Criminal liability of legal persons for fraud on EU agricultural funds and material forgery via fictitious lease contracts

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 139 din 5 aprilie 2012 Tribunalul Harghita a dispus următoarele:

1. În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea 711 alin. (3) C. pen. a condamnat inculpata SC "H. & R. & R." SRL, cu sediul în localitatea Casinu Nou nr. 194 judeţul Harghita, înregistrată la Registrul Comerţului, sub nr. J19/1153/2008, din 15 decembrie 2008, CUI ......, pentru săvârşirea infracţiunii de „folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al comunităţii europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor" (două acte materiale) la:

- amendă penală în sumă de 20.000 RON.

În baza art. 531 alin. (3) lit. d) şi e) C. pen. i s-a aplicat acestei inculpate pedepsele complementare privind:

- interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o perioadă de 2 ani şi,

- afişarea prezentei hotărârii de condamnare în extras, la uşa instanţei şi la locul săvârşirii faptei respectiv Consiliul Local Casinu Nou pe o perioadă de 2 luni, pe cheltuiala inculpatei.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 711 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de „fals material în înscrisuri sub semnătură privată" (2 acte materiale) la:

- amendă penală în sumă de 10.000 RON.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 20.000 RON amendă penală.

2. În baza art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 711 alin. (3) C. pen., a condamnat inculpata SC „T.-D." SRL cu sediul în Casinu Nou comuna Plăieşii de Jos nr. 194/cam. 2, judeţul Harghita înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J19/1148/2008 din 15 decembrie 2008, CUI ...... pentru săvârşirea infracţiunii de „folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al comunităţii europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor" (două acte materiale) la:

- amendă penală în sumă de 20.000 RON.

În baza art. 531 alin. (3) lit. d) şi e) C. pen. s-a aplicat acestei inculpate pedepsele complementare privind:

- interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o perioadă de 2 ani.

- afişarea prezentei hotărâri de condamnare în extras, la uşa instanţei şi la locul săvârşirii faptei respectiv Consiliul Local Casinu Nou pe o perioadă de 2 luni, pe cheltuiala inculpatei, după rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 711 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de „fals material în înscrisuri sub semnătură privată" (2 acte materiale ) la:

- amendă penală în sumă de 10.000 RON.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 20.000 RON amendă penală.

3. În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 711 alin. (3) C. pen., a condamnat inculpata SC „Z.-C." SRL cu sediul în Casinu Nou nr. 202, judeţul Harghita înregistrată la registrul Comerţului sub nr. J19/82/2009 din 2009, CUI ..... pentru săvârşirea infracţiunii de „folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea de nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al comunităţii europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele lor „(2 acte materiale) la:

- amendă penală în sumă de 20.000 RON.

În baza art. 531 alin. (3) lit. d) şi e) C. pen. aplică acestei inculpate pedepsele complementare privind:

- Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o perioadă de 2 ani şi,

- afişarea prezentei hotărâri de condamnare în extras, la uşa instanţei şi la locul săvârşirii faptei respectiv Consiliul Local Casinu Nou, pe cheltuiala inculpatei, după rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 711 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de „fals material în înscrisuri sub semnătură privată„ (2 acte materiale) la:

- amendă penală în sumă de 10.000 RON.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 20.000 RON.

4. În baza art. 23 alin. (1) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002 republicată cu aplicarea art. 711 alin. (3) C. pen., a condamnat inculpata Asociaţia Composesorală Casinu Nou, cu sediul în Plăieşii de Jos, sat Casinu Nou nr. 205 judeţul Harghita înregistrată la Registrul Special al Persoanelor Juridice de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc în baza Sentinţei civile nr. 480 din 1 martie 2000; 30-1/39/6 şi Codul de înregistrare fiscală ...... din 17 martie 2000 pentru săvârşirea infracţiunii de „dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni" la:

- amendă penală în sumă de 30.000 RON.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 711 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de „fals material în înscrisuri sub semnătură privată „ (6 acte materiale ) la:

- amendă penală în sumă de 20.000 RON.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 30.000 RON.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură - Centrul Judeţean Harghita şi în consecinţă:

Au fost obligate inculpatele să plătească acesteia cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume:

- inculpata SC H. & R. & R. SRL suma de 85.227,61 RON;

- inculpata SC T.-D. SRL suma de 75.759,91 RON;

- inculpata SC Z.-C. SRL suma de 64.784,59 RON.

S-a dispus înscrierea în fals şi anularea contractelor încheiate de inculpatele societăţi comerciale cu inculpata Asociaţia Composesorală Casinu Nou.

S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.

Pentru a hotăra astfel prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, au fost trimişi în judecată în stare de libertate inculpaţii:

- T.L., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de „Folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunităţii Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor" şi „Fals în înscrisuri sub semnătură privată" în formă continuată prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. respectiv art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi

- T.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de „Folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunităţii Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor" şi „Fals în înscrisuri sub semnătură privată" în formă continuată prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, Asociaţia Composesorală Casinul Nou, a fost înfiinţată în anul 2000, în baza Sentinţei civile nr. 480 din 1 martie 2000, a Judecătoriei Miercurea Ciuc pronunţată în Dosarul nr. 640/2000, având Autorizaţia nr. 480 din 1 martie 2000 şi codul de înregistrare fiscală ......, din 17 martie 2000.

