militară fals, întocmit tot pe numele lui Ş.A., prin care se atesta un venit de 2.240 RON, factura fiscală emisă de E.M. SA pe numele lui Ş.A. şi un înscris falsificat reprezentând decizia MApN Secţia Pensii Militare prin care se arăta în mod nereal că Ş.A. a fost pensionat în cadrul MApN cu gradul de adjutant.

În data de 4 aprilie 2007 C.E. şi inculpata R.S. s-au deplasat la B. Botoşani pentru a semna contractul de creditare, însă au fost reţinuţi de organele de poliţiei din cadrul D.P.J. Botoşani.

Inculpatul C.E. a arătat că a fost racolat de o maşină din Hârlău, fiind beat şi băgat într-o maşină cu forţa. A arătat inculpatul că s-a trezit în Botoşani îmbrăcat într-un costum cu cămaşă albă şi cravată, iar apoi a fost dus la hotelul T., unde a stat închis toata ziua şi unde a fost servit cu băutură. A doua zi a venit T.A. şi s-au dus spre seară într-un parc unde s-au întâlnit cu T. şi R.S. A doua zi R.S. a mers cu el la B.T. "unde a semnat nişte pătrăţele", apoi au mers la o altă banca. A arătat inculpatul că a înţeles că se completau declaraţii de împrumut. Inculpatul a indicat că la bancă s-a prezentat ca fiind Ş.A. Inculpatul a pretins că atunci când s-a trezit îmbrăcat în costum şi cămaşă, a căutat în buzunar şi a dat peste acest buletin care avea poza sa, dar numele era Ş.A., dar nu poate preciza de ce s-a prezentat la ofiţerii bancari ca fiind Ş.A. Inculpatul a precizat că nu este adevărat că el ar fi abordat-o pe R.S., ci Traian i-a spus că trebuie să meargă cu R.S. la bănci. Inculpatul a indicat că a fost păzit permanent, iar actele de la bancă erau deja completate, el fiind pus doar să semneze şi nu a dobândit nicio sumă de bani din credite.

Din declaraţia inculpatului rezultă că acesta a avut reprezentarea caracterului ilicit al faptelor săvârşite în condiţiile în care inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă, a memorat şi a folosit noile date de identificare, neputând prezenta o apărare credibilă a comportamentului său. Teza defensivă a constrângerii sale fizice sau psihice nu se susţine probatoriu, faţă de datele faptice reale: inculpatul a fost cazat la hotel, dus la masă şi a avut contacte cu personalul bancar, putând solicita oricând ajutor calificat.

Din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul C.E. suferă de "tulburare organică cronică cerebrală de etiologie mixtă cu evoluţie deteriorativă psihocognitivă progredientă", încuviinţându-se acestuia în apărare efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiectiv stabilirea discernământului inculpatului în săvârşirea faptelor de care este acuzat.

Prin Raportul de expertiză medico-legala psihiatrică din 19 mai 2009 întocmit de IML Iaşi s-a concluzionat că inculpatul C.E. prezintă diagnosticul de "tulburare organică cronică cerebrală de etiologie toxică şi somato-preinvolutivă cu decompensări depresive; la datele comiterii faptelor (perioadele 16 - 21 februarie 2007 şi 3 - 4 aprilie 2007 sus-numitul a prezentat discernământ critic asupra faptelor şi acţiunilor sale, având reprezentarea lor şi a consecinţelor ce decurg din acestea.

Ş.A. a arătat, în cursul urmăririi penale, că a venit la el acasă o maşină cu 3 cetăţeni, dintre care pe unui îl cunoştea. Acesta l-a întrebat dacă doreşte să lucreze cu 300.000 ROL ziua de lucru. Fiind de acord cu propunerea făcută i-a predat acestuia cartea de identitate. Ulterior oferta de lucru nu a mai fost concretizată şi nici cartea de identitate returnată. Martorul Ş.A. l-a recunoscut pe inculpatul S.S. după fotografii. Ş.A. era posesorul buletinului de identitate cu seria X59 nr. X60, cu CNP: X58, însă nu era posesorul unei cărţi de identitate (CI) cu datele menţionate.

VIII) Inculpatul M.A. a fost racolat de către M.C. M.C. l-a dus pe inculpatul C.E. la Botoşani unde i-a făcut fotografii tip buletin şi i-a cumpărat haine. "T.A." i-a dat inculpatului o carte de identitate pe numele lui P.T., dar având aplicată fotografia realizată anterior cu M.A. şi i-a cerut ca până a doua zi să înveţe datele de stare civilă trecute pe cartea de identitate. Tot de la M.C. învinuitul a primit un cupon mandat pensii militare, înscris fals aparent emis pe numele lui P.T. şi atestând obţinerea unor venituri în cuantum de 2.450 RON, precum şi un înscris fals, aparent fiind emis de MApN Secţia Pensii Militare reprezentând în mod nereal decizia de pensionare cu gradul de colonel a numitului P.T. Inculpatul M.A. a fost condus la unităţile bancare de inculpata R.S.

1) La data de 4 aprilie 2007 inculpatul M.A. a solicitat, sub identitatea lui P.D.T., prin cererea de credit nr. 2 acordarea unui credit în cuantum de 15.000 euro de la B. Botoşani, Agenţia P. În vederea obţinerii creditului indicat inculpatul a prezentat carte identitate, cupon pensie militară, nr. dosar pensie X30 din luna martie 2007 pe numele P.D.T., cuantumul pensiei fiind de 2.450 RON pe lună, Decizia de pensionare din 1 februarie 2006 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiar-Contabilă, Secţia Pensii Militare, în Dosarul X30/2006, factura fiscală emisă de E.M. SA; creditul nu a fost acordat.

2) La data de 3 aprilie 2007 inculpatul M.A. a încheiat Contractul de credit pentru persoane fizice nr. X44 din 3 aprilie 2007, sub identitatea lui P.T., cu B.C. Botoşani, Agenţia P., pentru suma de 10.000 euro. În vederea obţinerii creditului indicat inculpatul a prezentat în copie carte identitate, cupon pensie militară, nr. dosar pensie X30, din luna martie 2007 pe numele P.D.T., cuantumul pensiei fiind de 2.450 RON pe lună.

Inculpatul M.A. audiat în faţa instanţei la termenul din 2 martie 2010 a arătat că menţine integral declaraţiile date la urmărire penală şi a precizat că a săvârşit faptele dintr-o naivitate. Inculpatul a arătat că a fost abordat de un bărbat care i-a promis că îl va angaja ca muncitor la o firmă de termopane, fiind trimis la Botoşani. Acolo a fost dus de un alt bărbat la o bancă pentru a scoate nişte bani şi nu-şi aminteşte exact, dar parcă actul de identitate nu era pe numele său. Inculpatul a subliniat că el doar a depus nişte acte în bancă, dar nu a luat niciun ban, dându-şi seama că lucrurile nu sunt în ordine.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a indicat că a fost racolat de un cunoscut de al său "T.A.", identificat în planşele foto ca fiind M.C. Acesta i-a spus că are o afacere din care vor câştiga amândoi bani. Fiind de acord cu acesta, s-au deplasat la Suceava, cazându-se la un hotel. În aceste împrejurări a cunoscut o femeie pe nume S., recunoscută în planşele foto indicate de organele de urmărire penală ca fiind R.S. A doua zi dimineaţa au plecat la Botoşani. Inculpatul a indicat că a fost dus la un fotograf, iar a doua zi i s-a prezentat o carte de identitate ce avea fotografia sa, dar datele de identificare erau ale unei alte persoane, cerându-i-se să memoreze respectivele date. Inculpatul a arătat că i s-a cerut să se ducă la diverse bănci pentru a obţine credite, promiţându-i-se obţinerea unor sume de bani. Odată cu buletinul inculpatul a arătat că i-a mai fost înmânată o decizie de pensionare şi un cupon pensie. Inculpatul a arătat că a mers la un număr de 3 bănci, la două dintre acestea fiind însoţit de R.S., care a fost prezentată funcţionarilor bancari ca o cunoştinţă de a sa. A doua zi, dându-şi seama că ceea ce a făcut nu este legal a plecat acasă la Fălticeni.

Prin Procesul-verbal de recunoaştere din 14 iunie 2007 inculpatul M.A. a identificat pe: S.S., M.C. şi R.S.

Martorul P.T. a indicat că a pierdut cartea de identitate în luna martie 2007.

Din declaraţia inculpatului M.A. rezultă că acesta recunoaşte fapta, punând comportamentul său pe seama unei "naivităţi" inexplicabile.

Inculpata R.S. nu a recunoscut săvârşirea faptelor imputate în legătură cu inculpaţii Ş.L., C.E. şi M.A.

Inculpata R.S. a arătat în faţa instanţei că iniţial l-a cunoscut pe M.C., prin intermediul fiului său. M.C. i-a solicitat să se deplaseze la Iaşi, întrucât dorea să deschidă o afacere cu O.T., care i-a fost prezentat ca om respectabil, lucrând anterior în armată. În aceste condiţii a fost de acord să participe la deschiderea unei societăţi, iar inculpaţii O.T., S.S. şi M.C. i-au explicat că banii necesari pentru deschiderea societăţii vor fi obţinuţi prin credite bancare. În aceste condiţii a fost desemnată să-l însoţească pe Ş.L. în vederea obţinerii unui credit bancar. Inculpata a precizat că l-a însoţit pe inculpatul Ş.L. la patru unităţi bancare, dar nu s-a prezentat niciodată ca fiind vreo rudă a acestuia şi nu a cunoscut niciodată caracterul real sau nereal al actelor prezentate. Inculpata a precizat că l-a mai însoţit pe inculpatul Ş.L. la cumpărarea unor bunuri pe credit, dar nu a obţinut nicio sumă de bani sau vreun bun din cele dobândite de Ş.L.

Inculpata a indicat că în afară de inculpatul Ş.L. a mai însoţit la diverse unităţi bancare pe inculpaţii C.E. şi M.A., care au fost cazaţi pentru o scurtă perioadă de timp la domiciliul său, de M.C. Acesta din urmă a fost cel ce i-a spus să-i însoţească pe cei doi la bancă pentru obţinerea unor credite bancare, indicându-i totodată faptul că ambii au lucrat în armată. Inculpata a indicat că într-adevăr a avut asupra sa acte în copie, în ceea ce priveşte pe inculpaţii C.E. şi M.A., acte întocmite în fapt pe numele Ş.A. şi P.T., dar nu poate să-şi explice de ce se regăseau aceste acte în agenda descoperită la percheziţie, bănuind că actele i-au fost încredinţate de inculpaţi pentru păstrare. Inculpata a precizat că pe inculpaţii E.I. şi B.Ş. i-a văzut prima oară la arestare, necunoscându-i anterior. Inculpata a precizat că nu cunoaşte destinaţia banilor, ea văzându-l o sigură dată pe inculpatul Ş.L. predând o sumă de bani inculpatului S.S.

Prima instanţă a reţinut că atestările inculpatei sunt contrazise de probele administrate în cauză şi în consecinţă, conform art. 69 C. proc. pen., acestea nu pot fi reţinute. De altfel, a arătat instanţa, inculpata nu poate prezenta justificări pertinente în legătură cu cazarea inculpaţilor, însoţirea acestora la unităţile bancare, păstrarea datelor de identificare în agendă. Declaraţiile funcţionarilor bancari relevă rolul atribuit inculpatei în cadrul grupării, în sensul de a însoţi făptuitorii în sediile unităţilor bancare şi de a împiedica deconspirarea de către aceştia a planului infracţional.

Astfel, martora C.F.L., ofiţer de credite la B.R., sucursala Botoşani, a atestat în faţa instanţei că P.T. a depus documentaţia pentru acordarea unui împrumut de 50 mii RON, însă banca nu a fost prejudiciată întrucât creditul nu a fost acordat. Ulterior, de la organele de poliţie s-a aflat că actele depuse erau false. Domnul care a depus documentele era însoţit de o persoană care s-a prezentat ca fiind sora sa, dar din cauza lungii perioade de timp, nu poate preciza dacă persoana care s-a prezentat ca sora domnului respectiv este inculpata R.S.

Martora A.S., ofiţer de credite la B., sucursala Botoşani, a atestat în faţa instanţei că din câte îşi aminteşte, având în vedere numărul mare de persoane pe care îl vede zilnic, a venit un domn însoţit de o doamnă care s-a prezentat ca fiind o rudă cu solicitantul. Femeia i-a spus că respectivul domn lucrase în armată, la tancuri, motiv pentru care nu aude bine şi va vorbi ea în locul clientului. În consecinţă, solicitantul nu a vorbit, la toate întrebările răspunzând doamna respectivă. Martora a atestat că nu îşi aminteşte cine a completat documentele, dar au fost semnate de solicitant. Creditul nu a mai fost acordat, întrucât a intrat poliţia pe fir.

Martora A.M., ofiţer de credite la B., sucursala Botoşani, a atestat în faţa instanţei că din câte îşi aminteşte, a venit un domn însoţit de o doamnă care a spus că l-a ajutat să vină la bancă. Martora atestat că a vorbit în principal cu respectivul domn, el fiind clientul şi nu poate preciza dacă femeia care îl însoţea era inculpata R.S., întrucât doamna respectivă era îmbrăcata mai ponosit. Contractul de credit nu a fost semnat, respectivul domn având în jur de 54 - 57 de ani, purta ochelari şi avea părul grizonat.

Instanţa de fond a considerat că, în condiţiile în care însăşi inculpata recunoaşte că a însoţit pe inculpaţii C.E. şi M.A. la unităţile bancare, declaraţiile martorilor susţin teza acuzării conform căreia inculpata R.S., prezentându-se drept ruda titularilor cererilor de credit, a fost cea care a realizat toate discuţiile cu funcţionarii bancari.

Mai mult, la percheziţia efectuată asupra inculpatei R.S. au fost găsite cupoane false de pensii militare pe numele Ş.A. şi cartea de identitate falsă pe numele acestuia, o copie a cărţii de identitate false pe numele lui P.T. şi o copie a unui cupon de pensii pe numele acestuia din urmă.

Prin Adresa din 13 iulie 2007, Ministerul Internelor şi Reformelor Administrative - Casa de Pensii a comunicat că numitul O.T. este pensionar militar cu pensie de invaliditate gradul II, însă celelalte persoane N.Ş., Ş.L., R.M., D.O. nu figurează ca pensionari M.I.R.A.

Prin Adresa din 1 iunie 2007 Ministerul Apărării Naţionale a comunicat că A.C., C.E., D.O., M.G., N.Ş., R.M., Ş.L., Ţ.N. nu se află în evidenţa Direcţiei financiar-contabile - Serviciul pensii militare şi drepturi sociale.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul O.T. l-a prezentat pe D.O. inculpatului E.I. Procesele-verbale de supraveghere operativă din datele de 27, 28 februarie 2007 evidenţiază că D.O. s-a întâlnit în mai multe rânduri cu inculpatul E.I., atât singur, cât şi însoţit fiind de inculpatul O.T. Învinuitul D.O. a locuit la hotelul "C.B." din Iaşi, în camera 9 (deşi are domiciliul în Iaşi), în timp ce inculpatul O.T. a ocupat în această perioadă camera nr. 11 a aceleiaşi unităţi hoteliere. Inculpatul E.I. l-a supravegheat şi instruit pe învinuitul D.O. în vederea obţinerii creditelor bancare.

