Revision of criminal judgment rejected for lack of new facts and unproven perjury

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 12 din 12 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 8480/40/2011, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de H.M. împotriva sentinţei penale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoşani.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin cererea formulată, condamnatul H.M. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 416 din 23 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Botoşani, motivând că rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată conţine erori judiciare şi că a formulat plângeri penale pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă împotriva unor persoane audiate în cauza în care s-a pronunţat condamnarea sa, precum şi împotriva agentului de poliţie care i-a influenţat pe martori să facă astfel de declaraţii.

Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 28 din 12 martie 2012 a respins apelul declarat de revizuientul H.M. împotriva sentinţei penale nr. 12 din 12 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Botoşani, ca nefondat.

Împotriva sus-menţionatei decizii a formulat recurs revizuientul H.M., reiterând în cererea scrisă depusă la dosar motivele invocate în cererea iniţială de revizuire, respectiv faptul că rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată conţine erori judiciare şi că a formulat plângeri penale pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă împotriva unor persoane audiate în cauza în care s-a pronunţat condamnarea sa, precum şi împotriva agentului de poliţie care i-a influenţat pe martori să facă astfel de declaraţii.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, Curtea constată că H.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 416 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Botoşani la pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă constând în aceea că, în ziua de 26 decembrie 2009, i-a aplicat lovituri cu un cuţit mamei sale H.A., provocându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia.

Sentinţa a fost apelată de condamnat, iar prin Decizia penală nr. 15 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, a fost admis apelul, desfiinţată în parte sentinţa şi condamnat inculpatul H.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi.

Decizia a rămas definitivă la data de 30 mai 2011, prin Decizia penală nr. 2192 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins recursul declarat de inculpat.

Potrivit disp. art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) din text.

Prin decizia în interesul Legii nr. 60/2007 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că este inadmisibilă cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute în art. 394 C. proc. pen.

Revizuirea are ca finalitate înlăturarea erorii judiciare, concentrându-se în înlesnirea descoperirii, adunarea şi deducerea în faţa justiţiei a unui material probator cu totul inedit sau cel puţin necunoscut instanţei care să permită constatarea erorii judiciare şi înlăturarea ei.

Raportat la motivele de revizuire invocate de către condamnat, respectiv administrarea de noi probe pentru dovedirea împrejurărilor în care s-a comis fapta de omor, rechizitoriul conţinând erori judiciare, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, întrucât noi trebuie să fie faptele sau împrejurările şi nu mijloacele de probă.

Conform prevederilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., „revizuirea poate fi ceruta când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere".

Motivul invocat de petent se circumscrie dispoziţiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispoziţiilor art. 395 C. proc. pen., „Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătoreasca sau prin ordonanţa procurorului (...)".

Or, revizuientul, nu a produs nici o probă în acest sens, simplele sale afirmaţii fără a putea conduce automat la revizuirea hotărârii de condamnare.

Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, prin extinderea probatoriului, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă de instanţa de fond, care a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, menţinută de instanţa de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat.

Ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul H.M. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.