Challenge to sentence execution based on amending self-defense presumption does not constitute a more favorable law under the lex mitior principle
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's rejection of his challenge to the execution of a final sentence and ordering him to pay 800,000 lei in judicial costs to the state, with the counsel fee advanced by the Ministry of Justice. The dispute arose when a prisoner serving an 11-year sentence challenged the execution of his penalty, arguing that the 2002 amendment to the Penal Code establishing a legal presumption of self-defense in specific circumstances constituted a more favorable law that required his release under the principle of *lex mitior*. The court held that the challenge was procedurally and substantively improper because self-defense is a cause excluding criminal guilt and addressing the merits of the case, which cannot be examined through a challenge to execution proceedings under Article 461(1)(d) of the Code of Criminal Procedure; furthermore, the defendant had not previously invoked this defense during trial or ordinary appeals, having instead argued provocation, which had been definitively rejected by lower courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen, art. 44 C. pen, art. 15 C. pen, art. 461 lit. d) C. proc. pen; Challenge to sentence execution based on amending self-defense presumption does not constitute a more favorable law under the lex mitior principle: The dispute arose when a prisoner serving an 11-year sentence challenged the execution of his penalty, arguing that the 2002 amendment to the Penal Code establishing a legal presumption of self-defense in specific circumstances constituted a more favorable law that required his release under the principle of *lex mitior*. The court held that the challenge was procedurally and substantively improper because self-defense is a cause excluding criminal guilt and addressing the merits of the case, which cannot be examined through a challenge to execution proceedings under Article 461(1)(d) of the Code of Criminal Procedure; furthermore, the defendant had not previously invoked this defense during trial or ordinary appeals, having instead argued provocation, which had been definitively rejected by lower courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court found that the appellant's claim regarding the amendment to the Penal Code did not fall under the specific grounds for challenging execution listed in this provision, justifying the dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 58 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul București a respins ca nefondată contestația contra executării sentinței penale nr. 219 din 27 decembrie 1995 a aceluiași tribunal, formulată de condamnatul I.V., aflat în executarea pedepsei de 11 ani închisoare în Penitenciarul Rahova.
Instanța a reținut că, prin cerere, condamnatul a invocat prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în sensul că modificarea dispozițiilor art. 44 C. pen., prin Legea nr. 169/2002, referitoare la legitima apărare, privește și cauza în care i s-a aplicat pedeapsa în a cărei executare se află și, de urmare, solicită aplicarea art. 15 C. pen. și punerea în libertate.
În motivarea respingerii contestației, instanța a relevat că modificarea art. 44 C. pen., în sensul introducerii unui nou alineat privind prezumția legală a legitimei apărări în anumite condiții, nu constituie o lege mai favorabilă, în sensul art. 15 C. pen. și nici o cauză de stingere a pedepsei ci o cauză de înlăturare a vinovăției, care este o chestiune de fond, ce nu poate fi examinată pe calea contestației la executare.
De altfel, arată instanța, contestatorul nu a invocat nici la judecata în fond, nici în căile de atac exercitate existența cauzei prevăzute de art. 44 C. pen., vinovăția fiind definitiv stabilită.
Apelul condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 116 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel București, constatându-se că nu este fondat.
Împotriva deciziei penale sus-menționate, condamnatul a declarat recurs, solicitând în final admiterea contestației.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosarele atașate cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Cazul invocat de recurentul condamnat în susținerea contestației la executare, legitima apărare în condițiile prevăzute prin modificarea adusă Codului penal prin Legea nr. 169/2002, nu se regăsește printre cele arătate de art. 461 lit. d) C. proc. pen.
Legitima apărare este una dintre cauzele care înlătură caracterul general al faptei, astfel că cercetarea și constatarea existenței acesteia sunt activități, care privesc fondul cauzei.
De altfel, nici la judecata în fond, nici în căile ordinare de atac condamnatul nu a invocat legitima apărare, ci starea de provocare, cerere respinsă justificat de către instanțe.
Așa fiind, recursul urmează să fie respins ca nefondat, iar condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V., împotriva deciziei penale nr. 116 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2003.