S-a arătat că din actele de urmărire penală reiese că D.O. a contractat un număr de patru credite bancare: la B.C. Iaşi (Contractul de credit nr. X40 din 26 februarie 2007 pentru suma de 10.000 euro), la B.F. (Contractul nr. X12 pentru valoarea de 7.769,60 RON, contract în virtutea căruia învinuitul achiziţionează mai multe bunuri mobile), H.T. Bank (Contractul de credit cu Banca Comercială H.T. SA, achiziţionează de la M. SRL Iaşi bunuri electronice în valoare de 8.489,21 RON), B. SA Iaşi (Contractul de credit din 2 martie 2007 cu reprezentanţii B. SA Sucursala Iaşi) şi a încercat obţinerea unui credit bancar de la R.B., pentru suma de 35.000 RON, însă cererea i-a fost respinsă. În susţinerea cererii de creditare, inculpatul a depus un cupon mandat plată pensie militară atestând un venit lunar de 2.190 RON, purtând printre altele menţiunea "pensii militare, nr. dosar pensii MApN nr. X61".

Unele dintre bunurile achiziţionate de D.O. au fost găsite cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului E.I. în data de 28 aprilie 2007, în baza Autorizaţiei din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Iaşi. Astfel, conform procesului-verbal de percheziţie, au fost găsite: radio cd auto MP3 împreună cu talon de instalare gratuită pe numele D.O., robot de bucătărie, un laptop, un telefon GSM împreună cu certificat de garanţie pe numele lui D.O., telefon marca N7, ambalajul sistemului de navigaţie M., cameră foto digitală, sistem Home Cinema împreună cu certificatul de garanţie pe numele lui D.O.

Din procesele-verbale de supraveghere operativă rezultă că E.I., D.O. şi O.T. erau în strânsă legătură, acţionând convergent, cu puncte de legătură şi trasee prestabilite.

"În ziua de 5 aprilie 2007, la ora 11:49:26, E.I. (de la postul telefonic X48 ) este contactat de O., aflată la postul telefonic nr. X62 (Banca Comercială H.T. SA):

O. - Ce faci? O. sunt.

E.I. - Salut, O.!

O. - Te sun în legătură cu clientul ăla, care mi l-ai dat tu.

E.I. - Da.

O. - Domnul nu şi-a plătit rata.

E.I. - Aşa?

O. - Deloc şi vezi că, dacă nu vine să-şi plătească ... pentru că eu nu am cum ... Telefonul ăla nu ştiu ce-i cu el, ori mi-a dat număr fals ori aşa, cupon nu a mai adus.

E.I. - Da?

O. - Înţelegi? Să vină să-şi plătească rata, că tu ştii cum să dai de el, eu nu ştiu să dau de el.

E.I. - Dar eu de unde să ştiu, că el m-a contactat pe mine la telefon de la o din asta, cum i-am dat eu, cum se cheamă, carte de vizită.

O. - Tu ai zis ... cu fata lui pe nu ştiu ce ... na!

E.I. - Da, da, da.

O. - Aşa.

E.I. - Mă duc eu până în Copou să o caut pe ...

O. - Păi, du-te şi o caută şi spune-i să vină, ca să nu vină poliţia după el.

E.I. - Îhî, da.

O. - Că sunt mai multe probleme la mijloc, înţelegi? Şi îmi creează şi mie probleme mari de tot! Zi-i să binevoiască să vină cu cuponul şi să-şi plătească rata.

E.I. - Da, mă, sigur că da.

O. - Da?

E.I. - Sigur, sigur.

O. - Bine, eu am încredere în tine, să vedem..

E.I. - Da, măi, da, eu mă duc. Acuma depinde de el. El dacă nu vrea, eu ce ... Adică, dacă nu vrea, dacă nu vine, eu ce-s vinovat? Eu mă duc să-i zic la fiică-sa aceea, îi zic "măi, du-te şi vezi cu taică-tău, înţelegi? Plăteşte-i ratele, fă ce vrei", că doar când a venit, a venit şi i-a luat banii direct de la bancă, nu? Au venit împreună.

(...)

O. - E gravă, pentru că e clientul meu şi sunt probleme mari.

E.I. - Dar ce probleme sunt? Zi-mi şi mie, ca să ştiu şi eu!

O. - Ei, e într-o bază de date, e ... Trebuie să-mi aducă cuponul, ca să dovedească că nu l-a falsificat, înţelegi?

E.I. - Da, da, da.

O. - Altfel, trebuie să se ducă poliţia după el. Să vină el de bunăvoie să-şi plătească rata şi să aducă cuponul, ca să fie toate bune şi frumoase.

E.I. - Da, O. Eu mă duc şi-i zic, eu mai mult de-atâta n-am ce să fac, crede-mă pe cuvânt, că doar nu poţi să îi trag ...

O. - Eu nu trag de el, tu mi l-ai adus.

E.I. - Eu ţi l-am adus?? Eu am venit cu el la bancă, na, doar eu nu ştiam că tu lucrezi acolo, putea să fie oricine.

O. - Bine, na!

E.I. - Eu am venit cu el acolo, că aşa a fost să fie.

O. - Eu ţi-am zis de la început că, dacă e o problemă, eu pe tine te sun, că pe el văd că ... Şi să-mi dea un număr valabil, că a lăsat numărul lui fiică-sa.

E.I. - Măi, stai aşa, că eu am un număr aici în telefon, să ţi-l dau pe ăla, care îl am eu. Ia, vezi, ăsta: X63 (Prepaid).

O. - X63?

E.I. - Da, pe ăsta îl am, altul n-am."

Prin intermediul lui D.L., inculpatul E.I. a fost pus în legătură cu martorii B.S. şi T.P. Inculpatul E.I. le-a indicat acestora că pentru obţinerea unor credite bancare este necesar ca aceştia să prezinte cărţi de muncă, prin care să facă dovada calităţii de angajat. În consecinţă, B.S. şi T.P. s-au prezentat la Oficiul Forţelor de Muncă din Câmpulung Moldovenesc şi au primit repartiţie la societatea SC P.M. SRL. Inculpaţii au semnat contractele de muncă, iar imediat după înregistrarea acestora la ITM, au solicitat cărţile de muncă în original, sub pretextul efectuării unor copii. Documentele personale au fost predate ulterior către inculpatul E.I., iar acesta la rândul său, le-a înmânat inculpatului B.Ş., pentru a fi falsificate. Din Adresa ITM Suceava din 28 mai 2007 rezultă că martorii B.S. şi T.P. figurează ca angajaţi ai SC P.M. SRL, Câmpulung Moldovenesc, fiecare cu un venit de 390.000 ROL. Inculpatul B.Ş. a plăsmuit copii după cărţile de muncă, precum şi după contractele individuale de muncă ale numiţilor B.S.C. şi T.P., menţionând că cei doi au fost angajaţi la SC P.M. SRL din anul 2006, a plăsmuit contractul individual de muncă al celor doi cu SC P.M. SRL, menţionând în cărţile de muncă data angajării 1 octombrie 2003 pentru a crea aparenţa de vechime în muncă, înscrisurile astfel realizate au fost "certificate" ca fiind conforme cu originalul de către învinuita N.A., fiind aplicată în acest sens şi ştampila SC P.M. SRL.

În ziua de 26 martie 2007, la ora 10:29:40, E.I. ia legătura cu B.Ş., aflat la postul telefonic nr. X55 (Prepaid):

"E.I. - Alo, alo!

B.Ş. - Alo!

E.I. - Măi, mă interesează B.!

Ş. - Poftim?

E.I. - B. mă interesează!

B.Ş. - Păi hai la mine!

E.I. - Îi bun, hai! Hai că vin acuma, bun, pa, pa!

B.Ş. - Pa, pa!

Pe hard-disk-ul sistemului informatic ridicat de la inculpatul B.Ş. au fost descoperite fişiere reprezentând certificat de înregistrare SC P.M. SRL, carnetul de muncă al martorului T.P., contracte individuale de muncă ale martorului B.S.C. şi ale martorului T.P., iar la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului B.Ş. au fost găsite adeverinţe de venit pe numele B.S.C. completate pe formulare B., U., B.C., O.B., B.R., B.T, R.B., copii ale paginilor 12 şi 13 din carnetul de muncă aparţinând martorului B.S.C., unele dintre ele purtând menţiunea "conform cu originalul", copii ale contractului de muncă încheiat între SC P.M. SRL şi martorul B.S.C., o ştampilă cu inscripţia SC P.M. SRL, mai multe copii ale unor carnete de muncă aparţinând martorilor B.S.C. şi T.P., precum şi cărţile de muncă în original ale celor doi martori.

Raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 12 iulie 2007 a concluzionat că scrisul de pe toate adeverinţele de venit întocmite pe numele martorilor B.S.C. şi T.P., scrisul cu care au fost completate paginile 8 şi 9 ale carnetului de muncă pe numele T.P. au fost realizate de N.A.

Actele astfel plăsmuite au fost folosite de cei doi sub directa îndrumare a inculpatului E.I. la B.A. şi B.T. Iaşi, precum şi la P.B., B.A. şi B.T. din municipiul Suceava, însă creditele au fost refuzate întrucât societatea "P.M." nu mai avea alţi angajaţi cu salarii aşa de mari.

Martorul T.P. a susţinut în esenţă că având nevoie de un credit bancar, o persoană cunoscută din Dorna, L., l-a pus pe el şi pe B.S. în legătură cu E.I. Martorul a precizat că repartiţia de angajare a primit-o cu B.S. la firma P.M. unde au semnat contractele de muncă, contracte ce au fost înregistrate la ITM. Întrucât cărţile de muncă erau necesare la acordarea creditului, acestea au fost solicitate de la ITM la 2 - 3 zile după angajare. Martorul nu a putut preciza nici funcţia în care a fost angajat, nici persoana cu care a semnat contractele de muncă, nici salariul, indicând că în fapt nu a lucrat nicio zi la firma menţionată întrucât nu era de lucru. Inculpatul E.I. le-a primit actele pentru obţinerea creditelor, suma maximă dorită fiind de aproximativ 10.000 euro. Martorul a arătat că doar B.S. a depus actele pentru obţinerea unui credit la o banca în Iaşi, însă fiind probleme cu actele s-au deplasat la Suceava, unde s-a mai formulat o cerere de credite, dar nu s-a obţinut niciun ban. Martorul a indicat că el a renunţat la intenţia de a mai obţine un credit.

Martorul B.S.C. a indicat că urmare a unor multiple dificultăţi financiare din anul 2006 şi următorul, s-a prezentat la ITM solicitând angajarea sa, fiind repartizat la firma P.M. Deşi s-a angajat, patronul nu era la firmă, iar personalul angajat i-a comunicat că nu este nimic de lucru. Prin intermediul lui P.L., care era văr primar cu soţia sa, a fost pus în legătură cu E.I. În urma discuţiei cu P.I., s-a deplasat la IT şi a solicitat eliberarea cărţilor de muncă şi ulterior s-a deplasat la Iaşi unde l-a întâlnit pe E.I., căruia i-a lăsat actele: cărţile de muncă, buletinele, spunându-i că are 200 - 300 milioane lei. Ulterior a fost sunat de P.L., să vină la Iaşi, ceea ce a şi făcut. A mers cu inculpatul E.I. la diverse unităţi bancare depunând cereri de creditare. Martorul a precizat că inculpatul E.I. era foarte respectat în unităţile bancare în care au fost, iar el personal s-a gândit că dacă vreuna din unităţile bancare îi aproba creditul, va renunţa la celelalte cereri formulate. Martorul a arătat că ulterior a fost sunat de P.L. care i-a spus că este necesar să meargă la Suceava, întrucât nicio unitate bancară din Iaşi nu a aprobat creditul. Din acest motiv s-a deplasat cu inculpatul E.I. şi la Suceava.

Martorul P.L.C. a arătat că îl cunoaşte pe E.I., pe care l-a cunoscut prin intermediul lui D.L. Întrucât o cunoştinţă de a sa avea nişte probleme financiare, l-a pus în legătură pe acesta, B.S., cu inculpatul E.I. Deşi a participat la o discuţie dintre E.I., B.S. şi prietenul acestuia nu-şi aminteşte în concret conţinutul discuţiei, iar din câte ştie niciunul din cei doi nu a obţinut vreun credit bancar. Martorul a precizat martorul că nu-l cunoaşte pe inculpatul S.S.

Instanţa a reţinut că prin "declaraţiile date martorii au încercat să se exonereze de orice răspundere penală, însă probele materiale referitoare la modificările operate cu privire la data angajării, salariul, relevă fără echivoc existenţa unei înţelegeri subiective între inculpatul E.I. şi martori referitoare la obţinerea unor credite ilicite. Nu s-a reţinut nici aserţiunea inculpatului E.I. conform căreia ar fi acţionat exclusiv în temeiul sarcinilor de serviciu referitoare la contractele de brokeraj bancar, în condiţiile în care probele materiale directe indică faptul că inculpatul nu numai a consiliat martorii, dar le-a preluat actele, le-a modificat şi a însoţit martorii la diverse unităţi bancare în vederea obţinerii unor credite.

În ceea ce priveşte apărările inculpaţilor E.I., S.S., R.S. în cadrul procesului penal, instanţa a considerat că acestea sunt neconvingătoare şi au fost înlăturate.

Astfel, inculpatul O.T., asistat de apărător, a recunoscut în declaraţia dată în faţa procurorului, atât organizarea grupului infracţional, scopul acestuia, precum şi rolurile prestabilite ale membrilor săi. Or, a arătat instanţa, revenirea ulterioară asupra celor declarate conduce la concluzia logică a faptului că doar declaraţia din data de 29 aprilie 2007 corespunde adevărului, declaraţie reţinută de instanţă ca fiind concordantă cu probatoriile administrate.

Martorul H.V., audiat în faţa instanţei, a arătat că deţine o pensiune în comuna Sadova, judeţul Suceava, iar în anul 2007 înainte de Sărbătorile Pascale, a sosit un grup de persoane care sunaseră în prealabil pentru o rezervare. Din acest grup îl cunoştea pe O.T., deoarece fuseseră colegi de serviciu. Restul grupului nu-l cunoştea, fiind format din două doamne şi un domn, rezervarea fiind făcută pentru 2 - 3 zile. Grupul s-a cazat, au trecut sărbătorile, dar acesta nu a plecat imediat, respectivele persoane au stat la pensiune circa 14 zile, însă întrucât comportamentul acestora fu unul foarte gălăgios, i-a rugat să plece în altă parte. După ce aceştia au plecat nu s-a făcut curăţenie în urma lor, însă a început debarasarea unei debarale întrucât se efectuau mai multe lucrări de amenajare. La acel moment în pensiune locuia şi echipa de muncitori care lucrau la amenajări interioare. Pentru a se putea realiza lucrările la debara, s-au scos toate bunurile depozitate şi au fost duse cu maşina la sediul firmei din Pojorâta, la un punct de lucru. Când le-a adus înapoi a arătat martorul că a observat că un obiect-două nu îi aparţineau, fiind vorba de o maşină de scris, o imprimantă şi un laptop. Martorul a indicat că atunci când şi-a dat seama că acestea nu-i aparţin a chemat organele judiciare locale şi le-a predat, la circa 4 - 5 zile după efectuarea percheziţiei. La percheziţii le-a arătat organelor judiciare unde a locuit grupul de persoane, camerele 8 şi 9, camere din care organele judiciare au ridicat nişte documente: hârtii lăsate de inculpaţi în urma lor. Ulterior, organele judiciare au percheziţionat întreaga pensiune de la A la Z. În camera familiei mai era o sumă de bani de 27.000 euro, sumă de bani ce provine de la societăţile comerciale aparţinând familiei. Martorul a recunoscut că S.S. a făcut lucrări de instalare termopan la pensiunea sa, a venit o echipă de la Fălticeni, dar a susţinut că el a plătit direct echipa. O.T. i-a reproşat că din cauza sa a ajuns să fie cercetat, i-a spus că a făcut investiţii la pensiune, dar el i-a spus inculpatului că de fapt el nu a beneficiat decât de nişte servicii contra cost.

Având în vedere că reprezentantul Ministerului Public a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, la data de 12 august 2009, martorul H.V. a revenit asupra celor declarate în faţa instanţei, arătând că menţine integral declaraţia dată la urmărire penală.