În data de 12 mai 2008 Asociaţia Composesorală Casinul Nou a formulat cerere pentru acordarea sprijinului financiar aferent anului 2008, solicitând sprijin financiar pentru o suprafaţă totală de 291,56 ha.

Cererea a fost înregistrată la APIA Centru Judeţean Harghita, cu numărul 1845186 din 12 mai 2008.

În anul 2008 Asociaţia Composesorală Casinul Nou a fost desemnată pentru a face parte din eşantionul fermierilor supuşi controlului efectuat de către APIA.

Controlul a fost efectuat în perioada 18 noiembrie 2008 - 23 noiembrie 2008, de către R.M. şi A.E. din cadrul APIA, iar din partea Asociaţiei a participat la efectuarea controlului, pe teren, martorul B.L.

În urma controlului s-a constatat că suprafaţa eligibilă este cu 202,22 ha, mai mică, decât suprafaţa declarată de către Asociaţie, respectiv suprafaţa declarată a fost în cuantum de 291,56 ha, suprafaţă determinată ca eligibilă în urma controlului fiind stabilită la 89,34 ha.

Pentru aceste considerente a fost emisă Decizia nr. 2478051 din 25 iunie 2009 prin care se aplică sancţiuni multianuale în cuantum de 93.814,15 RON Asociaţiei Composesorale Casinul Nou, respectiv aceasta era exceptată de la acordarea sprijinului financiar pentru o perioadă de 3 ani.

Pentru a lipsi de efecte această decizie şi pentru ca Asociaţia să beneficieze în continuare de acest sprijin, cei doi învinuiţi au luat hotărârea să încheie în mod fictiv, trei contracte de arendă, cu trei societăţi, la care erau administratori şi să solicite sprijinul financiar în numele acestor societăţi, urmând ca banii încasaţi să îi vireze în contul Asociaţiei.

Astfel pentru realizarea acestui scop, învinuiţii au încheiat contractele de arendă:

- nr. 51 din luna martie 2009 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 746 din 6 martie 2009) între SC Z.-C.A. SRL şi asociaţia Composesorală Casinul Nou pentru suprafaţa de 36,06 ha pentru perioada 1 martie 2009 - 1 martie 2010;

- nr. 52 din luna martie 2009 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 763 din 9 martie 2009) între SC H.R.R. SRL şi Asociaţia Composesorală Casinul Nou pentru suprafaţa de 21,81 ha pentru perioada 1 martie 2009 - 1 martie 2010;

- nr. 53 din luna martie 2009 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 783 din 9 martie 2009) între SC T.-D. şi asociaţia Composesorală Casinul Nou pentru suprafaţa de 31,84 ha pentru perioada 1 martie 2009 - 1 martie 2010.

Aceste contracte au fost semnate după cum urmează:

- Contractul nr. 51 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 746 din 6 martie 2009) a fost semnat de către T.L. în calitate de reprezentant al Asociaţiei Composesorale Casinul Nou şi de către T.M. în calitate de reprezentant al SC Z.-C.A. SRL;

- Contractul nr. 52 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 763 din 9 martie 2009) nu se poate stabili cine a semnat în calitate de reprezentant al Asociaţiei Composesorale Casinul Nou şi nici cine a semnat în calitate de reprezentant al H.R.R. SRL;

- Contractul nr. 53 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 746 din 6 martie 2009) a fost semnat de către T.L. în calitate de reprezentant al Asociaţiei Composesorale Casinul Nou nefiind clar cine a semnat în calitate de reprezentant al SC T.-D. SRL.

Inculpaţii nu au contestat faptul că aceste contracte au fost semnate de către ei, dar au arătat că, nu îşi mai amintesc, efectiv, modul, în care au semnat aceste contracte. Pe fiecare contract era însă aplicată ştampila aparţinând persoanei juridice respective.

Contractele au fost redactate de către martora C.M. şi doar semnate de către inculpaţi.

S-a menţionat că suprafeţele de teren care au fost trecute în aceste contracte de arendă sunt doar cele care au fost stabilite ca fiind eligibile în urma controlului efectuate de către APIA în anul 2008 şi că, era relevant, că preţul arendei stipulat în contracte era „subvenţia APIA".

Aceste contracte au fost depuse cu aceeaşi ocazie, respectiv la aceeaşi dată 15 mai 2009 de către cei doi inculpaţi la APIA, fiind preluate de către martora C.M. În urma depunerii acestei documentaţii s-au emis deciziile:

- nr. 1991494 din 19 noiembrie 2009 şi nr. 3249939 în ceea ce priveşte pe SC H. & R. & R. SRL;

- nr. 1642928 din 23 octombrie 2009 şi nr. 2580689 din 8 martie 2010 în ceea ce priveşte pe SC Z.-C.A. SRL;

- nr. 1991495 din 19 noiembrie 2009 şi nr. 3249941 din 11 mai 2010 în ceea ce priveşte pe T.-D. SRL.

