Appeal over company contribution fails: no standing for ownership claims, shares claim inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 8630 din 25 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la capetele 1 şi 2 ale cererii formulate de reclamantul D.T., referitoare la 1) obligarea pârâţilor SC L.A.D.E. SRL, D.V., D.A.V. şi D.D.L. la restituirea în natură a 88 mp din spaţiul comercial, adus de reclamant ca aport în natură la SC L.A.D.E. SRL, situat în Bucureşti, B-dul Magheru, în suprafaţă utilă totală de 176 mp sau, în cazul în care nu poate fi restituit în natură, obligarea acestora la plata sumei de 35.000 dolari SUA - respectiv 88.550 lei şi 2) restituirea sumei de 432.300 dolari SUA, respectiv 1.093.719 lei reprezentând îmbogăţirea pârâţilor fără justă cauză, prin închirierea spaţiului comercial situat în Bucureşti, B-dul Magheru, sector 1, de la data cumpărării - martie 2000 şi până la data introducerii acţiunii - 1 martie 2007 şi, în consecinţă, au fost respinse aceste capete de cerere ca fiind introduse de o persoană fără calitate procesuală activă.

Totodată, cu privire la capătul 3 de cerere, având ca obiect cedarea unui număr de 9 părţi sociale aparţinând SC L.A.D.E. SRL, în valoare de 90 lei fiecare, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acestui capăt de cerere şi, în consecinţă, l-a respins ca inadmisibil.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă că reclamantul nu are calitate procesuală activă de a solicita restituirea a 1/2 din spaţiul comercial adus ca aport în natură la constituirea pârâtei SC L.A.D.E. SRL sau echivalentul acestuia, deoarece acesta nu a făcut dovada calităţii sale de proprietar al acestui spaţiu. Mai mult, a reţinut tribunalul, faţă de împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 4888 din 12 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, definitivă prin decizia comercială din 16 ianuarie 2007 a fost respinsă cererea reclamantului, prin care acesta solicita să se constate că actul de vânzare-cumpărare autentificat al B.N.P. - A.S. este simulat, respectiv că nu societatea comercială este proprietarul acestui spaţiu, ci soţii T., rezultă că singurul act juridic producător de efecte juridice este contractul de vânzare-cumpărare; întrucât, în acesta se menţionează că unicul proprietar al acestui spaţiu este SC L.A.D.E. SRL, iar la această societate comercială reclamantul nu este asociat, rezultă că în lipsa calităţii sale de coproprietar, nu are legitimarea de a formula aceste capete de cerere şi, în consecinţă, reclamantul nu are calitatea de a solicita nici beneficiile realizate de pârâta societate comercială prin valorificarea spaţiului comercial.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea unui număr de 9 părţi sociale, tribunalul a reţinut că acesta este inadmisibil, deoarece o persoană fizică poate deveni asociatul unei societăţi comerciale doar în condiţiile Legii nr. 31/1990, iar nu prin hotărâre judecătorească.

Prin decizia comercială nr. 37 din 4 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.T. împotriva sentinţei mai sus menţionate.

În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut în esenţă că în mod corect tribunalul a apreciat că reclamantul nu are legitimare procesuală activă de a solicita restituirea a o parte din spaţiul comercial, în condiţiile în care acesta nu are nicio calitate de asociat la societatea comercială proprietară a spaţiului şi nici nu a dovedit calitatea sa de coproprietar asupra acestui spaţiu.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătul de cerere privind atribuirea de părţi sociale, instanţa de apel a reţinut că şi acesta a fost soluţionat corect de prima instanţă, deoarece nu este îngăduit ca printr-o hotărâre judecătorească să se înfrângă voinţa asociaţilor de a constitui o societate comercială.

Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul D.T., criticând soluţia pronunţată de instanţa de apel sub aspectul calificării greşite a calităţii sale procesuale active în raport de dispoziţiile art. 484 C. civ., atât timp cât obiectul acţiunii, aşa cum a fost formulată şi încadrată în drept, îl constituie „restituirea îmbogăţirii fără justă cauză”, împrejurare în care se impunea ca instanţa, având în vedere rolul său activ să ia în considerare şi incidenţa altor prevederi legale (art. 493, art. 997, art. 1618 etc. C. civ.) care instituie o obligaţie de restituire.

În consecinţă, solicită admiterea recursului, să se constate că are calitate procesuală activă pentru acţiunea pe care a formulat-o şi, întrucât, cauza a fost soluţionată pe cale de excepţie, să fie casate ambele hotărâri şi să fie trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:

Susţinerile recurentului-reclamant în legătură cu temeiul de drept invocat în fundamentarea acţiunii, reţinut eronat de instanţa de apel şi cu lipsa de rol activ al instanţei nu sunt întemeiate.

Instanţa de apel a avut în vedere că reclamantul şi-a motivat în drept cererea pe dispoziţiile art. 484 C. civ., considerând că aceste dispoziţii legale ar reglementa îmbogăţirea fără justă cauză, - principiu care este de fapt reglementat în dispoziţiile art. 992 şi urm. C. civ.

A avut în vedere şi că din perspectiva principiului invocat, reclamantul a susţinut dreptul de a avea anumite pretenţii, drept pe care îl are orice persoană ce pretinde că a suferit o sărăcire a patrimoniului pe seama îmbogăţirii patrimoniului adversarului, justificându-se într-o astfel de ipoteză legitimarea activă.

Instanţa a cărei hotărâre este criticată prin prezentul recurs, în îndeplinirea rolului său activ, dar şi cu respectarea principiului disponibilităţii a constatat însă că din motivarea în fapt a cererii, rezultă că reclamantul îşi întemeiază cererea pe modul în care a fost achitat spaţiul comercial şi pretinde restituirea în natură a 88 mp. din acest spaţiu sau echivalentul acestuia, precum şi restituirea unei sume de bani ce consideră că i se cuvine din închirierea spaţiului comercial, în temeiul comunităţii de bunuri din timpul căsătoriei cu pârâta D.V. şi al relaţiilor patrimoniale dintre părinţi şi copii, respectiv ceilalţi doi pârâţi, D.D.L. şi D.A.V., care sunt copii reclamantului şi asociaţi ai societăţii comerciale pârâte SC L.A.D.E. SRL.

Din actele dosarului rezultă fără dubiu că reclamantul nu a făcut dovada calităţii sale de coproprietar al spaţiului, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. - A.S., singurul act producător de efecte juridice, rezultând că unicul proprietar al spaţiului este pârâta SC L.A.D.E. SRL.

În această împrejurare, ambele instanţe au apreciat corect că reclamantul nu justifică legitimarea procesuală activă pentru a solicita restituirea în natură a unei părţi din imobil şi nici contravaloarea acesteia, precum nici beneficiile realizate de pârâta SC L.A.D.E. SRL decurgând din închirierea spaţiului comercial şi, drept urmare, judicios au admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului pentru capetele 1 şi 2 ale cererii.

Tot astfel, în condiţiile în care, contrar susţinerilor reclamantului, din situaţia juridică a pârâtei nu rezultă că acesta a avut calitatea de asociat la societatea comercială proprietară a spaţiului, instanţele au apreciat de asemenea corect asupra admisibilităţii capătului 3 de cerere, privind acordarea unui număr de 9 părţi sociale aparţinând SC L.A.D.E. SRL, respingându-l ca inadmisibil.

În consecinţă, reţinându-se că reclamantul D.T. nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condiţiile limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută ca legală şi se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul D.T. împotriva deciziei comerciale nr. 37 din 4 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2008.