În cursul urmăririi penale, martorul a indicat că întrucât O.T. recunoscuse că se ocupă de falsificarea de acte şi a luat numeroase credite, la momentul aflării despre efectuarea percheziţiei a început să caute pentru a vedea dacă inculpaţii aveau aparatura pentru a falsifica actele. Căutând, a găsit în debara un laptop şi o imprimantă, pe care le-a dus în localitatea Pojorâta şi le-a ascuns în atelier.

Potrivit Procesului-verbal din 9 mai 2007 martorul H.V. a predat organelor de poliţie un laptop şi o imprimantă, bunuri sigilate.

Din procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziţiei efectuate la pensiunea martorului H.V., unde locuia O.T. şi unde au fost găsite lucrurile personale ale inculpatului, denotă probatoriu implicarea inculpatului O.T. în săvârşirea faptelor, astfel cum au fost reţinute de instanţă. În urma efectuării percheziţiei informatice a laptopului inculpatului O.T. au fost identificate documente în format Microsoft Word conţinând decizii de pensionare pe numele R.M., A.C. M.G., Ţ.N., Ş.L., precum şi două fişiere Microsoft Word conţinând date pentru completarea unor facturi de energie electrică pe numele lui Ş.L., precum şi numeroase documente utilizate de persoanele interpuse în obţinerea creditelor bancare.

De altfel, a arătat instanţa, tot inculpatul O.T. a încercat să asigure scăparea inculpaţilor, aşa cum reiese din interceptările telefonice autorizate în ziua de 22 martie 2007, la ora 14:33:20, S.S. este contactat de O.T., aflat la postul telefonic nr. X64 (identificat):

O.T. - Ăi, S., unde şti, mă?

S.S. - Ai răbdare oleacă, sunt în magazin, mă.

O.T. - Ieşi, în p.. mea, din magazin afară odată!!

S.S. - Dar ce-i, ce s-a întâmplat??

O.T. - M-a sunat de la M.G., a găsit la trei bănci, a găsit şi i-am zis că am depus actele. Auzi, ieşiţi frumos, uşor. "Am depus să luăm, dar n-am luat credit", aşa am zis.

S.S. - Aha. Şi ce să-i spun acum lui O. şi lui doamna R.S., să plece şi ei?

O.T. - Uşor fă-le semn să iasă afară. Dacă poate să ia actele, da, dacă nu, la revedere! Ieşiţi mai repede afară şi veniţi aici la B. La B. veniţi mai repede, să plecăm odată!

S.S. - Da? Hai, că venim acum.

O.T. - Hai, terminaţi-o mai repede!

S.S. ...! Mi-am dat seama.

O.T. - Nu fugiţi, ieşiţi uşor.

S.S. - Nu, nu, stai liniştit!

O.T. - Vezi, dacă poţi lua actele, bine. Trimite-i pe ei afară şi ia-le tu actele, dacă poţi, bine, dacă nu, la revedere!

S.S. - Dar ce să mă mai duc eu?? Eşti de belea! Vrei să-mi fac belele dacă aşa? Nu m[ mai duc."

Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 12 iulie 2007 s-a concluzionat că inculpatul O.T. prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate şi comportament, faptele pentru care este cercetat fiind comise cu discernământ critic.

Inculpatul S.S. doar a negat implicarea sa în orice faptă ilicită, susţinând teza relaţiilor inocente cu o parte din ceilalţi inculpaţi. Generalitatea tezei defensive în raport de multitudinea probelor ce îl leagă în mod direct de activitatea infracţională impune înlăturarea declaraţiei inculpatului, a arătat instanţa, ca nesinceră, avându-se în vedere şi argumentele expuse în prezentarea fiecărui act material în parte.

Prima instanţă a mai reţinut că inculpata R.S. a susţinut în principal că ea fost de bună-credinţă, acţionând exclusiv ca urmare a indicaţilor primite, crezând că banii obţinuţi vor fi realizaţi pentru o afacere licită. Teza defensivă a fost înlăturată de instanţă având în vedere pe de o parte declaraţiile funcţionarilor bancari, aşa cum au fost reţinute, pe de altă parte interceptările convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpata cunoştea natura reală a activităţilor întreprinse. Astfel, în ziua de 25 aprilie 2007, la ora 16:26:55, O.T. ia legătura cu M.C., aflat la postul telefonic nr. X65 (identificat):

O.T. - Dar de ce n-a dat telefon dimineaţă că vine la Suceava, băi, T.A.?! La amiază îmi spui că vine?!

T. - Da, acuma la amiază a luat-o. Acuma la amiază i-a dat telefon "vino şi te prezintă la audieri!" S-a prezentat şi a venit să ne zică răspunsul, care-i treaba, înţelegi? Şi-am zis să vii, să ne consultăm, să vedem care-i treaba, să găsim o soluţie, ăi, omule! De asta am zis, asta am zis: vino, să găsim o soluţie, să vedem ce facem, ce putem face, ce cutare, (n.n. -T.A. îl pune pe O.T. în legătură cu R.S.):

R.S. - Eu la ora nouă am fost sunată să mă duc să iau avocata, să o anunţ, să vină la ora unu la audieri. La ora 12:30 m-am dus la tribunal şi am stat acolo după avocată, că a avut nu ştiu ce comisie de la Bucureşti şi la ora două m-am dus la Poliţie pentru audieri şi la ora trei am plecat de acolo. Cum facem? Deci, toţi am fost grămadă, nu?! ... Tu ne-ai lăsat cu bani? Tu ne-ai lăsat cu buzele în soare şi ...

O.T. - Doamnă, ştiţi care este situaţia. Nu vă convine şi cutare, spuneţi ce ştiţi, doamnă! Eu n-am rămas dator la dvs. Cât aţi spus, atâta a fost.

R.S. - Dar ce, dai acuma în lături sau cum adică?!

O.T. - Nu dau în lături, dar spuneţi că v-am lăsat cu buza în soare, că nu cutare?! Păi, înseamnă că sunteţi pornită şi aţi spus ce a trebuit de spus!

R.S. - Vino-ţi în fire, T.! Nu mă fă pe mine, că eu, dacă explodez, nu mă dai tu pe mine. Nu mă fă pe mine, că tu pe toate le-ai încălţat că vii, că faci, că nu ştiu ce, pe mine nu mă încolţi, băiatu'! Ai grijă cum vorbeşti cu mine şi vorbesc la modul cel mai serios! Fă tot posibilul şi vino, că dacă plec de aici fără niciun răspuns, să ştii că tu eşti primul care e ridicat şi ţiganul şi cu asta am terminat şi mă doare la bască!!

O.T. - Spuneţi ce ştiţi, na, bine, atunci."

Inculpatul E.I. a susţinut în principal că deşi a acordat consultanţă bancară câtorva persoane, a acţionat exclusiv în exercitarea activităţii profesionale. Or, a reţinut instanţa, de la dosarul cauzei lipseşte orice dovadă a calificării profesionale a inculpatului în calitate de consultant financiar sau proba unor raporturi de muncă în acest domeniu, în condiţiile în care martorul S.F. a atestat că la nivelul anului 2007 inculpatul abia se înscrisese pentru a termina liceul. De altfel, a reţinut instanţa, declaraţiile inculpatului sunt pline de contradicţii în conţinutul lor (aşa cum au fost ele expuse anterior) atât privite în mod singular, cât şi comparativ, contradicţii ce denotă lipsa de verosimilitate, astfel că ele nu au fost reţinute.

Susţinerea referitoare la legături trecătoare cu inculpatul O.T. este înlăturată atât de interceptările telefonice, redate şi în actul de sesizare al instanţei, dar şi din procesele-verbale de supraveghere operativă. Teza conform căreia inculpatul B.Ş. ar fi acţionat singur în sensul falsificării înscrisurilor titularilor creditelor este lipsită de justificare obiectivă, în condiţiile în care veriga de legătură dintre aceştia şi inculpatul B.Ş. o reprezintă tocmai inculpatul E.I. În ceea ce priveşte bunurile găsite la percheziţie inculpatul a arătat că toate aceste bunuri au fost cumpărate şi nu avea de unde cunoaşte provenienţa acestor bunuri.

O parte din bunuri au fost cumpărate din faţă de la "S.", având bon fiscal, factură şi garanţie pentru acele produse. A precizat inculpatul că bonul fiscal nu-i era eliberat ca o dovadă a plăţii făcute, ci era ataşat la factura fiscală, fiind eliberat de magazin. Pentru plata efectuată personal, inculpatul a arătat că primea chitanţă de mână. Bonul fiscal era o garanţie a vânzătorului că marfa vândută nu era furată, iar chitanţele de mână trebuie să se regăsească la dosarul cauzei, întrucât i-au fost ridicate toate bunurile la percheziţie.

Or, a arătat instanţa, niciun înscris sau altă probă nu susţine apărarea inculpatului, conform dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen. Instanţa a mai reţinut că declaraţia martorului S.F., audiat la ultimul termen de judecată, conform căruia ar fi participat la o tranzacţie în faţa magazinului M., prin care inculpatul E.I. ar fi achiziţionat bunuri de la o persoana străină este într-atât de vagă încât apare total nepertinentă şi neconcludentă. Martorul nu a putut preciza nici data acestei tranzacţii, nici bunurile achiziţionate şi nici însăşi condiţiile tranzacţiei, astfel încât inculpatul nu a putut face dovada posesiei licite asupra acestor bunuri.

În drept, faţă de probele administrate, instanţa a reţinut că frauda specifică dreptului penal trebuie să ia în considerare elementele esenţiale ale contractului, loialitatea specifică dreptului comercial, intenţia şi manoperele viclene şi este determinată de orice viclenie, manoperă frauduloasă sau inducere în eroare, comisă cu intenţie directă sau indirectă, fără de care subiectul pasiv nu ar fi acceptat derularea convenţiei.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 215 alin. (3) C. pen. în condiţiile în care inducerea în eroare a reprezentanţilor entităţilor financiare s-a realizat la momentul încheierii contractelor, fiind totodată aplicabile şi dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, în condiţiile în care săvârşirea infracţiunii a fost realizată de fiecare inculpat prin atribuirea unei calităţi mincinoase (pensionar militar, angajat la diferite societăţi comerciale).

Instanţa a reţinut că încheierea convenţiilor de creditare financiară sau de vânzare a bunurilor pe credit, anterior expuse pe larg nu s-ar fi realizat în lipsa încredinţării reprezentanţilor părţilor vătămate cu privire la calitatea de pensionar militar, angajat (în general titular al unor venituri stabile, cu caracter de continuitate) a inculpaţilor, calitate probată în mod fictiv prin prezentarea unor documente contrafăcute. S-a arătat că este de necontestat în cauză că în lipsa probării unor venituri certe cu caracter de continuitate, contractele de creditare nu ar fi fost încheiate.

Prima instanţă a constatat că faptele inculpatului R.M. săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a induce în eroare la data de 16 februarie 2007, reprezentanţii I.B. Iaşi, la 19 februarie 2007 reprezentanţii B.C. SA Iaşi şi la data de 21 februarie 2007, reprezentanţii H.T. SA, prin folosirea de acte false (cupoane de pensii, decizii de pensionare atestând prin acestea în mod nereal calitatea de pensionar militar şi dobândirea de venituri corespunzătoare acesteia), eroare fără de care entităţile financiare nu ar fi acordat inculpatului credite în valoare de 31.000 RON, 10.000 euro şi respectiv 10.000 euro realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. şi aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., aflate în concurs real.

Inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie directă, acesta recunoscând în faţa instanţei că şi-a dat seama că face ceva greşit, obţinând din câte cunoaşte trei credite. Susţinerile apărării referitoare la starea psihică maladivă a inculpatului şi, pe cale de consecinţă, la neresponsabilitatea penală a acestuia, nu au fost primite de instanţă, în condiţiile în care prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 7 iunie 2009 întocmit de IML Iaşi avizat de Comisia de Avizare şi Control al actelor medicale prin Adresa din 28 octombrie 2009, s-a opinat că în absenţa unor evidenţe medicale psihiatrice anterioare sau concomitente comiterii faptelor, că R.M. ar fi avut, cel mai probabil, discernământul critic prezent la data săvârşirii faptelor. Or, în lipsa unor probe certe, directe a iresponsabilităţii inculpatului, instanţa a constatat că este pe deplin aplicabilă prezumţia de existenţă a discernământului, prezumţie ce este de altfel susţinută de relatarea coerentă şi relativ detaliată a inculpatului asupra evenimentelor din perioada 16 - 21 februarie 2007.

Totodată, instanţa a constatat că faptele inculpatului M.A. săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a folosi, la data de 3 aprilie 2007, în faţa reprezentanţilor B.C. Botoşani şi B. Botoşani, în scopul inducerii acestora în eroare, acte false - o carte de identitate falsă pe numele lui P.T., cupoane de pensii, decizii de pensionare, factură de utilităţi - cu ajutorul cărora a făcut dovada în mod mincinos a altei identităţi, a calităţii de pensionar militar şi a dobândirii de venituri corespunzătoare acestei calităţi, solicitând încheierea de contracte de credit în valoare de 15.000 euro la B.C. Botoşani şi de 10.000 euro la B. Botoşani, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie directă, acesta cunoscând caracterul ilicit al actelor prezentate şi recunoscând în faţa instanţei că infracţiunile au fost săvârşite "dintr-o naivitate".

S-a arătat că M.A. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 cu art. 37 C. pen. prin Sentinţa penală nr. 680 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni, menţinută prin Decizia penală 64 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, inculpatul fiind arestat la data de 2 octombrie 2003, fiind eliberat la data de 27 septembrie 2005 cu un rest rămas neexecutat de 369 de zile. Durata pedepsei inculpatului s-a împlinit la data de 1 octombrie 2006.

Faţă de condamnarea anterioară, infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită în stare de recidivă mare postexecutorie, în condiţiile în care faptele au fost săvârşite după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni şi înainte de împlinirea termenului de reabilitare, conform art. 37 lit. b) şi art. 38 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor s-a ţinut seama conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. atât de gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre infracţiuni (relativ ridicat, inculpaţii acţionând prin atribuirea unor identităţi false sau a unui statut social nereal) de modalitatea şi împrejurările concrete în care acestea au fost comise (astfel cum au fost anterior descrise), caracterul continuat al faptelor, de scopul săvârşirii infracţiunilor - în vederea obţinerii unor venituri ilicite, cât şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor. Cu privire la inculpatul R.M., instanţa a reţinut că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuala sinceră, indicând modalităţile concrete de săvârşire infracţiunilor, fiind atras în planul infracţional exclusiv ca urmare a promisiunilor celorlalţi inculpaţi referitoare la o viaţă mai bună. Având în vedere că a fost determinat la săvârşirea infracţiunilor pe fondul unor lipsuri materiale şi a unui statut social incert, ţinând cont de conduita procesuală corectă, instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) cu referire la art. 76 lit. c) C. pen., aplicând pedepse situate sub minimul special. Pentru inculpatul şi M.A. instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă speciale, pentru forma tentată a infracţiunii de înşelăciune, dar a reţinut că inculpatul M.A. a săvârşit faptele în stare de recidivă mare postexecutorie, acesta fiind condamnat anterior tot pentru o infracţiune contra patrimoniului, ceea ce denotă repetabilitatea conduitei infracţionale, astfel că pedeapsa a fost situată în limitele legale de pedeapsă.

Apreciind că scopul pedepsei, vizând reeducarea inculpaţilor, poate fi atins şi prin suspendarea executării pedepsei rezultante, instanţa în baza art. 81 C. pen. a considerat că sunt incidente dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului R.M.

Cu privire la inculpatul M.A., nefiind întrunite condiţiile art. 81 C. pen., faptele fiind săvârşite în stare de recidivă mare postexecutorie, instanţa a precizat că se impune executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie.