În baza acestor decizii s-a dispus pentru societăţile administrate de către cei doi inculpaţi plata următoarelor sume de bani aferente anului 2009:

- SC H. & R. & R. SRL 12.497,34 RON din care 8.748 RON plăţi efectuate în avans;

- SC Z.-C.A. SRL 10.093, 08 RON din care 7.572,20 RON plăţi efectuate în avans;

- SC T.-D. SRL 15.335, 35 RON din care 8.365,94 plăţi efectuate în avans.

Sumele de bani plătite celor trei societăţi au fost apoi transferate aproape în totalitate în conturile Asociaţiei Composesorale Casinul Nou.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în anul 2010 inculpaţii au procedat într-un mod similar încercând să obţină din nou sprijinul financiar aferent acestui an.

Astfel pentru realizarea acestui scop au încheiat contractele de arendă:

- nr. 490 din 19 februarie 2010 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 490 din 19 februarie 2010) între SC Z.-C.A. SRL şi Asociaţia Composesorală Casinul Nou pentru suprafaţa de 36,06 ha pentru perioada 1 martie 2010 - 1 martie 2011;

- nr. 563 din 1 martie 2010 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 563 din 1 martie 2010) între SC H.R.R. SRL şi Asociaţia Composesorală Casinul Nou pentru suprafaţa de 41,66 ha pentru perioada 1 martie 2010 - 1 martie 2011;

- nr. 512 din 22 februarie 2010 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 512 din 22 februarie 2010) între SC T.-D. şi Asociaţia Composesorală Casinul Nou pentru suprafaţa de 31,84 ha pentru perioada 1 martie 2010 - 1 martie 2011.

Aceste contracte au fost semnate după cum urmează:

- Contractul nr. 490 din 19 februarie 2010 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 490 din data de 19 februarie 2010) a fost semnat de către T.L. în calitate de reprezentant al Asociaţiei Composesorale Casinul Nou şi de către T.M. în calitate de reprezentant al SC Z.-C.A. SRL;

- Contractul nr. 563 din 01 martie 2010 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 563 din 1 martie 2010) a fost semnat de către T.L. în calitate de reprezentant al Asociaţiei Composesorale Casinul Nou şi nu a fost semnat de nicio persoană în calitate de reprezentant al H.R.R. SRL, fiind aplicată doar ştampila societăţii;

- Contractul nr. 512 din 22 februarie 2010 (înregistrat la Consiliul Local Plăieşii de Jos, judeţul Harghita cu nr. 512 din 22 februarie 2010) a fost semnat de către T.M. în calitate de reprezentant al Asociaţiei Composesorale Casinul Nou şi de către T.L. în calitate de reprezentant al SC T.-D. SRL.

Nici în acest caz, inculpaţii nu au contestat, faptul că aceste contracte au fost semnate de către ei, dar au arătat că nu îşi mai amintesc, efectiv, modul în care au semnat aceste contracte. Pe fiecare contract era însă aplicată ştampila aparţinând persoanei juridice respective.

Şi în acest caz contractele au fost redactate de către martora C.M. şi doar semnate de către inculpaţi.

Aceste contracte au fost depuse cu aceeaşi ocazie, respectiv la aceeaşi dată 14 mai 2010 de către cei doi inculpaţi la APIA, fiind preluate de către martora C.M.

S-a menţionat că şi, în acest caz, suprafeţele de teren care au fost trecute în contractele de arendă, au fost aproximativ aceleaşi ca şi în anul precedent şi erau cele care au fost stabilite ca fiind eligibile, în urma controlului efectuat de către APIA în anul 2008.

Întrucât APIA, a fost încunoştinţată de faptul că în cauză s-a început urmărirea penală pentru această faptă, plăţile aferente anului 2010, nu au mai fost efectuate, astfel că, acest act material a rămas în stadiul de tentativă.

Cuantumul total al sumelor primite de către cele trei societăţi în urma comiterii faptelor mai sus precizate era de 72.157,38 RON, în conformitate cu Adresa nr. 14390 din 3 decembrie 2010.

S-a reţinut că, în declaraţiile lor inculpaţii au confirmat, starea de fapt, descrisă şi au arătat că scopul pentru care au apelat la această stratagemă, respectiv la încheierea unor contracte fictive, cu societăţile comerciale, a fost acela de a îndrepta greşeala făcută prin supradeclararea suprafeţelor de către Asociaţia Composesorală Casinul Nou, în anul 2008 şi, pentru ca această Asociaţie să beneficieze, totuşi, de sumele de bani cu titlu de subvenţie.

Inculpaţii mai declară că nu au obţinut nici un avantaj personal în urma acestor fapte şi că totul a fost făcut în interesul Asociaţiei Composesorale Casinul Nou.

S-a mai arătat că, declaraţiile inculpaţilor s-au coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au confirmat discuţiile care au avut loc după efectuarea controlului, din anul 2008, respectiv după ce a devenit evident că Asociaţia va fi exclusă de la plata subvenţiei pentru mai mulţi ani şi care au confirmat hotărârea luată de către cei doi inculpaţi (de a eluda sancţiunile ce vor fi aplicate) prin darea în arendă, în mod fictiv, a terenurilor eligibile către cele trei societăţi.

