Tardiness of appeal against illegality exception for pre-2004 individual administrative act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal as filed out of time, thereby allowing the lower court’s judgment to stand as final and irrevocable. The case involved a civil action challenging the lawfulness of an individual administrative order issued prior to the enactment of Law No. 554/2004; the appellants had argued that the trial court’s dismissal of their illegality exception was erroneous. The decisive legal basis for the Supreme Court’s decision was the five-day appeal deadline for exceptions against administrative acts under Article 4(3) of Law No. 554/2004 (as amended by Law No. 262/2007), calculated in accordance with Article 101(1) and (5) of the Civil Procedure Code. Although the original judgment cited a fifteen-day period, the court held that the statutory five-day limit prevails over any judicial error, citing the principle that ignorance of the law is no excuse, and determined that the appellants’ filing on June 26 exceeded the statutory deadline expiring on June 16, 2013.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 101 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Tardiness of appeal against illegality exception for pre-2004 individual administrative act: Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 327 din 21 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002, formulată de reclamanţii F.A. şi F.O., reţinând că prin soluţia de principiu adoptată în Plenul Judecătorilor din 20 februarie 2006, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate cu privire la un act administrativ cu caracter individual adoptat sau emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii F.A. şi F.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, în materia excepţiei de nelegalitate a actului administrativ, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".
Pe de altă parte, alin. (5) al aceluiaşi articol stabileşte că „termenul care se sfârşeşte într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare".
Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi F.A. şi F.O. la data de 10 iunie 2013, conform dovezilor din dosarul de fond, recursul fiind declarat la data de 26 iunie 2013.
Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 11 iunie 2013 şi 16 iunie 2013, inclusiv.
Cum data de 26 iunie 2013, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, respectiv ştampila oficiul poştal aplicată pe plicul în care s-a expediat cererea de recurs a depăşit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv.
Apărarea recurenţilor-reclamanţi în sensul că în dispozitivul sentinţei recurate s-a indicat termenul de 15 zile, nu are relevantă, deoarece, termenul de 5 zile este dat de lege nu de judecător şi "nemo censetur ignorarem lege", în condiţiile în care reclamanţii au beneficiat de asistenţă juridică pe parcursul judecării cauzei.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinţei nr. 327 din 21 mai 2013 este tardiv formulat şi,
În temeiul dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.A. şi F.O., împotriva sentinţei civile nr. 327 din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 07 mai 2014.