Cu privire la inculpaţii E.I., R.S., S.S., faţă de situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţă, s-a reţinut că potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Potrivit art. 7 din acelaşi act normativ, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi; pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat; dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Instanţa a reţinut că incriminarea stabilită prin dispoziţiile citate reprezintă o creaţie a legiuitorului, ca urmare a necesităţii unei reacţii a statului pe măsura pericolului social deosebit pe care îl reprezintă constituirea de asocieri sau grupări cu scop infracţional.

Pluralitatea constituită se caracterizează prin asocierea, gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni, indiferent de realizarea scopului asocierii.

Aşa cum s-a stabilit în literatura juridică, a precizat instanţa, această infracţiune are un conţinut constitutiv specific şi existenţă de sine stătătoare, nefiind suficientă doar participarea mai multor subiecţi activi la comiterea uneia sau mai multor fapte de acelaşi fel sau de natură diferită prevăzute de legea penală, ci trebuie probat consensul neechivoc intervenit între subiecţii activi atât în privinţa existenţei asocierii, cât şi sub aspectul scopului urmărit, adică săvârşirea de infracţiuni. Aceasta înseamnă că poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi poate fi angajată răspunderea penală numai atunci când probatoriul administrat denotă, fără echivoc, că mai multe persoane au înfiinţat o grupare sau asociere pentru a comite în viitor infracţiuni, după o prealabilă organizare şi împărţiri de sarcini sau responsabilităţi interne şi planificarea minuţioasă, în detaliu, a activităţilor infracţionale ce urmează să fie întreprinse.

Existenţa unei înţelegeri spontane, concomitent cu săvârşirea infracţiunii exclude incidenţa infracţiunii autonome prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în acest caz fiind aplicabile dispoziţiile legale referitoare la participaţia ocazională concomitentă.

Instanţa a arătat că de esenţa distincţiei dintre participaţia penală constituită şi participaţia penală ocazională este caracterul organizat al activităţii ilicite preconizate.

Pornind de la aceste considerente pur teoretice, faţă de situaţia de fapt astfel cum a fost expusă anterior, instanţa a considerat că în cauză s-a probat că înţelegerea dintre inculpaţii E.I., O.T., S.S. şi, la final, inculpata R.S., a avut caracter de durată, neputând fi asimilată noţiunii de "spontan", "ocazional". Astfel, inculpaţii E.I., O.T., S.S. au hotărât să falsifice documente oficiale de pensionare militară, să găsească persoane cu statut social incert şi să le folosească în vederea obţinerii de credite, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor bancari. Fiecare din cei trei inculpaţi a avut roluri prestabilite, inculpatul O.T. acţionând în vederea coordonării activităţilor infracţionale, E.I. folosindu-se de cunoştinţele din rândul funcţionarilor bancari în vederea realizării contractelor, inculpatul S.S. acţionând în principal pentru racolarea persoanelor şi supravegherea acestora. Inculpata R.S. aderând la gruparea infracţională a avut rolul de a supraveghea conduita persoanelor interpuse în raporturile cu funcţionarii bancari. Activitatea infracţională desfăşurată nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfăşurat în timp, în mod repetat, respectându-se, în principiu, aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor, iar grupul infracţional a fost organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în convenţii, în formă continuată.

Durata în timp a planificării, atragerea terţilor şi determinarea acestora să încheie contracte de credit, colaborarea dintre inculpaţi, pregătirea prin contrafacere a înscrisurilor necesare întocmirii contractelor de credit, menţinerea permanentă a legăturii dintre inculpaţi denotă existenţa unei asocieri reflectată la nivel obiectiv, cât şi subiectiv între inculpaţii E.I., O.T., S.S., privind obţinerea de venituri ilicite prin fraudarea instituţiilor bancare. Nu se poate aprecia, a arătat instanţa, că reunirea inculpaţilor a avut la bază exclusiv contextul favorabil sau o hotărâre spontană, imediată, ci actele materiale realizate denotă reflecţia anterioară şi asocierea acestora, în scop ilicit.

Sub aspectul infracţiunilor de instigare la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi de fals a inculpaţilor A.C., R.M., Ş.L., N.Ş., M.G., Ţ.N., M.A. şi C.E., de către inculpaţii E.I., S.S. şi O.T. instanţa a reţinut că din punct de vedere al participaţiei penale, instigarea presupune determinarea, cu intenţie, de către o persoană a unei alte persoane la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Situându-se în sfera acţiunilor cognitiv-persuasive, activitatea de determinare nu produce, de cele mai multe ori, în plan material, urme materiale probatorii, dar activitatea de determinare poate fi exhibată tocmai prin conduita participanţilor la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală.

În ceea ce priveşte reţinerea agravantei prev. de alin. (5) C. pen. al art. 215 C. pen. faţă de inculpaţii E.I., S.S. şi O.T. instanţa a avut în vedere întregul prejudiciu produs de grupul infracţional. Astfel, pe de o parte aşa cum s-a reţinut, inculpaţii s-au asociat în vederea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, determinând în acest sens terţe persoane să acţioneze în calitate de titulari ai cererilor de creditare. Inculpaţii au cunoscut întreaga activitate infracţională, precum şi mărimea prejudiciului, iar în acest caz, instanţa a considerat că agravanta le este aplicabilă în temeiul art. 28 C. pen., conform căruia circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor doar în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut. Chiar dacă inculpaţii nu au acţionat în mod direct în legătură cu toţi inculpaţii persoane interpuse, totuşi ei au participat indirect, prin sprijinirea grupului infracţional, la crearea întregului prejudiciu, acţionând în calitate de organizatori ai activităţilor infracţionale, iar la calcularea prejudiciului trebuie avute în vedere nu numai suma împrumutată, dar şi dobânzile şi penalităţile aferente, părţile vătămate fiind lipsite de folosul material rezultat din creditarea sumelor indicate. Chiar dacă inculpaţii - persoane interpuse răspund pentru o formă mai uşoară a infracţiunii, în stabilirea răspunderii instigatorilor - autorii morali ai infracţiunii - se au în vedere şi dispoziţiile Deciziei nr. XIV din 22 mai 2006 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 6 din 4 ianuarie 2007 - s-a stabilit că în cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate sau care au încercat să fie cauzate (formele, tentate ale infracţiunii) tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii. Or, activitatea de determinare, prin caracterul continuat al acesteia, priveşte actele materiale a mai multor persoane interpuse - inculpaţi, astfel că la calcularea prejudiciului se are în vedere, prin cumulare, paguba produsă în patrimoniul tuturor părţilor vătămate.

Din situaţia de fapt, s-a reţinut că inculpaţii O.T., S.S. şi E.I. au contribuit în mod direct la producerea pagubelor create prin infracţiunile săvârşite de inculpaţii A.C., R.M., M.G., Ţ.G. şi învinuitul D.O. Inculpaţii O.T., E.I. şi B.Ş. au contribuit în mod direct la producerea pagubei create prin infracţiunile săvârşite de inculpatul N.Ş. Inculpaţii O.T., S.S. şi R.S. au contribuit în mod direct la producerea pagubelor creată prin infracţiunile săvârşite de inculpaţii Ş.L., C.E. şi M.A.

În consecinţă, instanţa a constatat că faţă de situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută, faptele inculpaţilor E.I., S.S. şi O.T. de a constitui un grup infracţional organizat, în care fiecare inculpat acţiona potrivit unui plan prestabilit, scopul grupului infracţional fiind acela de a săvârşi infracţiuni de înşelăciune, grup care şi-a desfăşurat activitatea în perioada februarie - aprilie 2007, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpaţii acţionând cu intenţie directă, urmărind realizarea scopului infracţional.

S-a arătat că rolul diriguitor al inculpaţilor, orchestrând toate operaţiunile derulate (contrafacerea înscrisurilor, racolarea persoanelor interpuse, toaletarea şi instructajul acestora, conducerea la unităţile financiar-bancare), se circumscrie sferei materiale a instigării, potrivit art. 25 C. pen. Instanţa a reţinut că sub aspect juridico-penal esenţial în activitatea inculpaţilor E.I., S.S. şi O.T. este determinarea inculpaţilor - persoane interpuse de a induce în eroare reprezentanţii unităţilor bancare şi de a folosi documentele plăsmuite. Inculpaţii au acţionat în sensul determinării şi coordonării inculpaţilor persoane interpuse instruindu-i cu privire la comportamentul pe care să-l adopte în faţa funcţionarilor bancari, indicându-le să se prezinte ca pensionari militari şi însoţindu-i la unităţile financiar-bancare pentru a asigura menţinerea rezoluţiei infracţionale şi garantând în faţa reprezentanţilor bancari cu privire la bonitatea financiară a solicitanţilor creditelor bancare. Activitatea inculpaţilor nu s-a limitat la un simplu ajutor material în săvârşirea infracţiunilor, ci a depăşit sfera complicităţii materiale, intrând în sfera activităţii de determinare, specifică instituţiei penale a instigării.

Sub acest aspect instanţa a reţinut că s-a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică a faptelor pentru inculpatul E.I. - în ceea ce priveşte fapta prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. în sensul reţinerii art. 25 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În condiţiile în care s-a reţinut că inculpatul E.I. a acţionat în sensul determinării inculpaţilor D.O., R.M., N.Ş., A.C. să săvârşească infracţiunea de înşelăciune, pentru identitate de raţiune, instanţa a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul E.I. de a-i determina pe inculpaţii D.O., R.M., N.Ş., A.C. să folosească în faţa reprezentanţilor părţilor vătămate documentele falsificate (decizii de pensie, cupoane pensii militare), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. Chiar dacă actele materiale ale inculpatului s-ar circumscrie şi sferei materiale a unei complicităţi concomitente, ca formă secundară a participaţiei penale, s-a precizat că complicitatea este absorbită de sfera actelor instigării.

Sub aspectul infracţiunii de instigare, respectiv autorat la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, instanţa a reţinut că prin actul de sesizare al instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor E.I. şi B.Ş. S-a reţinut că inculpatul E.I. a acţionat în sensul determinării inculpatului B.Ş. să contrafacă conţinutul cărţilor de muncă aparţinând lui N.Ş., B.S.C. şi T.P., adeverinţele de venit ale acestora şi contractele lor individuale de muncă, înscrisuri ce au fost folosite în scopul inducerii în eroare a părţilor vătămate B. SA şi M.R., susţinere probată în faţa instanţei. Totodată, s-a reţinut că inculpatul B.Ş. în perioada martie 2007 - aprilie 2007 a plăsmuit în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, înscrisuri, creând aparenţa de înscris oficial, alterând în mod fundamental conţinutul cărţilor de muncă aparţinând învinuitului N.Ş., B.S.C. şi T.P., adeverinţele de venit ale acestora şi contractele lor individuale de muncă, cunoscând că aceste înscrisuri vor fi folosite în scopul inducerii în eroare şi prejudicierii entităţii financiare, constatându-se că realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor cu referire la inculpatul E.I. în ceea ce priveşte fapta prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. - în sensul că l-a determinat pe inculpatul B.Ş. să falsifice înscrisurile - în două infracţiuni distincte prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., respectiv pentru inculpatul B.Ş. din infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni distincte prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa a reţinut conform art. 288 alin. (1) C. pen. că falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen., prin "înscris oficial" este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparţine unei asemenea unităţi.

Potrivit art. 290 C. pen., falsificarea unui înscris prin modurile arătate în art. 288 C. pen. dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Or, a reţinut instanţa, în sensul art. 1 din Decretul nr. 72/1976 carnetul de muncă este definit ca act oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, retribuţia şi alte drepturi ale titularului. Contractele individuale de muncă, prin înregistrarea la ITM Iaşi, sunt înscrisuri oficiale, atâta vreme cât prin înregistrarea legală a documentelor acestea aparţin unei instituţii publice. Însă adeverinţele de venit aparent emise de SC P.M. SRL, precum şi cele aparent emise de SC S. SRL contrafăcute prin atestările nereale referitoare la durata angajării, veniturile obţinute nu pot fi considerate înscrisuri oficiale în sensul art. 150 C. pen. Societăţile SC P.M. SRL şi SC S. SRL sunt persoane juridice de drept privat, astfel că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 145 şi nici dispoziţiile art. 288 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpatul E.I. din infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. - în două infracţiuni distincte prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi pentru inculpatul B.Ş., din infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni distincte prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanţă a constatat că faptele inculpatului E.I., membru al grupului infracţional, săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a-i însoţi pe inculpaţii D.O., R.M., N.Ş., A.C. în faţa reprezentanţilor părţilor vătămate, determinându-i să solicite credite bancare în baza unor documente false, garantând pentru bonitatea inculpaţilor în faţa reprezentanţilor unităţilor bancare, contribuind esenţial la inducerea în eroare a reprezentanţilor părţilor vătămate realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. Instanţa a precizat că deşi faptele inculpatului E.I., săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a contribui la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune de către inculpaţii Ţ.N., M.G., sprijinind grupul infracţional, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., totuşi ca formă secundară a participaţiei penale, complicitatea este absorbită în infracţiunea unică continuată prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului E.I., care i-a determinat pe inculpaţii D.O., R.M., N.Ş., A.C. să folosească în faţa reprezentanţilor părţilor vătămate documentele falsificate (decizii de pensie, cupoane pensii militare), în vederea inducerii în eroare a reprezentanţilor părţilor vătămate pentru încheierea contractelor de creditare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art, 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului E.I. de a-l determina, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, pe inculpatul B.Ş. să plăsmuiască, să contrafacă conţinutul cărţilor de muncă şi contractelor de muncă aparţinând lui N.Ş., B.S.C. şi T.P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului E.I. de a-l determina, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, pe inculpatul B.Ş. să plăsmuiască şi să contrafacă conţinutul adeverinţelor de venit pentru N.Ş., B.S.C. şi T.P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie directă, urmărind scopul infracţional - dobândirea unor surse de venit ilicite.

S-a arătat că din anul 1997 E.I. a suferit trei condamnări aplicate prin Sentinţele penale 1331 din 8 aprilie 1997 a Judecătoriei Iaşi) def. prin Decizia penală 361 din 4 noiembrie 1997 a Tribunalului Iaşi), 1969 din 5 aprilie 2001 a Judecătoriei Iaşi, respectiv Sentinţa penală 110 din 26 februarie 2004 a Tribunalului Constanţa. În urma acestei ultime hotărâri, definitivă prin Decizia penală 1018 din 11 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus condamnarea la pedeapsa de trei ani închisoare şi 200.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 312 C. pen. Executarea pedepsei a fost suspendată în temeiul art. 81 C. pen. În consecinţă, faţă de antecedenţa penală a inculpatului s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la săvârşirea noii infracţiuni în stare de recidivă mare postcondamnatorie.

Faptele inculpatului S.S. care, în perioada aprilie - februarie 2007, i-a determinat pe inculpaţii Ţ.G., R.M., Ş.L. şi M.G., să prezinte reprezentanţilor părţilor vătămate date nereale referitoare la statutul social şi veniturile realizate în vederea inducerii în eroare pentru încheierea unor credite bancare, s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune în formă agravată şi în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie directă, acesta urmărind săvârşirea faptelor, pentru obţinerea unor sume de bani.

Prin Sentinţa penală nr. 26 din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea inculpatului S.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, constatându-se graţiate integral şi condiţionat ambele pedepse prin art. 1 din Legea nr. 543/2002.

S-a reţinut că faţă de antecedenţa penală a inculpatului, infracţiunile săvârşite în prezenta cauză au fost săvârşite în stare de recidivă mare postcondamnatorie, fiind săvârşite în termenul de încercare al graţierii condiţionate.