Partea vătămată Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Centrul Judeţean Harghita s-a constituit ca parte civilă în cauză.

La întocmirea rechizitoriului, parchetul a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare;

- declaraţiile inculpatului T.L.;

- declaraţiile inculpatului T.M.;

- declaraţiile martorilor F.A., S.Ş., G.M., B.L., C.M.;

- declaraţie olografă P.L., S.E., C.I.;

- documente depuse de către T.L.;

- documente privind cererile şi documentaţia depusă la APIA Centrul Judeţean Harghita în anul 2009 şi respectiv 2010;

- deciziile privind acordarea sprijinului aferent anului 2009 şi anului 2010;

- documentele contabile şi extrasele de cont ale SC H. & R. & R. SRL, SC T.-D. SRL şi SC Z.-C.A. SRL.

Din actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut următoarele:

În faţa instanţei reprezentantul celor trei societăţi comerciale inculpate, nu a dorit să dea declaraţii, susţinând că deşi în faza de urmărire penală i s-au luat declaraţii şi în calitate de reprezentant al Asociaţiei Composesorale Casinul Nou, nu doreşte nici pentru aceasta să dea declaraţii.

De asemenea, nu a dorit să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., întrucât va solicita administrarea de probe în apărare şi, ca urmare, nu recunoaşte cele arătate în actul de sesizare, pe care îl cunoaşte.

În acest sens au fost depuse la dosar, în copie, contractele de arendă, înregistrate la Consiliul local al comuna Plăieşii de Jos, şi încheiate între inculpatele societăţi comerciale şi inculpata Asociaţia Composesorală Casinul Nou.

Martorii propuşi prin actul de sesizare al instanţei au fost audiaţi şi în faza aceasta, astfel că aceştia au precizat următoarele:

S-a reţinut că, martora C.M. şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală referitoare la faptul că, ea a completat respectivele contracte de arendare, la solicitarea numiţilor T.L. şi T.M., datele fiindu-i furnizate de aceştia, referitoare la suprafeţele arendate, blocurile fizice şi numere topografice ale parcelelor, dar cu toate acestea a susţinut că nu a cunoscut motivul arendării terenurilor Asociaţiei Composesorale, însă, nu ştia dacă pentru campania 2009 şi 2010 celor trei societăţi li s-au acordat subvenţii, precizând că, la data semnării contractelor, preşedintele Asociaţiei Composesorale, era T.L.

S-a reţinut că, martorul G.M., a susţinut că, a discutat cu numitul T.L., referitor la banii obţinuţi, din arendarea terenurilor, acesta spunându-i că va fi transferată în contul inculpatei Asociaţia Composesorală Casinul Nou, dar nu cunoştea sumele stabilite privind arendările şi nici conţinutul contractelor de arendare şi nici provenienţa banilor, dar cunoştea terenurile date spre arendare, întrucât s-a născut în localitatea respectivă, acestea având destinaţia de păşune.

S-a arătat că acest martor a îndeplinit şi îndeplineşte calitatea de cenzor la Asociaţia Composesorală.

Martorul S.Ş. a precizat că, terenurile date în arendă au destinaţia de păşune pentru oile aparţinând locuitorilor din sat, toţi având calitatea de membri ai inculpatei Asociaţiei Composesorale. în faza de urmărire penală acelaşi martor, în calitate de cenzor al Asociaţiei, a susţinut că nu a luat parte la luarea deciziei sau la încheierea contractelor de arendă, fiind informat, personal, în acest sens de T.L., dar din câte ştie societăţile inculpate au închiriat terenuri ce aparţineau numitului T.

Martorul T.M. nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei, însă, în faza de urmărire penală a declarat că împreună cu T.L., au hotărât să arendeze 300 ha, din care doar 80 ha, erau eligibile şi astfel au încheiat trei contracte, cu o societate administrată de el, respectiv inculpata SC Z.-C.A. SRL şi două cu societăţi administrate de T.L., prin care, au fost arendate suprafeţele de teren găsite eligibile, în urma controlului, din anul 2008, a APIA Harghita.

Cu toate acestea a susţinut că nu-şi aminteşte în ce calitate a semnat pentru fiecare contract, în anul 2009, el, depunând contractul de arendă şi documentaţie pentru societatea pe care o administra, care a şi primit sprijin financiar, pentru suprafeţele arendate, de la Asociaţia Composesorală, aferente anului 2009, în cuantum de aproximativ 15.000 RON, banii fiind folosiţi de Asociaţia Composesorală pentru plata impozitului pe teren, iar în anul 2010, s-au încheiat, din nou trei contracte, de arendare, dar nu a obţinut sprijin financiar.

Referitor la contractele de arendă a arătat că singurele operaţiuni financiare înregistrate în contabilitatea SC C.A. SRL, au fost: încasarea sumelor primite cu titlu de sprijin financiar aferent contractului de arendă, şi virarea acestor sume în contul Asociaţiei Composesorale cu titlu de arendă.

Deşi, s-a admis, audierea ca martor a numitului T.L., ca cerere în apărare formulată de Asociaţia Composesorală, acesta nu a dorit să dea declaraţii în faţa instanţei, acesta nefiind audiat ca martor, ci doar ca învinuit, în faza de urmărire penală.

