Gas reconnection compensation: material error in applying statutory stamp duty exemption to nullity challenge

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1032 din 24 mai 2004, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului S.M., având ca obiect rebranşarea la reţeaua stradală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamantul nu şi-a achitat obligaţiile asumate prin contractul de furnizare gaze, refuzând să plătească contravaloarea gazelor furnizate.

Prin decizia nr. 252 din 16 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentinţa atacată şi, pe fondul cauzei, a admis acţiunea, dispunând obligarea pârâtei la rebranşarea reclamantului la reţeaua stradală de gaz metan.

Prin decizia nr. 4440 din 4 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea recurată, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în ce priveşte daunele solicitate de reclamant şi a respins ca nefondat recursul pârâtei.

În rejudecare, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Prin decizia nr. 876 din 27 februarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat împotriva deciziei nr. 34 din 27 martie 2006, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că, instanţa de apel pronunţându-se asupra capătului de cerere privind despăgubirile, a făcut-o dintr-o altă perspectivă, cea a răspunderii civile delictuale, în loc de temeiul juridic contractual invocat de reclamant.

Rejudecând cauza, după casare, Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 85 din 28 iunie 2007, a respins apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul şi a solicitat admiterea acestuia şi modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii privind obligarea pârâtei la plata de daune.

Prin decizia nr. 3923 din 30 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei nr. 85 din 28 iunie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de instanţă, când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi, de asemenea, că, în cauză nu operează scutirea legală privind taxele de timbru.

Împotriva deciziei mai sus menţionate a formulat contestaţie în anulare recurentul-reclamant S.M., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că numai printr-o eroare materială instanţa nu a observat că este exceptat de la plata taxelor de timbru, potrivit art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997, a Normelor de aplicare a acesteia, precum şi a precizării din cererea transmisă prin fax la data de 28 septembrie 2007.

În consecinţă, solicită admiterea contestaţiei, desfiinţarea deciziei atacate, rejudecarea recursului şi admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Contestaţia în anulare este fondată şi va fi admisă în conformitate cu considerentele mai jos arătate.

Potrivit încheierii din 4 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, - la data de 11 decembrie 2007, petiţionarul S.M. a solicitat să se reexamineze taxele de timbru cu care a fost citat în Dosarul de recurs nr. 710/32/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, susţinând că este exceptat de la plata taxelor de timbru şi a solicitat instanţei de recurs să ia act de faptul că este scutit de plata acestor taxe.

Prin încheierea mai sus menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis cererea petiţionarului şi a constatat că acesta este scutit de plata taxelor de timbru pentru judecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 85 din 28 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, - în conformitate cu art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997.

De altfel, la dosarul cauzei, există mai multe cereri de reexaminare a taxelor de timbru stabilite de instanţe în sarcina petiţionarului în diferite faze procesuale, care au fost admise, iar prin adresa din 28 septembrie 2007, recurentul a învederat instanţei că este scutit de plata taxelor de timbru.

În consecinţă, întrucât contestatorul S.M. era scutit de plata taxelor de timbru în recurs, se constată că în mod greşit s-a reţinut că nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare şi i-a fost anulat recursul, ca netimbrat.

Astfel fiind, reţinându-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunţată este rezultatul unei erori materiale, va fi admisă contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.M., va fi anulată decizia atacată şi se va fixa termen pentru judecarea recursului, la data de 25 februarie 2009, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.M. împotriva deciziei nr. 3923 din 30 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.

Anulează decizia şi fixează termen pentru judecata recursului la data de 25 februarie 2009.

Cu citarea părţilor.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.