În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului - din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatei R.S. de a adera la grupul infracţional organizat format din M.C., S.S. şi O.T., în interiorul căruia a avut rolul de a supraveghea în perioada martie 2007 - aprilie 2007 pe inculpaţii Ş.L., M.A., C.E., de a-i ajuta să acţioneze în scopul grupului infracţional, respectiv inducerea în eroare a reprezentanţilor mai multor entităţi financiare, s-a constatat că realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatei R.S., săvârşite ca membră a grupului infracţional, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a supraveghea şi ajuta pe învinuiţii persoane interpuse - Ş.L., M.A., C.E. - de a induce în eroare reprezentanţii părţilor vătămate, s-a reţinut că realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Activitatea inculpatei s-a limitat exclusiv la însoţirea inculpaţilor Ş.L., M.A., C.E. la unităţile bancare şi sprijinirea acestora în obţinerea creditelor ilicite, activitate circumscrisă penal sferei complicităţii materiale.

Instanţa a înlăturat incidenţa dispoziţiilor alin. (5) al art. 215 C. pen. în raport de faptele inculpatei întrucât activitatea acesteia a privit exclusiv acţiunile inculpaţilor Ş.L., M.A., C.E. S-a considerat că deşi aşa cum s-a expus pe larg, probele cauzei dovedesc implicarea inculpatei în activitatea infracţională, aceasta cunoscând scopul activităţilor infracţionale şi acţionând în vederea atingerii acestuia, elementele cauzei nu susţin teza conform căreia aceasta ar fi cunoscut amploarea prejudiciului creat anterior aderării sale la grupul infracţional. Or, pe de o parte, potrivit art. 28 C. pen., circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor doar în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut. Pe de altă parte, potrivit Deciziei nr. XIV din 22 mai 2006 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 6/4.01.2007, s-a stabilit că în cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii. Or, a arătat instanţa, acţiunile inculpatei se referă la activităţile ilicite ale inculpaţilor Ş.L., M.A., C.E., a căror prejudiciu cumulat se cifra în aprilie 2007 la suma de 157.000 RON, nefiind aşadar incidentă agravanta prevăzută de alin. (5) al art. 215 C. pen. S-a precizat că nu se poate imputa inculpatei întregul prejudiciu al grupului infracţional, în condiţiile în care aderarea acesteia a avut loc ulterior, în luna martie 2007.

În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatei R.S., care i-a determinat pe inculpaţii Ş.L., M.A., C.E. să folosească în faţa reprezentanţilor părţilor vătămate documentele falsificate, s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la uz de fals în formă continuată prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa a reţinut că inculpata a săvârşit faptele cu intenţie directă urmărind inducerea în eroare şi prejudicierea entităţilor financiare de către inculpaţii persoane interpuse.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor s-a ţinut seama conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre infracţiuni, de modalitatea şi împrejurările concrete în care acestea au fost comise. Astfel, instanţa a reţinut gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, grad ce rezultă din planificarea minuţioasă a actelor ilicite, racolarea unor persoane inocente în lanţul infracţional, perfecţionarea metodelor de ascundere a identităţii reale a organizatorilor, caracterul continuat al faptelor, extinderea treptată a activităţii infracţionale la nivel interjudeţean, gravitatea prejudiciului produs. De asemenea, instanţa a reţinut că doar intervenţia organelor de urmărire penală a pus capăt activităţii infracţionale. În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor, instanţa a arătat că inculpaţii E.I. şi S.S. au săvârşit faptele în stare de recidivă mare postcondamnatorie.

Inculpatul S.S. s-a sustras de la judecarea cauzei, fiind prins de autorităţile austriece adoptând o atitudine nesinceră pe tot parcursul judecării cauzei. Cu privire la inculpata R.S., instanţa a reţinut că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale şi a fost indicată ca o persoană integrată social, cu familie, având un comportament corect.

De asemenea, în ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatei R.S., instanţa a reţinut gravitatea faptelor săvârşite, dar şi rolul, lipsa antecedentelor penale, că este integrată social, s-a prezentat constant în faţa instanţei şi a colaborat în cursul urmăririi penale cu organele penale, aplicând în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., coborând pedepsele sub limita minimă specială, coborând pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu art. 76 lit. b) C. pen. În ceea ce priveşte celelalte pedepse aplicate, instanţa având în vedere concursul dintre starea de agravare a pedepsei constând în caracterul continuat al faptelor şi circumstanţa atenuantă reţinută, nu s-a coborât pedeapsa sub limita minimă, aplicând un cuantum concret apropiat de această limită.

Sub aspectul deducerii perioadelor privative de libertate, instanţa a reţinut că prin Încheierea nr. 49 din 30 aprilie 2007 dată în Dosarul 2315/99/2007 al Tribunalului Iaşi, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor O.T., E.I., B.Ş., R.S., S.S. pe o perioadă de 29 de zile, măsură prelungită ulterior, inculpaţii fiind trimişi în judecată în stare de arest preventiv.

Inculpatul S.S. s-a sustras de la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă, fiind emis Mandatul european de arestare din 26 martie 2008.

În vederea punerii în executare a mandatului, ca urmare a procedurilor judiciare internaţionale angajate, condamnatul a fost prins pe teritoriul statului austriac.

Prin Adresa 7913/99/2007 emisă de Conducerea Procuraturii din Viena s-a comunicat faptul că S.S. a fost reţinut din 12 ianuarie 2008 ora 14.10 până la 15 septembrie 2009 ora 15.40 pentru cercetări pentru procedura Dosar 714 St 14/2008, procedura fiind deschisă împotriva sa pentru furt calificat, conform art. 142, 143 Codul penal austriac. De la 15 septembrie 2008, ora 15.40 până la predarea către executorul român la 22 ianuarie 2009, ora 09.15, S.S. a fost ţinut în stare de arest pentru predare în baza mandatului european de arestare.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu modificări ulterioare, durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române.

Faţă de dispoziţiile legale citate, instanţa, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dedus din durata pedepsei aplicate prin sentinţa penală de faţă durata arestării provizorii pe teritoriul statului austriac în vederea extrădării către România, de la 15 septembrie 2008 - la data de 21 ianuarie 2009.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că s-au constituit părţi civile următoarele persoane juridice:

Sub aspectul laturii civile instanţa a arătat că răspunderea civilă este antrenată doar în condiţiile art. 998 şi urm. C. civ., prin întrunirea elementelor răspunderii civile referitoare la fapta ilicită care a cauzat un prejudiciu cert, nereparat, faptă săvârşită cu vinovăţie. Apreciind ca probate elementele faptice referitoare la săvârşirea cu vinovăţie de către inculpaţi fie în calitate de autori, fie în calitate de participanţi a unor infracţiuni prin care s-a creat un prejudiciu cert, nereparat încă, tribunalul a reţinut că răspunderea civilă este solidară când delictul a fost săvârşit de mai multe persoane (art. 1003 C.civ). Or, a arătat instanţa, inculpaţii O.T., S.S., E.I. au contribuit în mod direct la producerea pagubelor create prin infracţiunile săvârşite în mod nemijlocit de inculpaţii A.C., R.M., M.G., Ţ.G. şi învinuitul D.O. Inculpaţii O.T., E.I. şi B.Ş. au contribuit în mod direct la producerea pagubei create prin infracţiunile săvârşite de inculpatul N.Ş. Inculpaţii O.T., S.S. şi R.S. au contribuit în mod direct la producerea pagubelor create prin infracţiunile săvârşite de inculpaţii Ş.L., C.E. şi M.A. De asemenea, instanţa a reţinut că răspunderea civilă decurge din săvârşirea unei fapte cauzatoare de prejudicii (art. 998 C. civ.), fiind indiferent sub aspectul angajării responsabilităţii patrimoniale gradul de participare la beneficii, astfel că apărările inculpaţilor - persoane interpuse - sub acest aspect, au fost înlăturate ca nefondate.

S-a reţinut că SC B. SA s-a constituit parte civilă pentru următoarele sume de bani: 34.850 euro (inculpatul) Ş.L., 15.000 RON (inculpatul N.Ş.), 25.000 CHF inculpatul C.E. Partea civilă SC B. SA a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpaţilor în vederea recuperării pagubelor create societăţii, potrivit art. 163 alin. (5) C. proc. pen.

Partea civilă a depus precizări la acţiunea civilă formulată, indicând că solicită următoarele sume de bani:

- 13.450 euro pentru creditul obţinut de inculpatul Ş.L.;

- 5.400 euro pentru creditul obţinut de inculpatul Ţ.N.;

- 15.000 euro pentru creditul obţinut de inculpatul M.A.;

- 15.000 RON pentru creditul obţinut de inculpatul N.Ş.;

- 25.000 pentru creditul obţinut de inculpatul C.E.

Prin cererea depusă la 2 martie 2010, SC B. SA a comunicat că în fapt creanţele împotriva inculpaţilor M.G., Ţ.N., N.Ş., Ş.L. au fost cesionate în favoarea V.I.I.L. SRL la data de 23 decembrie 2008, firma cesionară fiind administrată în România de administratorul de portofoliu SC A.P.S.R. SRL.

Instanţa a dispus citarea în cauză a SC A.P.S.R. SRL cu menţiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă şi de a depune acte doveditoare ale cesiunii.

Prin Adresa din 29 martie 2010, SC A.P.S.R. SRL a comunicat că nu înţelege să se constituie parte civilă în cauză, fapt pentru care înţelege să nu comunice actele care au stat la baza preluării datoriilor SC B. SA de către firma lor.

În consecinţă, instanţa a luat act că SC A.P.S.R. SRL, cesionar al creanţelor deduse judecăţii de către SC B. SA, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanţa a reţinut că U.T.B. SA, succesoare legală a U.T.R. SA şi H.T. SA, a indicat că debitele cu care figurează inculpaţii datori faţă de partea civilă arătată sunt următoarele:

- A.C. - 9.270,08 euro, reprezentând credit nerambursat, dobânzi şi penalităţi;

- Ţ.N. - 11.192,95 euro, reprezentând credit nerambursat, dobânzi şi penalităţi;

- R.M. - 126,89 euro, reprezentând suma neacoperită din creditul de 10.000 euro către asigurătorul G.A. SA, sume cu care se constituie parte civilă în cauză.

Instanţa a reţinut că prin prezenta sentinţă s-a stabilit săvârşirea de către inculpatul A.C. a infracţiunii de "înşelăciune" prev. de art. 215 alin. (2), (3) în ceea ce priveşte încheierea contractului de credit nr. X1 cu Banca Comercială H.T. SA (în prezent U.T.B.), contract în valoare de 6.800 euro, vinovăţia inculpatului Ţ.N. în săvârşirea infracţiunii de "înşelăciune", prev. de art. 215 alin. (2), (3) în ceea ce priveşte încheierea Contractului de credit nr. X2 cu reprezentanţii U.T.R. SA - sucursala Suceava -, obţinând un credit în cuantum de 8.400 euro, respectiv vinovăţia inculpatului R.M. în săvârşirea infracţiunii de "înşelăciune ", prev. de art. 215 alin. (2), (3) în ceea ce priveşte încheierea Contractului de credit nr. X35 din 21 februarie 2007 cu reprezentanţii U.T.R. SA, fapta fiind comisă în participaţie penală cu inculpaţii S.S., E.I. şi O.T. Reţinând că răspunderea civilă este solidară când delictul a fost săvârşit de mai multe persoane, precum şi principiul conform căruia paguba trebuie reparată integral, raportat la art. 998 C. civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă U.T.B. SA. Reţinând că în cauză a intervenit decesul inculpatului A.C. şi că acesta nu poate fi obligat la despăgubiri, dar răspunderea participanţilor este solidară, instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat:

- pe inculpaţii E.I. şi O.T., în solidar, să achite părţii civile U.T.B. SA suma de 6.800 euro, în echivalent lei, la data plăţii, cu titlu de daune materiale, dobânda legală şi penalităţile aferente Contractului de credit nr. X1 calculate de la data de 14 februarie 2007 până la data plăţii efective a întregului debit (titular A.C.);

- pe inculpatul Ţ.N. în solidar cu inculpaţii S.S., O.T., suma de 8.400 euro, precum şi dobânda legală şi penalităţile aferente Contractului de credit nr. X2 calculate de la data de 19 aprilie 2007 până la data plăţii efective a întregului debit;

- pe inculpatul R.M. în solidar cu inculpaţii E.I., O.T., S.S. la plata în favoarea părţii civile U.T.B. SA a sumei de 126,89 euro, cu titlu de debit neachitat.

Instanţa a reţinut că SC G.A. SA s-a constituit parte civilă în cauză, prin subrogare în drepturile asiguratului SC U.T.B. SA, până la concurenţa sumei de 10.481,32 euro, suma achitată de societate drept despăgubire asiguratului, în data de 26 septembrie 2007, în baza Contractului de asigurare pentru risc de neplată din 11 iulie 2006. În consecinţă, asigurătorul s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului R.M. pentru suma de 10.481,32 euro.

La cerere au fost anexate Contract de credit încheiat între R.M. şi H.T. SA nr. X35 din 21 februarie 2007, ordinul de plată a despăgubirilor, borderou de solicitare despăgubiri septembrie 2007, Contractul de asigurare pentru risc de neplată din 11 iulie 2006 încheiat între SC G.A. SA şi H.T. SA.

Faţă de actele depuse, instanţa a reţinut că între inculpatul R.M. şi partea civilă SC U.T.B. SA (fosta H.T. SA) a intervenit un raport juridic de natură contractuală - împrumut de consumaţie - în virtutea căruia inculpatului îi incumbă obligaţia de restituire a întregului credit acordat şi a dobânzilor aferente, conform contractului şi graficului de rambursare. Contractul de împrumut a fost dublat de un Contract de asigurare pentru risc de neplata din 11 iulie 2006, în baza căruia partea civilă SC G.A. SA a achitat întregul debit restant. Întrucât prejudiciul cauzat în patrimoniul SC U.T.B. SA a fost acoperit integral de societatea reclamantă asigurătoare şi potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul este subrogat în drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei, în limita indemnizaţiei plătite, reiese că inculpatului îi revine într-un final obligaţia de despăgubire faţă de societatea asigurătoare. Reţinând că răspunderea civilă este solidară când delictul a fost săvârşit de mai multe persoane, instanţa l-a obligat pe inculpatul R.M., în solidar cu inculpaţii E.I., O.T., S.S., la plata sumei de 10.481,32 euro în favoarea societăţii asigurătoare.

S-a reţinut că I.B.N. Sucursala Bucureşti a indicat că se constituie parte civilă pentru următoarele sume:

- R.M. - 35.006,08 RON reprezentând debit principal dobândă acumulată şi dobânzi penalizatoare şi suma de 24,61 RON reprezentând taxe şi comisioane aferente contului curent;

- Ş.L. - 46.469,13 RON reprezentând debit principal dobândă acumulată şi dobânzi penalizatoare şi suma de 24,39 RON reprezentând taxe şi comisioane aferente contului curent, sume cu care se constituie parte civilă în cauză, valoarea prejudiciului urmând a fi actualizată periodic în funcţie de dobânzile şi penalităţile convenţionale, solicitând instituirea măsurilor asigurătorii în vederea recuperării creanţei.

Faţă de pretenţiile formulate de această parte civilă, instanţa a reţinut că potrivit art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente.

În ceea ce priveşte creditul obţinut de inculpatul R.M. de la I.B.N., fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de I.B.N. Sucursala Bucureşti şi a obligat inculpatul R.M., în solidar cu inculpaţii E.I., O.T., S.S., la plata sumei de 35.006,08 RON reprezentând debit principal, dobânda acumulată şi dobânzi penalizatoare şi suma de 24,60 RON reprezentând taxe şi comisioane aferente contului curent.