În şedinţa din 28 martie 2012, apărătorul ales al inculpatelor societăţi comerciale, a depus înscrisuri reprezentând contracte de închiriere încheiate între Composesoratul Casinul Nou şi diferite persoane fizice, teza probatorie fiind transmiterea folosinţei terenurilor unor alte persoane care au avut drept de păşune şi care influenţau asupra loturilor obiective ale infracţiunilor.

În ceea ce priveşte partea civilă, aceasta a depus la dosar, în scris, tabelul de calcul, privind plăţile efectuate în urma cererilor depuse, în campaniile 2009 şi 2010, în conturile societăţilor comerciale inculpate, tot sumele reprezentând prejudiciul cauzat, de acestea, prin faptele pentru care au fost trimise în judecată.

S-a reţinut că, inculpata Asociaţia Composesorală Casinul Nou a formulat, în data de 12 mai 2008, cerere pentru sprijin financiar aferent anului 2008, pentru o suprafaţă de 291,50 ha, aceasta fiind înregistrată la partea civilă APIA Centrul Judeţean Harghita, iar în acelaşi an, au fost şi desemnaţi pentru a face parte din eşantionul fermierilor supuşi controlului efectuat de către APIA.

Cu ocazia respectivului control, s-a constatat că, suprafaţa eligibilă era mai mică decât cea declarată şi astfel s-a emis, Decizia nr. 2478051 din 25 iunie 2009, prin care i-au fost aplicate sancţiuni, fiind exceptate de la sprijinul financiar pentru o perioadă de 3 ani.

S-a reţinut din declaraţiile numiţilor T.L. şi T.M. că, ei, au încheiat trei contracte de arendă, cu cele trei societăţi comerciale inculpate la care erau administratori, în scopul, de a lipsi, de efecte, decizia de mai sus, şi ca Asociaţia Composesorală să beneficieze de sprijin în continuare. Aceste fapte ale inculpatelor au fost dovedite, atât cu actele existente în dosar, dar şi cu recunoaşterile, din declaraţiile numiţilor T.L. şi T.M.

Deşi apărătorul societăţilor comerciale inculpate, a invocat faptul că, nu există fals, pentru că respectivele contracte au fost încheiate între cele două societăţi şi deci, nu există niciun fel de contrafacere a scrierii sau subscrierii şi, ca urmare, faptele se înscriu în prevederile art. 288 C. pen. la care art. 290 C. pen. face trimitere atunci când face referire la modalităţile de scriere sau subscriere, interpretarea sub acest aspect s-a regăsit în Decizia nr. 1/1970, în care s-a stabilit şi practica care este constantă, în sensul că, există fals, în înscrisuri sub semnătură privată, implicit fals material în înscrisuri oficiale şi, în situaţia, în care apare o contrafacere totală a unui înscris, ori în acest caz, tocmai în această modalitate s-a săvârşit, infracţiunea de fals, a fost contrafăcut înscrisul cu privire la sensul său, în fapt, nefiind un contract de arendă, ci doar se urmărea obţinerea de subvenţii, în pofida existenţei deciziei APIA - Centrul Judeţean Harghita, care permitea beneficiul obţinerii acestor subvenţii.

Atât, în fapt, dar şi în drept, faptele, pentru care fiecare inculpată a fost trimisă în judecată, au fost dovedite cu înscrisuri ca mijloace de probă pertinente în astfel de cauze, dar şi cu declaraţiile celor doi martori T.L. şi T.M., persoane cu funcţii importante în cadrul activităţii inculpatei Asociaţiei Composesorale Casinul Nou şi, ca urmare, vinovăţia acestora a fost sancţionată de legea penală.

S-a arătat că, pedepsele care li s-au aplicat au fost de natură pecuniară, respectiv amendă penală, cuantumul fiind spre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere că, inculpatele erau la primul conflict cu legea penală.

S-a făcut aplicarea prev. art. 531 alin. (3) lit. d) şi e) C. pen., aplicându-i-se fiecărei societăţi comerciale inculpate, pedepsele complementare, privind interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o perioadă de 2 ani, şi afişarea acestei hotărâri de condamnare, la uşa instanţei şi la locul săvârşirii faptei, respectiv Consiliul local Casinul Nou, pe o perioadă de 2 luni, pe cheltuiala fiecăruia.

S-a considerat că, acţiunea civilă a părţii civile APIA - Centrul Judeţean Harghita, a fost dovedită, ea a fost admisă, iar inculpatele să plătească acesteia despăgubiri civile, în cuantum proporţional cu prejudiciul cauzat, de fiecare societate comercială, inculpată.

Avându-se în vedere natura faptelor săvârşite s-a dispus, de asemenea, asupra înscrierii în fals şi anularea contractelor încheiate de inculpatele societăţi comerciale, cu inculpata Asociaţia Composesorală Casinul Nou.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, apel Ministerul Public - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, precum şi inculpatele SC "H. & R. & R." SRL Casinul Nou, SC Z.-C.A. SRL Casinu Nou şi SC T.-D. SRL Casinu Nou.

