Appeal granted, suspension quashed and remanded for trial on €1.5M land-certificate damages claim.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe high court granted the claimant's appeal, quashed the first-instance order of 18 January 2013 that had suspended the proceedings, and remanded the case to the same court (Court of Appeal Bucharest, Administrative and Fiscal Section) for the trial to continue. The underlying dispute was an administrative damages claim (€1.5 million) against the State for alleged harm from a 1994 property attestation certificate that allegedly prevented the claimant from enjoying a land title from 1993. The decisive legal basis was the misapplication of Art. 242(1) pt. 2 of the former Civil Procedure Code: the lower court suspended the case for the parties' unjustified non-appearance, ignoring the claimant's written request, attached to the case file on 6 November 2012, asking for judgment in absentia, which triggered the exception under Art. 242(2) and made the suspension unlawful. The decision is final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 242 alin. (2) C. proc. civ, Art. 312 alin. (2) şi (6) C. proc. civ; Appeal granted, suspension quashed and remanded for trial on €1.5M land-certificate damages claim: The underlying dispute was an administrative damages claim (€1.5 million) against the State for alleged harm from a 1994 property attestation certificate that allegedly prevented the claimant from enjoying a land title from 1993. The decisive legal basis was the misapplication of Art. 242(1) pt. 2 of the former Civil Procedure Code: the lower court suspended the case for the parties' unjustified non-appearance, ignoring the claimant's written request, attached to the case file on 6 November 2012, asking for judgment in absentia, which triggered the exception under Art. 242(2) and made the suspension unlawful. The decision is final and irrevocable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for admitting the appeal, annulling the contested ruling, and remanding the case for further proceedings.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, obligarea acestuia la plata unei despăgubiri în valoare de 1.500.000 euro.
Reclamanta a invocat că a fost prejudiciată de către pârât prin actele administrative emise de acesta, respectiv Certificatul de Atestare a Proprietăţii din anul 1994, astfel încât în perioada 1993-2011 nu s-a putut bucura de dreptul său de proprietate asupra unei suprafeţe de teren înscrisă în titlul de proprietate din 26 aprilie 1993.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2013, instanţa a constatat lipsa nejustificată a părţilor şi, prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă susţine că, în mod nelegal, prima instanţă a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în condiţiile în care, printr-o cerere depusă la dosar şi anexată dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru a solicitat judecarea pricinii în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este întemeiat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat de recurent şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia instanţa va suspenda judecata „dacă nici una dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede şi excepţia: „cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă”.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că la data de 6 noiembrie 2012, reclamanta P.C. depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării, în finalul acestei cereri făcând menţiunea „rog a se judeca în lipsa mea!!!”.
În aceste condiţii, instanţa de fond, fără a lua în considerare cererea expresă formulată de reclamantă, astfel cum îi permiteau dispoziţiilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ., a pronunţat în mod nelegal, suspendarea judecării cauzei, şi chiar dacă nici una dintre părţi nu s-a prezentat în faţa instanţei, lipsa nu a fost „nejustificată”, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.C., împotriva încheierii de 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2014.