S-a reţinut că SC B.C. SA s-a constituit parte civilă în cauză solicitând următoarele sume de bani:

- de la inculpatul A.C. suma de 11.643,56 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale aferente Contractului din 15 februarie 2007;

- de la inculpatul R.M. suma de 11.410,01 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale a debitului aferent Contractului X4/2007;

- de la inculpatul Ş.L. suma de 38.004,63 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale aferente Contractului X5/2007 şi suma de 2.913,13 euro (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale, din Contract X6/2007;

- de la inculpatul D.O. suma de 11.395,84 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale a debitului aferent Contractului nr. X7/2007.

Pretenţiile părţii civile au fost dovedite prin depunerea la dosarul cauzei a dosarelor de creditare, extraselor de cont.

Fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, referitoare la săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii şi ţinând cont de limitele învestirii instanţei prin rechizitoriul cauzei, instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat:

- pe inculpaţii E.I. şi O.T., în solidar, la plata sumei de 11.643,56 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale a debitului aferent Contractului di 15 februarie 2007 (titular A.C.);

- pe inculpatul R.M., în solidar cu inculpaţii E.I., S.S., O.T., la plata sumei de 11.410,01 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale a debitului aferent Contractului X4/2007;

- pe inculpatul Ş.L., în solidar cu inculpaţii O.T., R.S., S.S., la plata sumei de 38.004,63 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale aferentă Contractului X5/2007, precum şi la plata sumei de 2.913,13 euro (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale, din Contract X6/2007;

- pe inculpaţii E.I. şi O.T., în solidar, la plata sumei de 11.395,84 RON (datorată la data de 9 ianuarie 2008) plus dobânda ce va curge în continuare până la data achitării integrale a debitului aferent Contractului nr. X7/2007 (titular D.O.), în favoarea părţii civile.

S-a mai reţinut că P.B.R. SA - Agenţia Suceava, cu sediul în Suceava, jud. Suceava, s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale solicitând obligarea inculpatului M.G. la plata sumei de 47.707,93 RON la data de 5 iulie 2007, sumă aferentă creditului de 45.150 RON acordat.

Fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, referitoare la săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii şi răspunderea solidară a inculpaţilor, instanţa a admis acţiunea formulată de partea civilă P.B.R. SA - Agenţia Suceava şi a obligat inculpatul M.G., în solidar cu inculpatul S.S., la plata sumei de 45.150 RON reprezentând debit principal, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente Contractului de credit nr. X8 din 3 aprilie 2007 de la data încheierii şi până la data plăţii întregului debit.

Instanţa a constatat că E.R.S. SA, cu sediul sector 3, Bucureşti, s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale cu următoarele sume:

- 12.541,35 RON de la inculpatul A.C., sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda şi penalităţile contractuale, sumă acordată inculpatului la data de 7 februarie 2007;

- 1.006,43 RON de la inculpatul E.I. actualizată cu dobânda şi penalităţile contractuale, sumă acordată inculpatului la data de 14 februarie 2005.

S-a reţinut că la cerere a fost anexată cererea pentru emiterea unui card de credit formulată de inculpatul A.C. la data de 2 februarie 2007. Din cuprinsul contractului încheiat reiese că inculpatul a indicat datele de identificare şi cele profesionale reale, indicând veniturile obţinute atât de el, cât şi de soţia sa, A.S., adeverinţa de salariu fiind emisă de S.D. SRL.

Or, a precizat instanţa, întrucât niciunul dintre inculpaţii A.C. şi E.I. nu a fost trimis în judecată sub acuzaţia de săvârşire a vreunei fapte în dauna E.R.S. SA, nefiind inculpaţi cu privire la aceste fapte în prezenta cauză, nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile a inculpaţilor în cadrul procesului penal, instanţa a respins în baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. acţiunea civilă formulată de partea civilă E.R.S. SA.

Totodată, s-a constatat că M.R.B. SA, prin cererea depusă, a învederat că pentru inculpatul Ţ.N. a recuperat integral suma de 34.773,48 RON de la B.C.A., fără însă a se depune vreo dovadă în acest sens. Întrucât dovada stingerii debitului prin plată nu a fost produsă în prezenta cauză, instanţa a ţinut cont de pretenţiile formulate de partea civilă în prezenta cauză, a admis acţiunea formulată şi a obligat pe inculpatul Ţ.N. în solidar cu inculpaţii O.T., R.S., S.S. la plata sumei de 31.400 RON, în favoarea părţii civile M.R.B. SA, suma reprezentând debit principal, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente Contractului de credit nr. X38, calculate din 19 aprilie 2007 până la data plăţii efective a întregului debit.

S-a reţinut că B.F. SA s-a constituit parte civilă în ceea ce priveşte obiectul prezentei cauze astfel:

- pentru Contractul de credit nr. X10 din 16 februarie 2007, titular A.C., cu suma de 6.074,30 RON, dobânzile şi penalităţile aferente;

- pentru Contractul de credit nr. X11 din 14 martie 2007, titular Ş.L., cu suma de 8.938,87 RON, dobânzile şi penalităţile aferente;

- pentru Contractul de credit nr. X12 din 26 februarie 2007, titular D.O., cu suma de 9.037,53 RON, dobânzile şi penalităţile aferente.

Fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, referitoare la săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii şi ţinând cont de limitele învestirii instanţei prin rechizitoriul cauzei, instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat:

- pe inculpaţii E.I. şi O.T., în solidar, la plata sumei de 5.635,60 RON, dobânzile şi penalităţile aferente Contractului X10 din 16 februarie 2007 (titular A.C.) de la data de 16 februarie 2007 şi până la achitarea integrală a debitului.

- pe inculpatul Ş.L., în solidar cu inculpaţii O.T., R.S., S.S. la plata sumei de 8.295,57 RON, dobânzile şi penalităţile aferente Contractului X11 din 14 martie 2007, de la data de 14 martie 2007 şi până la achitarea integrală a debitului.

- pe inculpaţii E.I. şi O.T., în solidar, la plata sumei de 7.769,60 RON, dobânzile şi penalităţile aferente Contractului din 26 februarie 2007(titular D.O.), de la data de 14 martie 2007 şi până la achitarea integrală a debitului.

S-a mai constatat că partea vătămată C.T. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Având în vedere limitele admiterii acţiunilor civile, dar şi dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen., potrivit cărora sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, instanţa a dispus confiscarea de la inculpaţii - membri ai grupului infracţional organizat - a sumelor dobândite prin săvârşirea infracţiunilor. Sub acest aspect, instanţa nu a confiscat sumele de bani de la titularii contractelor de credit, atâta vreme cât din probele administrate nu a reieşit că respectivele sume de bani le-au profitat, acestea fiind folosite exclusiv de către inculpaţii organizatori ai reţelei.

În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii, instanţa a reţinut că referitor la sechestrul instituit asupra sumei de 27.000 euro din casa martorului H., în cursul judecăţii s-a statuat că prin disjungerea cercetării penale cu privire la faptele învinuitului H.V., instanţa nu are competenţa de a cerceta legalitatea măsurii, toate cererile urmând a fi adresate procurorului de caz, soluţie menţinută în recurs.

Potrivit art. 163 alin. (1), (2) C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii; măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.

Cu privire la bunurile inculpaţilor din prezenta cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Din Adresa din 12 februarie 2010 emisă de Primăria comunei Mălini, jud. Suceava reiese că inculpatul Ţ.N., figurează înscris în registrul agricol cu următoarele bunuri:

- suprafaţa de 0,63 ha teren arabil şi 0,37 ha teren fâneţe;

- casă în suprafaţă de 72 mp;

- anexe gospodăreşti în suprafaţă de 70 mp.

Din Adresa din 25 februarie 2010 emisă de Primăria comunei Doineşti, jud Suceava, reiese că inculpatul M.G. figurează înscris în registrul agricol cu următoarele bunuri:

- 0,06 ha teren curţi-construcţii;

- 0,08 ha teren arabil intravilan;

- 0,04 ha teren arabil extravilan.

Prin Adresa din 16 februarie 2010 Biroul Impozite şi Taxe Locale, Primăria Hârlău, jud Iaşi, a comunicat că inculpaţii Ş.L., B.Ş. şi C.E. nu figurează înscrişi cu bunuri mobile sau imobile impozabile.

Din Adresa din 23 februarie 2010 emisă de Primăria municipiului Botoşani, jud. Botoşani, reiese că inculpata R.S. figurează înscrisă în evidenţele fiscale înscrisă cu apartament.

Prin Adresa din 19 februarie 2010 DEFPL, Primăria Iaşi, jud. Iaşi, a comunicat că inculpatul N.Ş. nu figurează înscris cu bunuri mobile sau imobile impozabile.

Prin Adresa din 15 februarie 2010 Primăria comunei Plugari, jud. Iaşi, a comunicat că inculpatul R.M. nu figurează înscris cu bunuri mobile sau imobile impozabile.

Prin Adresa din 23 februarie 2010 DBCF Primăria Suceava, jud. Suceava, a comunicat că inculpatul O.T. nu figurează înscris cu bunuri mobile sau imobile impozabile.

Prin Adresa din 15 martie 2010 Primăria Fălticeni, jud. Suceava, a comunicat că inculpatul S.S. nu figurează înscris cu bunuri mobile sau imobile impozabile.

Prin Adresa din 25 februarie 2010 Primăria Fălticeni, jud. Suceava, a comunicat că inculpatul M.A. nu figurează înscris cu bunuri mobile sau imobile impozabile.

În consecinţă, în vederea asigurării reparării pagubei şi realizării măsurii confiscării speciale, în baza art. 163 C. proc. pen., instanţa va institui sechestru asigurător asupra:

- bunurilor imobile proprietatea inculpatului Ţ.N. - suprafaţa de 0,63 ha teren arabil şi 0,37 ha teren fâneţe; casă în suprafaţa de 72 mp, anexe gospodăreşti în suprafaţă de 70 mp situate pe raza comunei Mălini, jud. Suceava, până la concurenţa sumei de 31.400 RON;

- bunurilor imobile proprietatea inculpatului M.G. - 0,06 ha teren curţi-construcţii, 0,08 ha teren arabil intravilan, 0,04 ha teren arabil extravilan situate pe raza comunei Dolheşti, jud. Suceava, până la concurenţa sumei de 45.150 RON;

- bunului imobil proprietatea inculpatei R.S. - apartament situat în Botoşani, jud. Botoşani, până la concurenţa sumei de 46.942,63 RON şi 7.937,13 euro.

În ceea ce priveşte corpurile delicte, instanţa a reţinut următoarele:

Urmare Adresei nr. 7913/99/2007 din data de 22 ianuarie 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi termen de judecată la data de 2 februarie 2010, ora 10,00, a comunicat bunurile ridicate de la inculpaţi aflate în custodie ca fiind corpuri delicte, la dispoziţia instanţei de judecată:

- laptop - ridicat de la inculpatul O.T.;

- laptop T.S. şi hard-disk-ul aferent acestuia instalat în laptopul menţionat - ridicat de la inculpatul B.Ş.;

- laptop şi hard-disk-ul aferent acestuia instalat în laptopul menţionat - ridicat de la inculpatul E.I.;

- imprimantă C. - ridicată de la inculpatul B.Ş.

Bunuri ridicate de la R.S.:

- agendă cu coperte de culoare neagră ce conţine 165 file.

Bunuri ridicate de la O.T.:

- telefon cu carcasă de culoare neagră N1 având codul IMEI X15;

- telefon cu carcasă de culoare neagră şi gri marca N2 cu codul IMEI X17;

- telefon cu carcasă de culoare albastră şi gri marca N3 cu codul IMEI X19;

- copie carte de identitate X27 pe numele O.M.A.;

- Contract de vânzare-cumpărare încheiat între O.T. şi Z.I. autentificat cu nr. X27 din 14 februarie 2005 la Biroul Notar Public C.Ş.;

- plan de rambursare V.R. - 5 file;

- agendă cu coperţi de culoare maro conţinând 39 file;

- agendă cu coperţi de culoare neagră ce conţine 86 file;

- agendă cu coperţi de culoare neagră ce conţine 138 file;

- HDD S. capacitate 100 GB seria X21;

- ştampilă cu mâner de culoare roşu cu gri pe care este o etichetă pe care scrie "26 RON";

- o ştampilă pentru aplicarea datei.

Bunuri ridicate de la S.S.:

- telefon marca N4 cod IMEI X23;

- telefon marca N5 cod IMEI X25;

- agendă cu coperţi de culoare portocalie ce conţine 36 file;

- agendă cu coperţi de culoare neagră ce conţine 79 file.

Bunuri ridicate de la B.Ş.:

- ştampilă cu amprenta SC S. SRL Iaşi;

- ştampilă cu amprenta SC P.M. SRL Suceava;

- ştampilă pentru aplicarea datei;

- ştampilă rotundă nouă, fără amprentă;

- ştampilă dreptunghiulară nouă, fără amprentă;

- aparat marca U. (cuptor pentru confecţionare ştampile şi cărţi de vizită).

Bunuri ridicate de la E.I.:

- carte de identitate a autovehiculului X29;

- certificat de înmatriculare pentru auto X29.

Prin Încheierea de şedinţă din 22 ianuarie 2010 s-a dispus în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. restituirea către inculpatul E.I., a laptopului, conform Procesului-verbal de percheziţie domiciliară din 29 aprilie 2007, respectiv Procesului-verbal din 29 mai 2007, Dosar 20 D/P/2007 a Ministerului Public - D.I.I.C.O.T., aflat la camera corpuri delicte, punându-se în vedere inculpatului obligaţia de păstrare a bunului restituit până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin Încheierea din 2 februarie 2010 s-a dispus restituirea către inculpata R.S. a bunului ridicat la percheziţie - agendă cu coperte de culoare neagră - 165 file, cu păstrarea de copii xerox de pe conţinutul acesteia. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 95 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de inculpatul S.S., privind restituirea corpului delict telefon mobil marca N4, cu cartela X24.

Potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. pen. obiectele şi înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziţiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin. Obiectele supuse confiscării nu se restituie.

Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În raport de dispoziţiile legale citate, instanţa a dispus confiscarea bunurilor ce au fost folosite pentru săvârşirea infracţiunilor, conform art. 118 lit. b) C. pen., restituind celelalte bunuri inculpaţilor, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Având în vedere că bunurile destinate pentru săvârşirea infracţiunilor nu pot fi confiscate decât dacă au fost utilizate efectiv la comiterea acestora (118 lit. c) C. proc. pen.) instanţa a dispus restituirea bunurilor neutilizate de către inculpaţi la săvârşirea prezentei infracţiuni.

În consecinţă, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- laptop, telefon cu carcasă de culoare neagră N1 având codul IMEI X15 cu cartelă X16; telefon cu carcasă de culoare neagră şi gri marca N2 cu codul IMEI X17 cu cartelă X18; telefon cu carcasă de culoare albastră şi gri marca N3 cu codul IMEI X19; HDD capacitate 100 GB seria X21 - ridicate de la inculpatul O.T.;

- laptop T.S. şi hard-disk-ul aferent acestuia instalat în laptopul menţionat, imprimantă C., ştampilă cu amprenta SC S. SRL Iaşi; ştampilă cu amprenta SC P.M. SRL Suceava; ştampilă pentru aplicarea datei; aparat marca U. (cuptor pentru confecţionare ştampile şi cărţi de vizită) - ridicate de la inculpatul B.Ş.;

- telefon marca N4 cod MEI X23 şi telefon marca N5 cod MEI X25 - ridicate de la inculpatul S.S.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea următoarelor bunuri, la rămânerea definitivă a hotărârii:

- copie carte de identitate X27 pe numele O.M.A.; Contract de vânzare-cumpărare încheiat între O.T. şi Z.I. autentificat cu nr. X27 din 14 februarie 2005 la Biroul Notar Public C.Ş.; plan de rambursare V.R. - 5 file; agendă cu coperţi de culoare maro conţinând 39 file; agendă cu coperţi de culoare neagră ce conţine 86 file; agendă cu coperţi de culoare neagră ce conţine 138 file; ştampilă cu mâner de culoare roşu cu etichetă pe care scrie "26 RON"; o ştampilă pentru aplicarea datei către inculpatul O.T.;

- ştampilă pentru aplicarea datei; ştampilă rotundă nouă, fără amprentă; ştampilă dreptunghiulară nouă, fără amprentă, către inculpatul B.Ş.;

- agendă cu coperţi de culoare portocalie ce conţine 36 file şi agendă cu coperţi de culoare neagră ce conţine 79 file, către inculpatul S.S.;

- carte de identitate a autovehiculului X29 şi certificat de înmatriculare pentru auto X29 către inculpatul E.I.