Ministerul Public - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a solicitat majorarea pedepselor aplicate tuturor inculpatelor, precum şi confiscarea de la inculpata Asociaţia Composesorală Casinul Nou a sumei obţinute de la inculpatele-apelate.

Inculpatele-apelate au solicitat, în principal, achitarea, în temeiul art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv aplicarea, în temeiul art. 181 C. pen., aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

În subsidiar, s-a solicitat, exonerarea apelantelor de la plata de despăgubiri, respectiv obligarea lor la plata de despăgubiri, în măsura în care acestea au fost dovedite.

Prin Decizia penală nr. 79/A din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpata SC T.-D. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 5 aprilie 2012 a Tribunalului Harghita, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi în rejudecare, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpata Asociaţia Composesorală Casinul Nou a sumei de 38.420 RON.

A obligat pe inculpata SC T.-D. SRL Casinu Nou la plata, către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Centru Judeţean Harghita(cu sediul în Miercurea Ciuc, str. P., judeţul Harghita) a sumei de 57.203,21 RON cu titlu de despăgubiri, în loc de 75.759,91 RON cât a stabilit prima instanţă.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatele SC H. & R. & R. SRL şi SC Z.-C.A. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 5 aprilie 2012 a Tribunalului Harghita.

A menţinut restul dispoziţiilor din hotărârea atacată.

Fiecare dintre apelantele SC H. & R. & R. SRL şi SC Z.-C.A. SRL a fost obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în apel, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatelor a fost considerată că este legală, individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor s-a făcut cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârşite, dar şi de persoana fiecărei inculpate precum şi de consecinţele acestor fapte.

Inculpatele-apelante au invocat faptul că faptele lor nu ar prezenta gradul de pericol social al unor infracţiuni sens în care au solicitat aplicarea art. 181 C. pen.

Instanţa de apel a apreciat că acest argument nu poate fi primit deoarece s-au încălcat dispoziţii prin care s-au accesat fonduri europene, iar fraudele care se comit în dauna bugetului Uniunii Europene, din care face parte şi România, trebuie sancţionate prompt, întrucât afectează, în primul rând, imaginea României şi în al doilea rând patrimoniul comun al cetăţenilor Uniunii. Pentru aceleaşi considerente conchidem că nu sunt de reţinut în favoarea inculpatelor nici circumstanţe atenuante, cu atât mai mult, cu cât inculpatele nu au recunoscut comiterea faptelor.

S-a reţinut că hotărârea primei instanţe este criticabilă din punct de vedere al aplicării art. 118 C. pen. şi al soluţionării laturii civile.

Astfel, inculpata Asociaţia Composesorală Casinul Nou a beneficiat, în urma săvârşirii infracţiunilor, de suma de 38.420 RON, astfel cum rezultă din situaţia prezentată la dosar de urmărire penală.

În privinţa despăgubirilor civile acordate părţii civile APIA - Centrul Judeţean Harghita, suma la care a fost obligată inculpata SC T.D. SRL de 75.759,91 RON nu a fost calculată corect deoarece, aşa cum rezultă din tabelul de calcul, suma de care a beneficiat această inculpată în urma săvârşirii infracţiunii este de 57.203,27 RON. De menţionat că în mod greşit s-a reţinut că inculpatele au beneficiat doar de sumele acordate cu titlu de subvenţii în anul 2009, fără a se avea în vedere documentele menţionate anterior din care rezultă că acestea au primit subvenţii şi pentru anul 2010, în virtutea contractelor de arendă încheiate cu inculpata Asociaţia Composesorală Casinul Nou.

Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpaţii persoane juridice SC Z.-C.A. SRL, SC H. & R. & R. SRL şi SC T.D. SRL.

Procurorul, în esenţă, a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate întrucât faptele săvârşite de inculpate sunt grave, aduc atingere bugetului Uniunii Europene şi afectează imaginea acestuia.

Inculpatele persoane juridice, în principal au solicitat achitarea în temeiul art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care sunt acuzate, iar, în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen. De asemenea au formulat, tot pe latură penală, un al doilea subsidiar referitor la individualizarea pedepsei, solicitând reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 74 lit. c) şi reducerea pedepselor.

Sub aspectul laturii civile inculpatele persoane juridice au solicitat exonerarea de la plata despăgubirilor.

Examinând recursurile prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prioritar, instanţa constată că atât Ministerul Public cât şi inculpaţii persoane juridice au reiterat, în calea de atac promovată, aceleaşi motive susţinute şi în faţa instanţei de apel.

Analizând criticile inculpaţilor persoane juridice circumscrise cazului de casare prev de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen., potrivit cu care solicită achitarea pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de care sunt acuzate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, în esenţă, în sarcina celor trei inculpate s-a reţinut că au încheiat contracte de arendă cu Asociaţia Composesorală Casinul Nou şi, în mod nereal, au luat în arendă suprafeţele de teren, aparţinând Asociaţiei Composesorale Casinul Nou, contractele fiind prezentate, alături de alte documente, la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Harghita de unde au obţinut diferite sume de bani pentru anii 2009 şi 2010 sume pe care le-au remis, în parte, Asociaţiei Composesorale Casinul Nou, lipsind, în acest fel, de efecte Decizia nr. 2478051 din 25 iunie 2009, emisă de APIA Harghita.

