Peremption of appeal due to one-year inactivity without procedural acts
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania decided to declare the appeal (recurs) lapsed (perimat) *ex officio*, thereby leaving in force the lower court's earlier procedural orders, as the appellant failed to pursue the case within the statutory deadline. The dispute involved a civil lawsuit where the Court of Appeal had previously suspended proceedings due to the parties' absence and subsequently dismissed the appellant's unstamped request to reinstate the case on the docket; the appellant then filed an appeal against these procedural orders, but the case remained dormant for over one year without any procedural acts by any party. Applying Article 248(1) of the Code of Civil Procedure, which provides that a civil case lapses by right if it remains dormant for one year due to a party's fault, and Article 252(1) allowing the court to declare lapse *ex officio*, the Court found that the condition for lapse was met as no party filed a request for reactivation before the deadline, resulting in the termination of the appellate proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1)pct. 2 C. proc. civ, art. 1 pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 101 alin. (3) C. proc. civ; Peremption of appeal due to one-year inactivity without procedural acts: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecarea recursului formulat de petentul B.M. împotriva Deciziei civile nr. 1026 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în contradictoriu cu intimatul Biroul de C.F. sector 2-O.C.P.I. sector 2, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1)pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
Prin încheierea de şedinţă din data de 30 septembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul B.M. şi a menţinut măsura suspendării dispusă prin încheierea de şedinţă din 18 iunie 2012.
Împotriva încheierilor de şedinţă din data de 18 iunie 2012 şi din 30 septembrie 2013 a declarat recurs petentul B.M., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte, la data de 29 octombrie 2013, şi care a primit termen de judecată la data de 18 noiembrie 2013.
Înalta Curte a dispus, prin încheierea de şedinţă din 18 noiembrie 2013, suspendarea judecăţii în baza art. 242 art. 1 pct. 2 C. proc. civ., constatându-se lipsa părţilor şi faptul că nimeni nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosarul cauzei nu a fost înregistrată nicio cerere de redeschidere a judecăţii, cauza stând în nelucrare până la 2 decembrie 2014, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 15 ianuarie 2015.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs, de la data suspendării acestuia în data 18 noiembrie 2013.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 18 noiembrie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat de petentul B.M. împotriva încheierilor pronunţate la data de 18 iunie 2012 şi 30 septembrie 2013 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de petentul B.M. împotriva încheierilor pronunţate la data de 18 iunie 2012 şi 30 septembrie 2013 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2015.