Având în vedere considerentele anterioare referitoare la caracterul fals al înscrisurilor folosite de inculpaţi, dar apreciind că în cauză nu se poate dispune decât anularea înscrisurilor aflate în original la dosarul cauzei, instanţa a dispus în baza art. 348 C. proc. pen., desfiinţarea integrală a următoarelor înscrisuri:

a) cupon pensie militară, din luna martie 2007, nr. dosar pensie X30 pe numele P.D.T.;

b) cupon pensie militară, din luna februarie 2007, nr. dosar pensie X31 pe numele Ş.D.L.;

c) cupon pensie militară, din luna martie 2007, dosar pensie X32 pe numele M.G.

Având în vedere că toate contractele de credit enunţate au fost încheiate în baza unor înscrisuri false, prin vicierea consimţământului reprezentanţilor unităţilor bancare, că prin acţiunea civilă se tinde la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, iar prin hotărârea judecătorească nu se poate constitui un nou titlu executoriu pentru aceleaşi sume de bani înscrise în contractele de credit încheiate prin săvârşirea infracţiunii, răspunderea penală şi civilă fiind antrenate în temeiul titlului jurisdicţional, instanţa a dispus desfiinţarea, în temeiul art. 348 C. proc. pen., a convenţiilor de creditare încheiate:

- Contractul de credit încheiat la data de 15 februarie 2007 între inculpatul R.M. şi I.B.N. din Iaşi,

- Contractul de credit nr. X35 din 21 februarie 2007 încheiat de inculpatul R.M. cu Banca Comercială H.T.,

- Contractul de credit nr. X36 din 19 februarie 2007 încheiat de inculpatul R.M. cu B.C. S.A. - Sucursala Judeţeană Iaşi,

- Contractul de credit nr. X3 din 15 februarie 2007 încheiat de inculpatul A.C. cu B.C. sucursala Iaşi,

- Contract de credit nr. X1 din 14 februarie 2007 încheiat de inculpatul A.C. cu Banca Comercială H.T. SA,

- Contract de credit din 16 februarie 2007 încheiat de inculpatul A.C. cu B.F. SA,

- Contractul de credit nr. X38 din 19 aprilie 2007 încheiat de inculpatul Ţ.N. cu reprezentanţii M.R.B. SA - sucursala Suceava,

- Contractul de credit nr. X2 din 19 aprilie 2007 încheiat de inculpatul Ţ.N. cu reprezentanţii U.T.R. SA - sucursala Suceava,

- Contractul de credit nr. X13 din 26 aprilie 2007 încheiat de inculpatul Ţ.N. cu reprezentanţii B. - sucursala Suceava;

- Contractul de credit nr. X39 din 18 aprilie 2007 încheiat de inculpatul Ţ.N. cu reprezentanţii P.B.R. sucursala Suceava,

- Contractul de credit din 13 aprilie 2007, încheiat de inculpatul N.Ş. cu reprezentanţii B. - sucursala Iaşi,

- Contractul de credit bancar nr. X8 din 3 aprilie 2007 încheiat între inculpatul M.G. şi reprezentanţii Băncii Comerciale P.B. - sucursala Suceava,

- Contractul de credit nr. X14 din 3 aprilie 2007 încheiat între inculpatul M.G. şi C.I. SA,

- Contractul de credit nr. X41 din 13 martie 3007 şi Contractul de credit nr. X42 din 13 martie 2007 încheiate între inculpatul Ş.L. şi B.C. SA - sucursala Iaşi,

- Contractul de credit din 2 martie 2007 încheiat între inculpatul Ş.L. cu reprezentanţii B. SA - sucursala Iaşi,

- Contractul de credit pentru persoane fizice nr. X44 din 3 aprilie 2007, încheiat sub identitatea lui P.D.T. de inculpatul M.A. cu B.C. Botoşani, Agenţia Primăverii.

Hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpaţii E.I., O.T., S.S., B.Ş., R.S., M.G., R.M., M.A., petenţii H.E. şi H.V. şi de partea civilă "B.C." SA.

Prin Decizia penală nr. 58 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E.I., B.Ş., M.G., M.A., O.T., S.S., R.S., R.M., de partea civilă B.C. SA şi de petenţii H.E. şi H.V. împotriva Sentinţei penale nr. 227 din data de 26 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi, care a fost menţinută.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă de control judiciar a reţinut că din analiza coroborată a materialului probator administrat rezultă că în mod judicios şi temeinic argumentat, instanţa de fond a stabilit vinovăţia inculpaţilor M.G., R.S., E.I., O.T., R.M., S.S., M.A., B.Ş., Ş.L., Ţ.N., C.E. şi N.Ş., în comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, în raport de situaţia de fapt reţinută.

S-a constatat că instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidenţiind aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpaţilor şi probele ce au servit ca temei al soluţionării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat, prin prisma apărărilor inculpaţilor, argumentându-şi soluţia de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt şi de drept ce au fundamentat soluţia pronunţată.

S-a precizat că, pe baza analizei amănunţite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpaţilor în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 66 C. proc. pen.

Astfel, a reţinut instanţa de apel, soluţia de condamnare a inculpaţilor se bazează pe interpretarea şi coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- declaraţiile martorilor M.P., C.E., D.L., S.A., P.T., C.F.L., A.S., A.M., B.S., T.P., P.L.C. şi H.V., actele false care au fost folosite pentru obţinerea creditelor în mod nelegal, contractele de credit încheiate în baza acestor acte, convorbirile telefonice purtate între inculpaţi, care dovedesc clar că aceştia au acţionat împreună şi organizat, pentru a obţine în mod ilegal credite de la societăţile bancare - părţi civile în cauză şi declaraţiile inculpaţilor care au fost nuanţate, fiecare dintre ei dorind să-şi minimalizeze activitatea infracţională.

S-a constatat că declaraţiile date de martori atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, precum şi celelalte mijloace de probă administrate în cauză au fost analizate temeinic de instanţa de fond prin înlăturarea declaraţiilor vădit nesincere şi prin verificarea tuturor apărărilor inculpaţilor.

Invocându-se dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., s-a considerat că, în mod corect prima instanţă nu a reţinut, în procesul evaluării, aspecte din declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor din faza de judecată care, fiecare în parte, a încercat să minimalizeze activitatea infracţională în care a fost implicat.

Astfel, s-a reţinut în cazul inculpatului S.S., că atât martorul M.P., cât şi inculpatul R.M., dar şi inculpatul O.T. îl indică pe S.S. ca având un rol central în racolarea inculpatului R.M.

În obţinerea creditelor ilegale pe numele lui R.M., un rol important a avut şi inculpatul E.I., aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată de acesta cu ofiţerul de credite de la I. B.N.

Activitatea infracţională a inculpatului S.S. a fost dovedită şi în cazul obţinerii creditelor pe numele inculpatului Ţ.N., care şi-a nuanţat declaraţia pentru a diminua răspunderea penală, însă, a reţinut instanţa de apel, motivaţia schimbării declaraţiei date în faza de urmărire penală, în care relata concret modalitatea în care s-au încheiat contractele de credite, nu este dovedită.

S-a constatat că implicarea inculpatului O.F. în acest caz este dovedită inclusiv de interceptările telefonice autorizate din care rezultă că în convorbirea purtată cu ofiţerul de credite s-a prezentat drept Ţ.N.

Instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că în cazul creditelor obţinute pe numele lui N.Ş., un rol important l-au avut inculpaţii E.I. şi B.Ş., fiind implicat şi O.F. Implicarea acestora a fost dovedită prin înregistrările telefonice autorizate, actele emise pe numele lui N.Ş. descoperite la domiciliul inculpatului B.Ş. şi declaraţia martorului D.L.

Probele administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatului M.G. şi a învinuitului H.S.A. dovedesc, a reţinut Curtea, vinovăţia inculpatului S.S. şi în cazul creditelor obţinute de M.G.

Inculpaţii O.F., S.S. şi R.S. au fost implicaţi în obţinerea creditelor ilegale de către inculpatul Ş.L., legătura dintre aceşti inculpaţi fiind probată de interceptările convorbirilor telefonice autorizate şi Procesul-verbal de recunoaştere din data de 14 iunie 2007 prin care inculpatul Ş.L. i-a identificat pe ceilalţi inculpaţi ca fiind persoanele care l-au determinat să facă acele credite.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C.E. şi M.A., instanţa de apel a arătat că, din probele administrate rezultă că au fost ajutaţi, pentru a obţine creditele ilegale, de către inculpaţii O.F., S.S., R.S. în cazul inculpatului C.E. şi de către M.C., în cazul inculpatului M.A.

S-a concluzionat că analiza vastului probator administrat în cauză duce la concluzia că instanţa de fond a stabilit o încadrare juridică corectă a faptelor deduse judecăţii şi a constatat motivat, vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

De asemenea, Curtea a considerat că instanţa de fond, în mod corect a apreciat că nu poate reţine pentru inculpatul R.M. cauza care înlătură caracterul penal al faptei prev. de art. 48 C. pen. în condiţiile în care raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nu a concluzionat că nu ar fi avut discernământ la momentul comiterii faptei.

Prin urmare, a arătat Curtea, criticile inculpaţilor referitoare la condamnarea lor fără a se proba vinovăţia, nu sunt fondate.

Examinând hotărârea apelată şi sub aspectul sancţiunilor aplicate, Curtea a constatat că pedepsele la care au fost condamnaţi inculpaţii sunt rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete desfăşurată de inculpaţi, a gradului de pericol social a fiecărei infracţiuni comise, relevat de împrejurările săvârşirii, de urmarea produsă, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpaţilor, prezenţa sau absenţa antecedentelor penale.

S-a arătat că toate aceste elemente de fapt au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaţilor de către instanţa de fond, aceasta dând dovadă de suficientă clemenţă prin stabilirea unor pedepse uşor peste minimul special prevăzut de lege şi sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile în care, activitatea infracţională desfăşurată este deosebit de periculoasă, iar inculpaţii E.I., O.F. şi S.S. sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Stabilirea unor pedepse cu executarea în regim de detenţie pentru inculpaţii care au constituit grupul infracţional organizat şi a unor pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiţionată pentru ceilalţi inculpaţi s-a apreciat că este în măsură să asigure realizarea scopului educativ şi de exemplaritate al acestora, de îndreptare a atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea infracţiunii, dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

În ceea ce o priveşte pe inculpata R.S., s-a precizat că chiar dacă aceasta a recunoscut şi regretat faptele, activitatea sa deosebit de periculoasă constând în aderarea la grupul infracţional organizat format din M.C., S.S. şi O.T., în interiorul căruia a avut rolul de a supraveghea în perioada martie 2007 - aprilie 2007 pe inculpaţii Ş.L., M.A., C.E., de a-i ajuta să acţioneze în scopul grupului infracţional, respectiv inducerea în eroare a reprezentanţilor mai multor entităţi financiare şi de a supraveghea şi ajuta pe inculpaţii Ş.L., M.A., C.E. - de a induce în eroare reprezentanţii părţilor vătămate, împiedică aplicarea unei pedeapse mai puţin severe, pedeapsa stabilită de instanţa de fond fiind considerată în măsură să atingă scopul acesteia prevăzut la art. 52 C. pen.

Prin urmare, Curtea a reţinut că nici criticile referitoare la individualizarea pedepselor şi stabilirea modalităţii de executare nu sunt fondate.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de apel a constatat că s-a făcut o corectă apreciere a prejudiciului material suferit de părţile civile, prin activitatea infracţională a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte motivul de apel al părţii civile B.C. SA, Curtea l-a considerat nefondat, instanţa de fond apreciind corect că toate contractele de credit enunţate au fost încheiate în baza unor înscrisuri false, prin vicierea consimţământului reprezentanţilor unităţilor bancare şi că prin acţiunea civilă se tinde la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

S-a arătat că, o dată obligaţi inculpaţii la restituirea sumelor obţinute prin contractele de credit încheiate, prin vicierea consimţământului, nu puteau rămâne în vigoare şi acestea din urmă.

Instanţa de apel a constatat totodată că sunt nefondate şi apelurile declarate de petenţii H.V. şi H.E.

S-a arătat că, într-adevăr, în faza de urmărire penală s-a luat măsura sechestrului asupra unor sume de bani găsite în casa acestora, dar această măsură a fost dispusă într-un alt dosar penal care l-a avut ca învinuit pe fiul lor. Prin urmare, s-a considerat că instanţa de fond nu putea să se pronunţe cu privire la cererea petenţilor atâta timp cât măsura sechestrului nu era dispusă în dosarul cauzei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii S.S., R.S., M.A., R.M., E.I., partea civilă B.C. şi petenţii H.V. şi H.E.

Recurentul inculpat S.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăţia sa şi nici că a avut cunoştinţă de activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi.

Recurenta inculpată R.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând,că nu a avut cunoştinţă de activitatea inculpaţilor, că nu avea experienţă în domeniul bancar şi nu a ştiut că documentele folosite erau false. S-a mai susţinut a se avea în vedere, în aprecierea asupra recursului declarat, că inculpata a fost nevoită să-şi vândă apartamentul pentru recuperarea pagubei, că are 54 de ani, nu are antecedente penale, iar starea sănătăţii sale este precară.

Recurentul inculpat M.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi pct. 14 C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul laturii subiective şi că se impune reindividualizarea pedepselor aplicate.

Recurentul inculpat R.M., prin motivele de recurs scrise şi concluziile orale, a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 8, 9, 10, 12 şi 17 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că:

- este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 8 C. proc. pen. întrucât trebuia solicitat avizul Comisiei superioare medico-legale Mina Minovici faţă de împrejurarea că sunt uşor diferite concluziile stabilite de medicii psihiatrii, prin expertiza medico-legală, de concluziile medicului primar, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. pen.;

- este aplicabil cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. deoarece instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de avizare de către Comisia superioară medico-legală Mina Minovici;

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi uz de fals întrucât a acţionat cel mult cu intenţie indirectă, iar aceste infracţiuni se săvârşesc cu intenţie directă, situaţie în care se justifică achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. pen.;

- instanţa de apel nu a analizat toate motivele sale de apel şi cererile pe care le-a formulat, astfel că decizia atacată nu cuprinde temeiurile de fapt şi de drept care au condus la respingerea apelului său;

- încadrarea juridică a faptelor este greşită, inculpatul săvârşind cel mult tentativă sau complicitate la infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen.;

- respingerea acţiunilor civile ca urmare a lipsei discernământului la data încheierii contractelor de credit.

Recurentul inculpat E.I. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen. solicitând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reindividualizarea pedepselor şi aplicarea unei pedepse rezultante mai mici.

Recurenta parte civilă B.C. a solicitat înlăturarea dispoziţiei referitoare la anularea integrală a contractelor de credit încheiate cu B.C. SA de către inculpaţii R.M. (Contract de credit X4/2007), A.C. (Contract de credit din 15 februarie 2007), D.O. (Contract de credit X7/2007) şi Ş.L. (Contract de credit X6/2007), câtă vreme instanţa a obligat inculpaţii la plata unor sume decurgând din contractele de credit încheiate de aceştia cu banca, la plata de dobânzi ce vor curge în continuare până la data achitării integrale a debitului aferent contractelor care conţin clauze referitoare la procentele de dobânzi, modificarea acestora, modul de calcul şi alte clauze de natură a asigura o eventuală reparare integrală a prejudiciului.