Instanţa de recurs reţine că dispoziţiile art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen., respectiv „când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiuni? sunt incidente când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii.

În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 apărarea a precizat că nu este conturată latura obiectivă, în sensul că documentele prezentate nu erau false iar fondurile europene nu au fost obţinute pe nedrept.

Se reţine că infracţiunea prevăzută în art. 181 din Legea nr. 78/2000 constă în folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prin natura sa, fiind, aşadar, o infracţiune de uz de fals specifică domeniului fondurilor europene.

Din economia textului de lege anterior enunţat rezultă că activitatea infracţională incriminată este una premeditată în condiţiile în care acest uz de fals este în mod evident o infracţiune subsecventă unor infracţiuni de fals în înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată, utilizate tocmai în scopul de a fi obţinute fonduri externe în condiţii de nelegalitate.

Sub aspectul laturii obiective această infracţiune se poate comite în două modalităţi alternative respectiv folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete şi, presupune utilizarea sau folosirea efectivă a unor înscrisuri sau declaraţii în cadrul procedurilor de accesare a fondurilor alocate de Uniunea Europeană al căror conţinut să fie nereal prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare ori mistificate prin alterarea lor în orice mod.

Sub aspectul laturii subiective această infracţiune se comite cu intenţie directă sau indirectă în condiţiile în care autorul infracţiunii este conştient că utilizează documente false, inexacte sau incomplete, urmărind sau doar acceptând obţinerea de fonduri externe.

Din probatoriul administrat a rezultat că inculpaţii persoane juridice, care nu au contestat starea de fapt reţinută, în urma controlului efectuat în anul 2008, după ce a devenit evident că Asociaţia va fi exclusă de la plata subvenţiei pe o perioadă îndelungată, au încheiat contracte fictive de arendă, pentru a eluda sancţiunile ce se vor aplica dar şi pentru ca Asociaţia Composesorală să beneficieze de subvenţii şi în anii următori.

Astfel, numitului T.L., în declaraţia dată la data de 22 noiembrie 2010 a precizat că ştiind „că se va aplica o sancţiune am discutat cu organele de conducere ale Asociaţiei care ar fi modalitatea ca Asociaţia să poată beneficia de sprijin financiar şi în anii următori ..) am luat hotărârea împreună cu învinuitul T.M. de a întocmi nişte contracte de arendă pentru suprafeţele de teren pe care le ştiam eligibile în urma raportului de control. De asemenea martorul F.A. a arătat că „acele contracte au fost încheiate doar pentru ca Asociaţia Composesorală să obţină subvenţiile, având în vedere că în numele asociaţiei nu se mai putea depune cerere deoarece eram sancţionaţi". Împrejurarea că în mod fictiv au fost încheiate contracte de arendă este confirmată şi de declaraţiile inculpaţilor T.L., dată la data de 8 septembrie 2010 în faţa organului de urmărire penală şi T.M., la data de 18 septembrie la urmărire penală, declaraţia martorului B.L. din data de 10 noiembrie 2010 la urmărire penală.

Ca atare, singura concluzie ce se desprinde este că acele contracte de arendă au fost încheiate fictiv pentru a se îndrepta greşeala făcută iniţial de Asociaţia Composesorală Casinul Nou, în anul 2008, de a declara o suprafaţă de teren mai mare decât cea reală şi pentru a beneficia în continuare de subvenţie.

În acest context evident că şi fondurile europene au fost obţinute pe nedrept.

Cu referire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., apărarea a arătat că nici în acest caz nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals sub aspectul laturii obiective, în speţă nefiind vorba despre o contrafacere a scrierii sau a subscrierii ori de alterarea în orice mod.

În acord cu instanţele de fond şi de apel, Înalta Curte constată că în speţa de faţă suntem în prezenţa unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prin contrafacerea totală a contractelor de arendă. Astfel, doctrina a stabilit un sens mai larg expresiei „contrafacerea scrierii" acela de alcătuire, de plăsmuire a înscrisului, iar nu numai de imitare a scrierii manuscrise a conţinutului său. De altfel, fostul Tribunal Suprem prin Decizia de îndrumare nr. 1/1970 fiind chemat să se pronunţe asupra problemei dacă plăsmuirea în întregime a unui înscris cade sub incidenţa art. 288 C. pen., a stabilit că, în ce priveşte elementul material, contrafacerea este totală când autorul plăsmuieşte înscrisul în întregime.

Ca atare, critica apărării este nefondată.

Legat de solicitarea inculpaţilor persoane juridice de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen., în sensul că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Instanţa supremă reţine că infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene au fost reglementate prin Legea nr. 78/2000 ca o componentă în prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, acestea atentând la bugetul Uniunii Europene, fiind strâns legate de faptele de fraudă.

Critica inculpaţilor persoane juridice nu poate fi primită, întrucât folosirea şi prezentarea de documente, declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene reprezintă fraude care se comit în dauna bugetului Uniunii Europene şi care trebuie sancţionate prompt, întrucât afectează, în primul rând, imaginea României şi în al doilea rând patrimoniul comun al cetăţenilor Uniunii.

Atât recurentele inculpaţi persoane juridice, cât şi Ministerul Public au formulat critici privind individualizarea pedepselor, inculpaţii pentru reducerea cuantumului, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar parchetul, în sensul majorării cuantumului sancţiunilor aplicate, menţionând totodată că nu se impune reţinerea de circumstanţe în favoarea inculpaţilor.

Criticile circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., potrivit căruia „hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege" sunt nefondate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte constată că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice legal reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor persoane juridice şi, pe cale de consecinţă, reducerea cuantumului sancţiunilor aplicate.

Recunoaşterea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În mod corect instanţele anterioare nu au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor deoarece natura, gravitatea, modalitatea de săvârşire a faptelor dar şi rezultatul produs, conduc la concluzia că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, nu ar fi justificată în raport cu particularităţile cauzei.

Cu referire la confiscarea specială, măsură criticată ca fiind nelegală, instanţa de recurs constată că, potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală se confiscă dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Potrivit alineatului 4 al aceluiaşi articol, dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

Măsura de siguranţă a confiscării speciale reprezintă deci o sancţiune de drept penal, care se ia faţă de persoana ce a comis o faptă penală şi constă în trecerea silită şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor dobândite prin săvârşirea faptei penale sau a contravalorii lor fiind justificată de necesitatea înlăturării stării de pericol care s-ar crea pentru societate prin rămânerea în mâinile infractorului a bunurilor obţinute printr-o infracţiune; această măsură de siguranţă are un caracter „in rem" şi produce efecte faţă de orice persoană la care s-ar găsi lucrurile confiscate; ea nu poate fi luată faţă de mai multe persoane în solidar, ci se aplică în mod individual pentru fiecare persoană care deţine sau a deţinut bunuri obţinute prin săvârşirea unei infracţiuni, instanţa având obligaţia să identifice persoanele la care se găsesc bunurile sau sumele de bani supuse confiscării, iar când la comiterea faptei penale au participat mai multe persoane să indice în concret ce bunuri sau sume de bani confiscă de le fiecare dintre participanţi.

Ca atare, se constată că în mod legal instanţa de apel a dispus confiscarea specială a sumei de 38.420 RON de la Asociaţia Composesorală Casinu Nou, aceasta fiind beneficiara reală a subvenţiei obţinute pe nedrept din fonduri europene.

Sub aspectul laturii civile, raportând prevederile art. 14 şi art. 15 C. proc. pen. la cele ale art. 998 - 999 C. civ., rezultă că cerinţele cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi posibilă, în cadrul procesului penal, angajarea răspunderii civile a inculpatelor constau în producerea prin infracţiune a unui prejudiciu material sau moral, existenţa unei legături de cauzalitate între infracţiune şi prejudiciu, necesitatea caracterului cert al prejudiciului, care să nu fi fost încă reparat, şi manifestarea voinţei persoanei fizice cu capacitate deplină de exerciţiu ori a celei juridice de a fi despăgubită.

Chiar dacă procesul penal este guvernat de regula oficialităţii, acţiunea civilă rămâne supusă principiului disponibilităţii (exceptând cazurile prevăzute expres de art. 17 C. proc. pen.), revenind persoanei care a suferit o vătămare prin infracţiune iniţiativa promovării acţiunii civile în procesul penal, precum şi sarcina de a face dovada prejudiciului suferit şi a întinderii acestuia (art. 1169 C. civ.).

În ceea ce priveşte critica recurentelor inculpate de exonerare de la plata unor despăgubiri civile, faţă de faptul că prin analiza motivului de recurs circumscris dispoziţiilor art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., astfel cum a fost analizat de Înalta Curte, s-a constatat că fapta există, constituie infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege şi, ca atare, angajarea răspunderii penale s-a făcut în mod legal, astfel că solicitarea inculpatelor privind soluţionarea laturii civile sub aspectul invocat este nefondată.

Solicitarea vizând respingerea pretenţiilor civile, întrucât prin faptele comise inculpatele nu au cauzat vreun prejudiciu este nefondată, infracţiunile comise sunt prin natura lor infracţiuni de rezultat, fiind comise tocmai cu intenţia de a obţine în continuare fonduri care în alte condiţii nu ar fi putut fi accesate.

În acest sens Înalta Curte constată că există legătură de cauzalitate între faptele comise şi rezultatul produs, respectiv prejudiciul, astfel cum în mod corect a fost stabilit de instanţa de apel, într-un cuantum ce însumează subvenţiile aferente anilor 2009 şi 2010, motiv pentru care în mod corect s-a angajat răspunderea civilă a inculpatelor.

Faţă de cele ce precede Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpaţii persoane juridice SC Z.-C.A. SRL, SC H. & R. & R. SRL şi SC T.-D. SRL împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele persoane juridice vor fi obligate la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpaţii persoane juridice SC Z.-C.A. SRL, SC H. & R. & R. SRL şi SC T.-D. SRL împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat persoană juridică SC Z.-C.A. SRL la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi persoane juridice SC H. & R. & R. SRL şi SC T.-D. SRL la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată Asociaţia Composesorală Casinul Nou, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2013.

Procesat de GGC - LM