Petenţii H.V. şi H.E. nu au motivat recursurile declarate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 8 C. proc. pen., invocat de inculpatul R.M. nu are incidenţă în cauză, întrucât acesta a fost expertizat psihiatric.

Potrivit textului legal invocat, hotărârile sunt supuse casării când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prev. de art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. care prevăd că aceasta este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului, or, după cum s-a constatat, inculpatul R.M. a fost expertizat psihiatric.

Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de IML Iaşi, avizat de Comisia de Avizare şi Control, nu s-a concluzionat că inculpatul R.M. nu a avut discernământ la data comiterii faptelor, astfel că nu este întemeiată cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Ca urmare, nici solicitarea inculpatului de a fi înlăturată obligarea sa la plata despăgubirilor civile, pentru lipsa discernământului la data săvârşirii faptelor, nu este întemeiată.

Referitor la critica subscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanţa de recurs consideră că este neîntemeiată. Cazul de casare în discuţie este incident numai dacă cererea asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat îndeplineşte cumulativ mai multe condiţii, respectiv este esenţială, de natură a garanta drepturile părţii şi a influenţa soluţia procesului. Din actele dosarului rezultă că raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de IML Iaşi a fost avizat de Comisia de Avizare şi Control, neexistând elemente noi care să impună şi avizarea de către Comisia superioară medico-legală din cadrul IML Mina Minovici, aşa încât să se poată considera că o avizare suplimentară ar fi fost de natură a influenţa soluţia procesului.

În privinţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., susţinut de recurentul inculpat R.M., instanţa de recurs arată că dispoziţiile art. 356 C. proc. pen. reglementează conţinutul expunerii hotărârii pronunţate de prima instanţă. Conţinutul părţii expozitive a deciziei pronunţate în apel este definit prin dispoziţiile art. 383 C. proc. pen., în conformitate cu care considerentele deciziei instanţei de apel trebuie să cuprindă.temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen.

Ca atare, analizând conţinutul deciziei atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 383 C. proc. pen., cât şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu care hotărârea trebuie să răspundă chestiunilor esenţiale puse în discuţie de parte, se constată că decizia recurată cuprinde în considerentele sale motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a apelului promovat de inculpatul R.M., fiind indicate temeiurile în fapt şi în drept.

Împrejurarea că soluţia pronunţată prin decizia atacată se bazează pe aceleaşi probe avute în vedere de prima instanţă, ţine de procesul de apreciere a probelor, care este atributul instanţei de judecată potrivit art. 63 C. proc. pen., şi nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Înalta Curte precizează că motivul de recurs nu este fondat chiar dacă prin decizia pronunţată în apel nu s-a realizat o descriere a faptelor, din moment ce soluţia pronunţată prin decizie nu relevă o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere şi de prima instanţă.

Prin urmare, nu se impune casarea deciziei în temeiul motivului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Astfel cum s-a statuat şi prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidenţa dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată. Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există, sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste explicaţii din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior şi de doctrină, Înalta Curte constată că nu există, contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probele administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

În acest sens, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.S., Înalta Curte are în vedere declaraţiile inculpaţilor R.M., O.T. şi a martorului M.P. care au arătat rolul important al inculpatului S.S. în racolarea inculpatului R.M.; declaraţia inculpatului M.G. din care reiese că S.S. i-a predat mai multe acte false privind calitatea sa de pensionar, cuantumul pensiei pe care ar fi primit-o, factură de utilităţi, şi i-a cerut să obţină credite de la P.B.R. şi C.I. SA; declaraţia lui H.S.A. care a susţinut că i-a condus pe S.S., M.G. şi T.M.P. la unităţile bancare; declaraţia inculpatului Ş.L. care a descris cum inculpatul S.S., O.T. şi R.S. l-au racolat, cazat şi i-au procurat haine şi încălţăminte, cum primul l-a condus la diferite entităţi bancare unde a solicitat acordarea de credite în prezenţa inculpatei care deţinea înscrisurile necesare creditării; declaraţia lui Ş.A. care l-a indicat pe inculpatul S.S. ca fiind cel căruia i-a predat actul de identitate pentru a se angaja, act ce a fost folosit de inculpatul C.E. pentru creditare la B. Botoşani; Procesul verbal din 14 iunie 2007 din care reiese că inculpatul M.A. l-a identificat pe inculpatul S.S.

Referitor la inculpata R.S., probatoriul administrat confirmă implicarea acesteia în comiterea infracţiunilor de grup infracţional organizat, complicitate la înşelăciune în convenţii şi instigare la uz de fals, având în vedere: declaraţia inculpatului Ş.L. care a descris cum inculpatul S.S., O.T. şi R.S. l-au racolat, cazat şi procurat haine şi încălţăminte, cum primul l-a condus la diferite entităţi bancare unde a solicitat acordarea de credite bancare în prezenţa inculpatei care deţinea documentele pentru creditare; Procesul-verbal de recunoaştere din 14 iunie 2007 prin care inculpatul Ş.L. a identificat-o pe inculpata R.S.; Procesele-verbale de redare a interceptării convorbirilor telefonice din 22 martie 2007 şi 23 martie 2007 dintre inculpaţii S.S. şi R.S., S.S. şi O.T. care relevă coordonarea acţiunilor inculpaţilor prin acest mijloc de comunicare; declaraţia inculpatului C.E. care a prezentat acţiunile inculpatei privind implicarea acesteia în obţinerea de către el a unor credite de la B.T. şi B. Botoşani (unde au şi fost reţinuţi de organele de poliţie); declaraţia inculpatului M.A. care a indicat-o pe inculpată ca fiind cea care l-a însoţit la două unităţi bancare pentru a obţine credite şi s-a prezentat ca fiind o cunoştinţă de-a sa; Procesul-verbal din 14 iunie 2007 din care reiese că inculpatul M.A. a identificat-o pe inculpată; procesul-verbal de percheziţie efectuat asupra inculpatei din care reiese că au fost găsite la aceasta mai multe cupoane false de pensii militare pe numele Ş.A., cartea de identitate falsă pe numele acestuia şi pe numele P.T.

Cât priveşte inculpatul E.I. probele administrate dovedesc că este unul dintre autorii infracţiunii de grup infracţional organizat şi că a instigat la înşelăciune în convenţii, la uz de fals, fals material în înscrisuri oficiale şi fals în înscrisuri sub semnătură privată necomiţându-se nicio eroare, cu privire la faptul că este una din persoanele care a participat la săvârşirea acestor infracţiuni, astfel că cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. este nefondată.

În acest sens se reţine că: potrivit verificărilor efectuate la I.B.N. Sucursala Bucureşti, conform unui extras de cont, inculpatul R.M. a avut o încasare de 100 RON de la E.I.; din convorbirea telefonică de la data de 2 aprilie 2007 purtată cu M.E. (I.B.N.) rezultă că i s-a solicitat inculpatului E.I. să îl găsească pe "protejatul" său R.M. care nu era de găsit la telefon şi avea întârziere la plata creditului; la percheziţia domiciliară efectuată la inculpatul E.I. au fost găsite înscrisuri pentru bunurile cumpărate de inculpatul A.C., precum şi unele dintre bunurile cumpărate de acesta cu finanţare de la B.C., dar şi un exemplar al contractului de credit încheiat de A.C. cu B.F. SA; în documentele bancare, inculpatul A.C. l-a indicat ca persoană de contact pe E.I.; inculpatul N.Ş. a relatat cum a fost racolat de inculpatul E.I., precum şi implicarea acestuia din urmă în pregătirea şi procurarea actelor necesare pentru obţinerea unor credite bancare de la B., P.B.R., Banca Comercială "C."; martorul D.L. a spus că la solicitarea lui E.I. l-a condus la bancă pe N.Ş. în legătură cu un dosar de creditare; procesele-verbale de supraveghere operativă relevă că inculpatul E.I. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul O.T. şi că l-a instruit pe D.O. în vederea obţinerii creditelor bancare; martorii B.S.C. şi T.P. au prezentat activitatea desfăşurată de E.I. în legătură cu creditele pe care aceştia doreau să le obţină, cu acestea coroborându-se şi interceptările mesajelor şi convorbirilor telefonice din 19 martie 2007 şi 27 martie 2007 dintre E.I. şi O.T., E.I. şi B.Ş.

Ca atare, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, cazul de casare analizat nefiind incident în cauză.

În privinţa criticilor aduse de inculpaţii M.A. şi R.M. încadrării juridice date faptelor, instanţa de recurs apreciază că şi acestea sunt nefondate, condiţii în care nu este aplicabil nici cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Recurentul inculpat M.A. a săvârşit tentativa la înşelăciune în convenţii şi infracţiunea de uz de fals cu forma de vinovăţie cerută de lege, având în vedere forma continuată în care au fost comise, ceea ce semnifică împrejurarea că recurentul inculpat nu a acţionat decât cu intenţie directă din moment ce în mod repetat a prezentat o carte de identitate falsă, pe numele P.T. şi acte false (cupoane de pensii, decizii de pensionare, factură de utilităţi), în scopul încheierii unor contracte de credit cu B.C. Botoşani şi B. Botoşani.

De asemenea, inculpatul R.M. a comis infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals cu intenţie directă, acesta la rândul său săvârşind mai multe acte materiale care fiecare în parte întruneşte elementele constitutive ale înşelăciunii şi uzului de fals, fiind astfel neverosimil că nu a urmărit obţinerea creditelor primite, cu ajutorul unor acte false, de la I.B.N. Iaşi, B.C. SA Iaşi şi H.T. SA. Nu se poate admite nici că infracţiunile nu s-au consumat şi au rămas în forma tentativei din moment ce probele administrate dovedesc că, pe baza documentelor false prezentate la solicitarea creditelor, acestea au fost efectiv acordate, fiind în sume de 31.000 RON, 10.000 euro şi 10.000 euro.

Totodată, se constată că recurentul inculpat a întreprins acţiuni specifice autoratului, acesta prezentându-se personal pentru contractarea creditelor.

În consecinţă, cererile de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. sunt nefondate.

Analizând motivul de recurs susţinut de M.A., E.I. şi R.S. referitor la greşita individualizare a pedepsei, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., instanţa de recurs precizează că potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Individualizarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Ţinând cont de aceste criterii, se consideră că pedepsele aplicate recurentului inculpat E.I. reflectă gradul de pericol social concret al faptelor, precum şi datele ce caracterizează persoana sa. Inculpatul a desfăşurat una dintre cele mai ample activităţi infracţionale în cadrul grupului infracţional organizat, acţionând atât ca instigator, cât şi în calitate de complice, determinând în mod repetat pe inculpaţii R.M., N.Ş. şi A.C. să comită fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, sprijinind pe inculpaţii Ţ.N. şi M.G. să săvârşească aceleaşi infracţiuni şi determinând pe inculpatul B.Ş. să comită în mod repetat infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

Nu lipsite de relevanţă sunt antecedentele penale ale inculpatului R.M. care, fiind condamnat definitiv în 2005, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse, a nesocotit beneficiul acordat şi a intrat din nou în conflict cu legea penală, dând dovadă de perseverenţă infracţională.

Starea de recidivă postexecutorie se reflectă în totalul cuantumului pedepsei ce urmează a fi executată, la pedeapsa rezultantă aplicată pentru cele cinci infracţiuni concurente săvârşite de acest inculpat fiind adăugată şi pedeapsa de 3 ani închisoare din antecedenţa penală.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că în procesul de individualizare a pedepsei s-a ţinut seama de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., în privinţa recurentului inculpat M.A. Astfel, pedepsele de 1 an şi 7 luni închisoare pentru tentativă la înşelăciune şi 3 luni închisoare pentru uz de fals relevă împrejurarea că inculpatul a comis infracţiunile în formă continuată, că a folosit mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare, că este recidivist postexecutoriu, dar şi că înşelăciunea a rămas în formă de tentativă şi a avut o atitudine sinceră şi de colaborare cu organele judiciare.

Prin urmare, se consideră că pedeapsa rezultantă de 1 an şi 7 luni închisoare stabilită a fi executată, este aptă să atingă scopul preventiv educativ al pedepsei reglementat de art. 52 C. pen.

Înalta Curte apreciază însă că, în raport de activitatea infracţională desfăşurată de recurenta inculpată R.S. şi datele personale ale acesteia, se impune reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare.

În acord cu instanţele de fond, se consideră că se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen., dar acestora trebuia să li se dea o eficienţă juridică mai mare faţă de faptul că inculpata este la primul conflict cu legea penală, este integrată social, că a avut o atitudine procesuală cooperantă şi s-a prezentat la termenele de judecată, că a acţionat ca şi complice, sprijinind alţi inculpaţi în activitatea de inducere în eroare a reprezentanţilor unităţilor bancare şi că pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin faptele sale s-a instituit sechestru asigurător asupra imobilului proprietatea acesteia.

Ca atare, se va reduce cuantumul pedepselor aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de grup infracţional organizat şi înşelăciune în convenţii, menţinându-se pedeapsa aplicată pentru instigare la uz de fals, urmând a se stabili ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, suspendarea sub supraveghere, apreciindu-se că aceasta este de natură a atinge scopul preventiv-educativ al pedepsei prin durata termenului de încercare, măsurile de supraveghere la care va fi supusă inculpata pe această perioadă de timp şi având în vedere că a a fost arestată preventiv, în cauză, aproape 8 luni de zile.

Critica recurentei părţi civile B.C. SA privind greşita anulare a Contractelor de credit X4/2007, 304/2007, X7/2007 şi X6/2007 este neîntemeiată. Temeiul obligării inculpaţilor la plata sumelor datorate către B.C. SA la data de 9 ianuarie 2008 plus dobânda ce curge în continuare până la data achitării integrale aferente contractelor, îl reprezintă răspunderea civilă delictuală, iar nu contractuală, întrucât contractele încheiate cu unitatea bancară au avut la bază înscrisuri false.

Constatând că recurenţii H.V. şi H.E. nu au motivat recursurile declarate şi nici nu există cazuri de casare care se iau în discuţie din oficiu şi care ar fi în favoarea acestora, Înalta Curte consideră neîntemeiate recursurile promovate de aceştia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata R.S. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 227 din 26 aprilie 2010 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, şi, rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în pedepsele componente.

a) Se va reduce de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.;

b) Se va reduce de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la înşelăciune în convenţii", în forma calificată şi continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.;

c) Se va menţine pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. d) şi art. 80 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata de 2 ani.

Se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., inculpata va fi obligată să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existenţă.

Se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

Se va constata că inculpata R.S. a fost reţinută şi arestată preventiv de la 29 aprilie 2007 la 17 decembrie 2007.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.S., M.A., R.M., E.I., petenţii H.V., H.E. şi de partea civilă B.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Vor fi obligaţi recurenţii petenţi H.V. şi H.E. la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va fi obligată recurenta parte civilă B.C. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi S.S., M.A., R.M., E.I. la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata R.S., de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata R.S. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 227 din 26 aprilie 2010 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în pedepsele componente.

a) Reduce de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.;

b) Reduce de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la înşelăciune în convenţii", în forma calificată şi continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.;

c) Menţine pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. d) şi art. 80 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata de 2 ani.

Aplică inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 C. pen.

În baza art. 86 C. pen., obligă pe inculpată să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existenţă.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Constată că inculpata R.S. a fost reţinută şi arestată preventiv de la 29 aprilie 2007 la 17 decembrie 2007.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.S., M.A., R.M., E.I., petenţii H.V., H.E. şi de partea civilă B.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii petenţi H.V. şi H.E. la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta parte civilă B.C. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi S.S., M.A., R.M., E.I. la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata R.S., de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 7 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